Contestație act administrativ fiscal. Decizia 1511/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.1511
Ședința publică din data de 2 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Tudose Ana Roxana
JUDECĂTOR 2: Stoicescu Maria
JUDECĂTOR 3: Duboșaru
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în Târgoviște, Calea, nr. 166, județul D, împotriva sentinței nr. 246 din data de 10 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamantaLUCRĂRI DRUMURI ȘI PODURI, cu sediul în Târgoviște, str. -. -, nr. 1, județul
Recursul este scutit de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurenta-pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice reprezentată de consilier juridic, potrivit delegației pe care o depune la dosar și intimata-reclamantă - Drumuri și Poduri D reprezentată de avocat din cadrul Baroului D, potrivit împuternicirii avocațiale pe care o depune la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentanții părților, pe rând având cuvântul, arată că nu mai au alte cereri de formulat și solicită cuvântul în susținerea și, respectiv, combaterea recursului.
Curtea ia act de susținerile reprezentanților părților, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Consilier juridic, pentru recurenta-pârâtă DGFP D, critică sentința instanței de fond, în primul rând pentru că nu este motivată în drept. Instanța de fond a avut în vedere raportul de expertiză și răspunsul la obiecțiunile formulate de pârâtă, însă a ignorat actele administrativ-fiscale contestate și apărările acesteia.
Mai arată că între un proces-verbal de control și un raport de inspecție fiscală există o diferență, astfel, potrivit Ordinului Ministrului Finanțelor Publice nr.889/24.06.2005 constatările de natură financiară, bugetară și gestionară se consemnează în procesul verbal de control financiar, iar constatările fiscale se consemnează în raportul de inspecție fiscală și în alte acte administrativ fiscale, cu respectarea prevederilor Codului d e procedură fiscală.
În continuare, arată că intimata-reclamantă a contestat procesul verbal de control financiar, iar DGFP a respins această contestație prin decizia nr. 1/2007 emisă de Direcția de Control, apoi intimata-reclamantă a contestat în instanță decizia mai sus-menționată și prin sentința nr. 1014/2007 a fost admisă contestația.
Raportul de inspecție fiscală în baza căruia a fost emis actul administrativ contestat, respectiv decizia nr. 6/2006, a fost contestat pe cale administrativă, fiind soluționat de Biroul de Soluționare Contestații, care a dispus desființarea parțială a deciziei de impunere, s-a efectuat o nouă inspecție fiscală, s-a emis Raportul de inspecție fiscală din 19.04.2007, în baza căruia a fost emis actul administrativ susceptibil a fi contestat, respectiv decizia nr. 11/2007. Această din urmă decizie a fost contestată pe cale administrativă și respinsă de Biroul de Soluționare a Contestațiilor prin decizia nr. 24/2007, ce face obiectul prezentului dosar.
Susține reprezentanta recurentei că nu există autoritate de lucru judecat, întrucât obiectul cauzei îl constituie decizia nr. 11/2007 și, respectiv, decizia nr. 24/2007. Cum, instanța de fond, prin decizia nr.1014/2007, a dispus anularea deciziei nr.1/2007, decizia nr. 6/2007, prin care s-a stabilit refacerea inspecției fiscale, subzistă și produce efecte.
În consecință, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea sentinței recurate, în sensul respingerii contestației ca nefondată.
Avocat, pentru intimata-reclamantă - Drumuri și Poduri SA D, solicită respingerea recursului.
În combaterea recursului, în ceea ce privește excepția de lucru judecat, arată că din înscrisurile depuse la dosar rezultă că acest incident procedural a existat, așa cum a concluzionat și expertul.
Mai arată că prin sentința nr. 1014/2007 s-a soluționat însuși fondul cauzei, existând în această contestație identitate de părți, obiect și cauză, anularea unei decizii de inspecție fiscală se dispune după analizarea fondului materiei litigioase; în plus, chiar în situația respingerii recursului, nimic nu împiedică pe recurentă să emită o nouă decizie.
