Litigiu privind magistrații. Decizia 1474/2009. Curtea de Apel Timisoara

ROMÂNIA OPERATOR 2928

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA

SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR NR--10.08.2009

DECIZIA CIVILĂ NR.1474

Ședința publică din 2 decembrie 2009

PREȘEDINTE: Rodica Olaru

JUDECĂTOR 2: Adina Pokker

JUDECĂTOR 3: Ionel Barbă

GREFIER: - -

S-au luat în examinare recursurile formulate de pârâții Ministerul Public -Parchetul de pe lângă, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad împotriva sentinței civile nr.1005/22.06.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr- în contradictoriu cu intimatul reclamant și intimatul pârât Ministerul Economiei și Finanțelor prin A, având ca obiect litigiu privind magistrații.

La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care instanța din oficiu a invocat excepția de necompetență materială a instanței de contencios administrativ având în vedere faptul că drepturile în litigiu nu fac obiectul unei acțiuni în contencios administrativ ci sunt drepturi distincte, respectiv de dreptul muncii și reține recursul spre soluționare.

CURTEA

Asupra recursului de față constată:

Prin acțiunea civilă înregistrată la această instanță la data de 29.10.2008 reclamantul a chemat în judecată pârâții Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Ministerul Finanțelor Publice solicitând: 1) obligarea acestora la plata diferenței de salariu calculată pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică și a coeficienților de multiplicare prevăzuți de lege, corectate periodic în raport cu evoluția prețurilor de consum în valoare reactualizată; 2) la restituirea sumei corespunzătoare procentului de 9,5% reținut ca urmarea a achitării drepturilor salariale restante, în valoare reactualizată; 3) la plata primelor de vacanță egală cu indemnizația brută lunară, din luna anterioară plecării în concediu pentru perioada 2003-2006, în valoare reactualizată; 4) la recalcularea impozitului pe salariu datorat având în vedere cota procentuală de reducere a acestuia ca urmare a deținerii diplomei "Meritul Judiciar" clasa a II-a, începând cu 20.02.2005 precum și plata drepturilor salariale reținute în plus cu titlu de impozit în perioada 01.03.2005- 01.04.2007.

În motivarea cererii sale reclamantul arată că a funcționat ca procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad până la data de 01.04.2007, dată când a fost pensionat în condițiile art.82 alin.2 din Legea nr.303/2004, iar drepturile salariale solicitate au fost obținute de către colegii săi prin hotărâri judecătorești irevocabile.

Prin sentința civilă nr. 676/21 04 2009 pronunțată în dosar nr- instanța a disjuns capătul de cerere privind recalcularea impozitului pe salariu și restituirea impozitului reținut în plus (pct.4 din cererea de chemare în judecată), trimițând cauza spre soluționare sub acest aspect, la completul de contencios administrativ.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a solicitat respingerea acțiunii reclamanților pe cale de excepție invocând excepția tardivității acțiunii reclamantului pentru perioada martie 2004 - aprilie 2006 având în vedere modalitatea de contestare a ordinelor privind salarizarea magistraților stabilită prin nr.OG 177/2002.

De asemenea, a solicitat a se face aplicarea dispozițiilor art.31 din Legea nr. 47/1992 susținând că prin Decizia nr.821/2008 a Curții Constituționale, s-a constat că dispozițiile art.2 alin.1 și 11 și art.27 din nr.OG 137/2000 sunt neconstituționale.

Pe fond, a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă considerând că solicitarea reclamantului de a-i fi recunoscut dreptul de a beneficia de reducerea cotelor de impozit și de a-i fi plătite sumele reprezentând aceste reduceri și pe viitor, ar depăși atribuțiile puterii judecătorești, adăugând la lege, deoarece numai puterea legislativă poate stabili acordarea sau neacordarea unor drepturi și că dispozițiile invocate ca temei pentru admiterea cererii reclamantului au fost în mod expres abrogate prin nr.OUG 179/1999 modificată prin nr.OUG 15/2000 și aprobată prin Legea nr. 118/2001.

