Contestație act administrativ fiscal. Decizia 1469/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--22.05.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.1469
Ședința publică din 2 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Rodica Olaru
JUDECĂTOR 2: Adina Pokker
JUDECĂTOR 3: Ionel Barbă
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta A împotriva sentinței civile nr.399/02.03.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată - SRL A, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care Curtea văzând că s-a cerut judecarea cauzei în lipsă, conform prevederilor art.242 Cod procedură civilă și nemaifiind formulate alte cereri, reține recursul spre soluționare
CURTEA
Asupra recursului de față constată:
Prin sentința civilă nr.399/2.03.2009, Tribunalul Arada admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta - SRL A, împotriva pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului A, a anular Decizia nr.502/21.10.2008 emisă de pârâtă și a obligat-o să-i ramburseze reclamantei suma de 25.864 lei reprezentând TVA.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut, în esență, că reclamanta este îndreptățită la rambursarea taxei pe valoarea adăugată în sumă de 25.864 lei, reprezentând taxa aferentă bunurilor și serviciilor achiziționate și încorporate în imobilul situat în A, Calea nr.138-140, pe care - SRL l-a construit, având destinația de spații comerciale și cabinete medicale, chiar dacă terenul pe care a fost edificată construcția era în proprietatea unei persoane fizice, administratorul societății, și chiar dacă autorizația de construire nr.1580/23.10.2007 a fost eliberată pe numele proprietarului terenului. Instanța a reținut că, ceea ce este relevant în cauză este că din copiile facturilor și chitanțelor depuse la dosar și din contractul de comodat nr.15/2008, rezultă cu certitudine că imobilul a fost construit de reclamantă, că autorizația de construire vizează construcțiile executate legal pe parcelele respective, având în vedere că - SRL a dobândit, ca urmare a încheierii contractului de comodat, și dreptul de a se folosi de documentația aferentă autorizației, astfel cum rezultă din adresele nr.63985/4.11.2008 și nr.68081/16.12.2008, ambele emise de Primăria municipiului Instanța a mai reținut ca fiind relevant și că din contractul de comodat rezultă că odată cu cedarea dreptului de folosință asupra terenului, reclamanta a beneficiat și de dreptul de a utiliza autorizația de construire, precum și că la 3.12.2008 aceasta a cumpărat terenul respectiv.
Instanța de fond, a apreciat că reclamanta îndeplinește condițiile prevăzute de art.145 alin.2 lit.a și art.146 din Codul fiscal și, în consecință, a admis acțiune.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs pârâta A, criticând sentința recurată și arătând că dreptul de deducere a TVA pentru bunurile și serviciile achiziționate este condiționat de utilizarea acestora în folosul operațiunilor sale taxabile, conform art.145 alin.2 lit.a din legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu alte cuvinte că, dreptul de deducere se câștigă și se exercită numai în situația în care bunurile și serviciile sunt destinate utilizării pentru realizarea operațiunilor impozabile ale agentului economic, or, în speță, la data emiterii deciziei de impunere nr.257/14.08.2008 societatea comercială nu era proprietara imobilului, dreptul de proprietate neputându-se exercita retroactiv.
Recursul este nefondat.
Curtea constată că, pârâta leagă fără nicio bază legală dreptul de deducere a TVA, în ipoteza avută în vedere în speța de față, de dreptul de proprietate asupra terenului pe care a fost edificată construcția de către reclamantă.
Așa cum a reținut instanța de judecată, din probele dosarului, fapt de altfel necontestat nici de către pârâta DGFP A, construcția pentru care au fost achiziționate materialele și care a fost edificată pe terenul administratorului societății, domnul G, a fost realizată de către - SRL. Or, cerința legală din art.145 din Codul fiscal, ce vizează dreptul de deducere a TVA este doar aceea că bunurile și serviciile achiziționate să fie utilizate în folosul operațiunilor taxabile ale agentului economic. Astfel, reclamanta a dovedit cu documente că a achitat contravaloarea materialelor și serviciilor destinate construirii unor spații comerciale și cabinete medicale, - SRL fiind proprietara construcției, simpla împrejurare că terenul pe care s-a edificat acea construcție era la data executării lucrărilor o persoana fizică nu poate determina refuzul dreptului de deducere a TVA, cu atât mai mult cu cât între timp reclamanta a devenit și proprietara terenului respectiv.
În aceste condiții, Curtea va reține că prima instanță corect a făcut aplicarea art.145 alin.2 lit.a și ale art.146 alin.1 și 2 din Codul fiscal și a pct.46 din Normele metodologice de aplicare a codului fiscal, aprobate prin HG nr.44/2004, astfel că va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta F: A împotriva sentinței civile nr.399/2.03.2008, potrivit art.312 alin.1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMEE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta A împotriva sentinței civile nr.399/2.03.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 2.XII.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER
- -
RED.-14.XII.2009
TEHORED. LC./14.12.2009/ 2 ex./ Primă instanță: Tribunalul Arad / Judecător: G
Președinte:Rodica OlaruJudecători:Rodica Olaru, Adina Pokker, Ionel Barbă