Solicită respingerea recursului. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița, sub nr-, reclamanta - Drumuri și Poduri SA Das olicitat instanței ca, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice D, să se dispună anularea deciziilor nr.24 din 27.06.2007 și nr.11 din 23.04.2007, emise de pârâtă, întrucât, prin decizia nr. 11 /2007, s-a stabilit în sarcina societății plata sumei de 175.323 lei, cu titlu de accesorii aferente TVA, deoarece aceasta nu a înregistrat, declarat și virat corect la termenele legale TVA, însă decizia este nelegală, pentru că facturarea lucrărilor s-a efectuat la data la care ele au fost însușite și confirmate de beneficiar din punct de vedere cantitativ, calitativ și valoric, conform art. 17 pct. 1 din contractele de execuție de lucrări, iar normele de aplicare a Legii nr.345/2002 prevăd că facturarea pentru lucrările executate pe bază de situații de lucrări se face la data confirmării situației de lucrări de beneficiarii acestora, evidențierea cheltuielilor executate nu conduce la obligativitatea facturării, care ar fi nelegală, în condițiile neconfirmării lucrărilor executate de către beneficiar.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta a solicitat respingerea acțiunii, întrucât prevederile contractului încheiat de reclamantă cu beneficiarul lucrării nu poate cuprinde clauze contrare legii, data la care situațiile de lucrări au fost însușite de beneficiari este data la care lucrările au fost acceptate din punct de vedere cantitativ, calitativ și valoric, la această dată devine exigibilă taxa pe valoarea adăugată cu obligativitatea întocmirii facturii fiscale, ce nu este condiționată de acceptarea la plată a lucrărilor și decontarea acestora, lipsa fondurilor bugetare alocate beneficiarului lucrării neconducând în mod automat la exonerarea reclamantei de a aplica reglementările legale în ce privește TVA.
După administrarea probei cu înscrisuri și expertiză contabilă, întocmită de expert, Tribunalul Dâmbovițaa pronunțat sentința nr. 246 din 10.04.2009, prin care a admis acțiunea societății reclamante, a anulat decizia nr. 24/2007 și decizia de impunere nr.11/2007, reținându-se că decizia de impunere nr.11/2007 a fost emisă în baza raportului de inspecție fiscală din 19.03.2007, stabilindu-se în sarcina - Drumuri și Poduri SA D obligația de plată a sumei de 175.323 lei, accesorii aferente TVA pentru neînregistrarea, declararea și virarea la termen a TVA-ului aferent situațiilor de lucrări, această sumă se regăsește în valoarea de 179.765 lei, stabilită prin raportul de inspecție fiscală încheiat la 27.12.2006 și decizia de impunere nr.675 din 29.12.2006, emise ca urmare a controlului efectuat de pârâtă asupra activității financiare desfășurată în perioada 1.08.2003 - 31.10.2006, suma de 179.765 lei fiind anulată pe cale administrativ jurisdicțională de însăși DGFP D prin decizia nr.6/2007.
S-a mai reținut de instanța de fond că, potrivit raportului de expertiză contabilă, facturile înscrise în anexa 4 a raportului de inspecție fiscală din 27.12.2006, anulat de pârâtă prin decizia nr.6/2007 și prin sentința nr.1414 din 3.09.2007 sunt identice cu cele înscrise în anexa 4 a raportului de inspecție fiscală din 19.04.2007, care a constituit fundamentul emiterii deciziei de impunere nr.11/2007, astfel că nu se mai poate stabili în sarcina reclamantei o obligație suplimentară de plată, reprezentând TVA sau accesorii pentru perioada 1.08.2003 - 31.10.006
Împotriva acestei soluții, a declarat recurs pârâta DGFP D, criticând sentința nr.246 din 10.04.2009 pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitându-se admiterea căii de atac, modificarea sentinței recurate, iar pe fond, respingerea contestației ca nefondată.