Pârâtul a formulat și cerere de chemare în garanție în temeiul art.60-63 Cod procedură civilă, a Ministerului Finanțelor Publice, pentru ca în cazul în care se va admite cererea reclamantului să se dispună obligarea chematului în garanție să ia act de obligativitatea adoptării unui proiect de rectificare a bugetului Ministerului Public pe anul 2008, care să inclusă alocarea sumelor ce reprezintă pretențiile reclamantului.

În motivarea cererii arată că potrivit nr.HG736/2003 instanțele judecătorești sunt instituții publice finanțate integral de la bugetul de stat iar potrivit art.19 din Legea nr.500/2002, Ministerul Finanțelor Publice coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea guvernului cu privire la sistemul bugetar prin pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.

Prin sentința civilă nr.1005/22.06.2009, Tribunalul Arada admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor B, a admis acțiunea reclamantului formulată împotriva pârâților Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație B, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad și în consecință a obligat pârâții să recalculeze reclamantului impozitul pe salariu, conform cotei procentuale de reducere a impozitului în raport cu clasa acordată prin distincția " meritul Judiciar" pentru perioada 1 martie 2005 - 1 aprilie 2007, obligat pârâții să plătească reclamantului drepturi salariale reținute nejustificat cu titlu de impozit pe salariu, pe perioada octombrie 2005 - 1 aprilie 2007, sume care vor fi actualizate cu rata inflației până la achitarea efectivă.

Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele:

Asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune, instanța a constatat că reclamantul nu a solicitat recalcularea impozitului pe salarii pe o perioadă determinată anterioară mai mare de 3 ani astfel că nefiind incidente dispozițiile art.3 din Decretul nr. 167/1958 va respinge excepția.

Instanța a respins și excepția tardivității acțiunii pentru perioada martie 2004 - aprilie 2006, deoarece obiectul cererii nu-l constituie modul de stabilire al indemnizațiilor prevăzute de nr.OUG 177/2002 art.36, ci modul de executare a obligației angajatorului la calculare a și plata drepturilor salariale.

Pe fondul cauzei, din actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:

Prin Decretul nr. 602/2002 al Președintelui României publicat în 489/2002 reclamantului i-a fost acordată diploma " Meritul Judiciar " clasa a II

În decretul sus menționat, se precizează că diploma " Meritul Judiciar " a fost conferită în temeiul art. 99 din Constituția României și al art. 107 și 108 din Legea nr. 92/2992, astfel cum a fost modificată și completată prin nr.OUG 179/1999 aprobată și modificată prin Legea nr. 118/2001.

Potrivit art. 109 din Legea nr. 92/1992, magistrații în activitate, decorați cu ordinul sau medalia "Meritul Judiciar" beneficiază de o reducere impozitului pe venit între 50 și 20 % raportat la clasa distincției acordate.

Art.109 din Legea nr. 92/1992 a fost abrogat prin art.86 din nr.OG 73/1999 însă această ordonanță a fost respinsă prin Legea nr. 206/2002 intrată în vigoare în aprilie 2002.

Prin urmare, dispozițiile art. 109 din Legea nr. 92/2002 cu modificările ulterioare, referitoare la înlesnirile care se acordă beneficiarilor diplomei "Meritul Judiciar " sunt în vigoare fiind aplicabile reclamantului.

Cu toate că art. 109 din Legea nr. 92/2002 a fost în vigoare la data acordării distincției reclamantului, la calcularea și plata salariului lunar al acestuia, pârâtul Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad nu a ținut cont de aceste prevederi și nu a calculat reducerea impozitului pe venit în procentele aferente acordării diplomei " Meritul Judiciar " clasa a II a, cu toate că acesta îndreptățit la reducerea impozitului

Având în vedere aceste considerente, instanța a admis acțiunea reclamantului și a obligat pârâții să recalculeze reclamantului impozitul pe salariu conform cotei procentuale de reducere a impozitului în raport cu clasa II a acordată prin distincțiile " Meritul Judiciar ", începând cu data de 1 martie 2005- 1 aprilie 2007 ( data înregistrării acțiunii la Tribunalul Arad ) și va obliga pârâții să plătească reclamantului drepturile salariale reținute nejustificat cu titlul de impozit pe salarii pe perioada octombrie 2005 - 1 04 2007, sume care vor fi actualizate cu rata inflației până la data achitării efective.

Având în vedere că între reclamant și pârâtul Ministerul Finanțelor Publice nu există raporturi de muncă, instanța a respins acțiunea față de acest pârât și în consecință, a respins și cererea de chemare în garanție ca rămasă fără obiect.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termen legal pârâții Ministerul Public -Parchetul de pe lângă ÎCCJ, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad solicitând modificarea sentinței recurate ca netemeinică și nelegală și respingerea acțiunii formulate de reclamant.

Astfel în motivarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoaras -a invocat în principal prescrierea dreptului reclamantului de a solicita reducerea impozitului pe salariu potrivit cotei procentuale de reducere a impozitului pentru acordarea distincției "Meritul judiciar" pentru perioada întrucât perioada supusă controlului începe la 1.03.2005, iar acțiunea reclamantului a fost introdusă la 29.10.2008, deci după împlinirea termenului de 3 ani prevăzut de Legea nr.53/2003.

Pe fondul cauzei se arată că prevederile legii nr.92/1992 au fost abrogate expres prin OG nr.179/1999 modificată prin OUG nr.15/2000 și aprobată prin legea nr.118/2001 astfel încât prin admiterea acțiunii instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești adăugând la lege.

În drept s-au invocat disp.art.304 pct.9 Cod procedură civilă.

În motivarea recursului declarat de pârâții Ministerul Public -Parchetul de pe lângă ÎCCJ, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad se arată că acțiunea este neîntemeiată întrucât reclamantul și-a întemeiat cererea și pe dispozițiile OUG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, dispoziții declarate neconstituționale prin decizia 821./3.07.2008 a Curții Constituționale care a reținut că instanțele de judecată nu au competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de ale substitui în norme cuprinse în alte acte normative.

S-a invocat de asemenea, prescripția dreptului la acțiune pentru perioada martie 2004 - aprilie 2006, salarizarea reclamantului pentru această perioadă realizându-se potrivit OUG nr.177/2002, act normativ care stabilește termene în interiorul cărora se poate face contestație împotriva modului de stabilire a drepturilor salariale.

Pe fondul cauzei se arată că în mod greșit pârâții au fost obligați la plata diferențelor de drepturi bănești, soluția fiind dată cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești prin adăugare la legea de salarizare a magistraților. Aceasta deoarece prevederile din Legea nr.92/1992 cuprinsă la art.108 alin.1 au fost modificate prin OUG nr.179/1999 modificată prin OUG nr.15/2000 și aprobată prin Legea nr.118/2001.

Prin OG nr.73/1999 privind impozitul pe venit sau abrogat dispozițiile cuprinse la art.109 alin.1 din legea nr.92/1992 și chiar dacă această ordonanță a fost abrogată prin OG nr.7/2001 nu s poate reține că dispozițiile art.109 alin.1 din Legea nr.92/1992 au fost puse în vigoare, întrucât s-ar încălca normele de tehnică legislativă cuprinse la art.60 alin.3 din Legea nr.24/2000.

O altă critică adusă hotărârii primei instanțe vizează actualizarea cu rata inflației a drepturilor bănești solicitate în condițiile în care Ministerul Public nu are alte surse de finanțare decât celor alocate prin lege, precum și respingerea în mod nelegal a cererii de chemare în garanție a MFP câtă vreme cererea de chemarea în garanție avea un interes actual în condițiile în care rolul MFP este de a răspunde la elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite.