În motivarea recursului, s-a arătat că instanța de fond a avut în vedere raportul de expertiză și răspunsul la obiecțiunile formulate de DGFP D, ignorând cu desăvârșire actele administrativ fiscale contestate și apărările pârâtei, expertul nu a efectuat nicio analiză a constatărilor consemnate de organul de inspecție fiscală în rapoartele de inspecție fiscală din 27.12.2006 și 19.04.2007, în baza cărora au fost emise actele administrativ fiscale, reprezentate de deciziile de impunere nr.675 din 29.12.2006 și nr.11 din 23.04.2007, a invocat autoritatea de lucru judecat, fără să mai antameze fondul din 19.04.2007 și a deciziei de impunere nr.11/2007, care, de fapt, fac obiectul cauzei deduse judecății, decizia nr.1/2007 fiind anulată de Tribunalul Dâmbovița prin sentința nr. 1014 din 3.09.2007.
S-a mai arătat că între un proces verbal de control și un raport de inspecție fiscală există diferență, primul cuprinde constatările de natură financiară, bugetară și gestionară, iar cel de al doilea, constatările fiscale, în cazul de față, constatarea fiscală legală a fost consemnată în același timp, respectiv 27.12.2006, în din acea dată, iar în baza acestuia, a fost emis actul administrativ fiscal reprezentat de decizia de impunere nr. 675 din 29.12.2006, procesul verbal de control financiar a fost contestat de societate, contestația a fost respinsă prin decizia nr. 1/2007, iar raportul de inspecție fiscală a fost, de asemenea, contestat, s-a emis decizia nr. 6/2.03.2007, prin care a fost desființată parțial decizia de impunere nr.675/2006 pentru suma de 179.765 lei, ce reprezintă accesorii TVA, dispunându-se refacerea inspecției fiscale. Urmare deciziei nr.6 din 2.03.2007, s-a efectuat o nouă inspecție fiscală ce a fost materializată în din 19.04.2007, în baza căruia s-a emis actul administrativ fiscal susceptibil de a fi contestat, respectiv decizia de impunere nr.11 din 23.03.2007, care a fost contestată, iar Biroul de Soluționare a Contestațiilor din cadrul DGFP Dar espins-o prin decizia nr. 24 din 27.06.2007.
Recurenta a învederat instanței că suma de 179.765 lei a fost anulată de organul fiscal, întrucât urma să se efectueze o nouă inspecție fiscală, care viza aceeași tematică și aceeași perioadă, s-a procedat în acest mod conform din 19.04.2007, s-a emis actul administrativ fiscal susceptibil de a fi contestat, reprezentat de decizia de impunere nr.11 din 23.04.2007, neexistând autorizate de lucru judecat, iar decizia nr.6/2007, prin care s-a stabilit refacerea inspecției fiscale, subzistă și produce efecte, acesta fiind motivul pentru care nu s-a declarat recurs împotriva sentinței nr.1014/2007.
Curtea, examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, a normelor legale incidente în cauză, a art. 304 și 3041pr.civilă, constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce succed:
Potrivit procesului verbal de control financiar din 27.12.2006, societatea reclamantă a făcut obiectul unui control ce viza perioada septembrie 2003-septembrie 2006, având ca obiectiv modul de administrare al patrimoniului public și privat al statului și unităților administrative de către regiile autonome și societățile comerciale, precum și concesionarea sau încheierea de terenuri și bunuri ce fac parte din domeniul public, constatându-se că - Drumuri și Poduri SA D datorează majorări și penalități de întârziere în cuantum de 179.765 lei, acest act de control a fost contestat de intimată, în condițiile prevăzute de art. 7 din Legea 554/2004, iar recurenta, prin decizia nr.1/2007, a respins ca neîntemeiată plângerea formulată, această decizie a fost contestată în fața instanței de contencios administrativ, care, prin sentința nr. 1014 din 3.09.2007, a anulat decizia nr.1/2007, această hotărâre fiind definitivă și irevocabilă, întrucât părțile nu au declarat recurs.