În drept s-au invocat disp.art.304 pct.4,8 și 9 și 304 ind.1 Cod procedură civilă. Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata DGFP A în reprezentarea MFP a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate în ceea ce privește admiterea excepției lipsei calității procesual pasive a MFP și respingerea cererii de chemare în garanție a aceleiași instituții.

La termenul de judecată din 2 decembrie 2009, instanța de recurs din oficiu a pus în discuție competența instanței de contencios administrativ în soluționarea prezentului litigiu, raportat la care reține următoarele:

Prin sentința civilă nr.1005/22.06.2009, Tribunalul Arad în completul de contencios administrativ și fiscal din cadrul secției de contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale, a admis acțiunea reclamantului și a obligat pârâții Ministerul Public -Parchetul de pe lângă ÎCCJ, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad la recalcularea impozitului pe salariu conform cotei procentuale de reducere impozitului în raport cu distincția "Meritul judiciar" pentru perioada 1.03.2005-1.04.2007 cu consecința plății către reclamant a drepturilor salariale reținute astfel în mod nejustificat, actualizate cu rata inflației până la data plății efective.

Raportat la natura litigiului dedus judecății, Curtea reține că cererile având ca obiect restituirea sumelor de bani reținută nelegal prin neaplicarea cotei procentuale de reducere a impozitului pe venit prevăzute de art.109 alin.1 din Legea nr.92/1992, în raport de clasa acordată prin distincția "Meritul judiciar", se soluționează în primă instanță de către secția de litigii de muncă a tribunalului conform art.166 și 269 alin.2 cu referire la art.284 Codul muncii și art.2 pct.1 lit.c Cod procedură civilă.

Aceasta deoarece drepturile ce fac obiectul prezentului litigiu fac parte din categoria drepturilor salariale ce rezultă dintr-un raport de dreptul muncii, iar în lipsa unor prevederi exprese ale legii speciale, OUG nr.27/2006, care să stabilească competența instanțelor de contencios administrativ în soluționarea acestor litigii, devin aplicabile dispozițiile de drept comun în materia raporturilor juridice de muncă, iar potrivit art.295 alin.2 din Codul muncii dispoziția acestui cod se aplică cu titlu de drept comun și a celor raporturi juridice de muncă întemeiate pe un contract individual de muncă în măsura în care reglementările speciale nu sunt complete și aplicarea lor nu este incompatibilă cu specificul raporturilor de muncă respective. În aceste sens s-a pronunțat și ÎCCJ -Secția contencios administrativ și fiscal prin deciziile 5827/2005 și 776/2006 existând o practică unitară constată în privința stabilirii instanței competente în soluționarea litigiilor de această natură.

Prin urmare, Curtea reține că soluționarea prezentului litigiu de către secția de litigii de muncă a Tribunalului Arads -a realizat prin încălcarea normelor anterior menționate și fiind astfel în prezența motivului de casare prevăzut de art.304 pct.3 Cod procedură civilă și văzând și dispozițiile prevăzute la art.312 alin.6 Cod procedură civilă,instanța va proceda la admiterea recursului declarat de pârâți și la casarea sentinței recurate cu trimitere spre rejudecare la Tribunalul Arad - Secția litigii de muncă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMEE LEGII

DECIDE

Admite recursurile declarate de recurenții Ministerul Public -Parchetul de pe lângă, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad împotriva sentinței civile nr.1005/22.06.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr- în contradictoriu cu intimații și Ministerul Economiei și Finanțelor prin

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Arad -secția litigii de muncă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică din 2.12.2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- - - - - -

GREFIER

- -

RED. -1 4.XII.2009

TEHORED. LC./ 7.12.2009/ 2 ex.

Primă instanță: Tribunalul Arad / Judecător:

Președinte:Rodica Olaru
Judecători:Rodica Olaru, Adina Pokker, Ionel Barbă

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Litigiu privind magistrații. Decizia 1474/2009. Curtea de Apel Timisoara