În perioada 13-30.11.2006 și 6-20.12.2006, inspectori din cadrul DGFP D au efectuat inspecție fiscală pentru perioada 1.08.2003 - 31.10.2006, controlul a vizat obiectivele detaliate în raportul de inspecție fiscală din 27.12.2006, punctele 1-13, concluzionându-se că - Drumuri și Poduri SA D datorează debite suplimentare către bugetul de stat, în cuantum de 179.765 lei, pentru care s-a emis decizia de impunere nr.675 din 29.12.2006, raportul de inspecție fiscală și decizia de impunere au fost contestate de societatea reclamantă în conformitate cu art. 205 și următoarele Cod pr. fiscală, iar recurenta-intimată, prin decizia nr.6 din 3.03.2007 a desființat decizia de impunere nr.675 din 29.12.2006, pentru suma de 179.765 lei.
Ulterior emiterii deciziei nr.6 din 3.04.2007, recurenta a procedat la refacerea inspecției fiscale, a emis raportul de inspecție fiscală din 19.04.2007, ce privește aceeași perioadă, 1.08.2003 - 31.10.2006, stabilindu-se în sarcina societății accesorii aferente TVA în sumă de 175.323 lei, pentru care a fost emisă decizia de impunere nr. 11/23.04.2007, acte administrativ-fiscale ce au fost contestate de - Drumuri și Poduri SA D, iar DGFP D, prin decizia nr.24 din 27.06.2007, a respins contestația ca neîntemeiată, întrucât societatea nu a înregistrat, declarat și virat, corect și la termenele legale, TVA colectată, aferentă situațiilor de lucrări recepționate, facturarea emițându-se cu întârziere.
Întrucât în sarcina societății reclamante a fost stabilită de organele fiscale obligația de plată a accesoriile aferente TVA în sumă inițială de 179.765 lei, sumă ce a fost desființată prin decizia nr.6/3.04.2007, emisă de DGFP D și prin sentința nr.1014 din 3.09.2007, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, hotărâre definitivă și irevocabilă, iar, ulterior, în sumă de 175.323 lei pe baza acelorași facturi evidențiate în anexa 4 la rapoartele de inspecție fiscală din 27.12.2006 și din 19.04.2007, în mod corect instanța de fond a concluzionat că nu se poate stabili în sarcina - Drumuri și Poduri SA Doo bligație suplimentară de plată, reprezentând TVA sau accesorii ale acesteia pentru perioada 1.08.2003 - 31.10.2006, în acest sens fiind și concluziile expertului contabil.
În ceea ce privește motivul de recurs, potrivit căruia instanța avut în vedere raportul de expertiză și răspunsul la obiecțiunile formulate de DGFP D, însă a ignorat cu desăvârșire actele administrativ fiscale contestate și apărările recurentei, Curtea constată că nu este fondat, întrucât din considerentele sentinței nr. 246/2009 rezultă că instanța de fond a făcut o analiză a raportului de inspecție fiscală din 19.04.2007 și a deciziei de impunere nr.11/2007, în sensul că sumele stabilite prin aceste acte administrativ fiscale, cu titlu de accesoriu TVA, se regăsesc în valoarea de 179.765 lei, stabilită prin raportul de inspecție fiscală din 27.12.2006 și decizia de impunere nr. 675 din 29.12.2006, ce privesc activitatea financiară desfășurată de societate în perioada 1.08.2003 - 31.10.2006.
Nici motivul de recurs, potrivit căruia între procesul verbal de control și raportul de inspecție fiscală există diferență, în sensul că în primul se consemnează constatările de natură financiar bugetară și gestionară, iar în cel de al doilea, constatările fiscale, nu este fondat, întrucât, în prezenta cauză, Tribunalul Dâmbovițaa fost investit cu soluționarea contestației împotriva deciziei nr.24 din 27.06.2007, prin care a fost respinsă de DGFP contestația administrativ fiscală promovată de societate împotriva deciziei de impunere nr.11 din 23.04.2007, emisă în baza raportului de inspecție fiscală din 19.03.2007.
Referitor la motivul de recurs, potrivit căruia suma de 179.765 lei a fost anulată de organul fiscal, pentru că urma să se efectueze o nouă inspecție fiscală cu aceeași tematică și pentru aceeași perioadă, procedându-se în acest mod, noua verificare fiind materializată în din 19.04.2007, în baza căruia s-a emis decizia de impunere nr.11 din 23.04.2007, neexistând autoritate de lucru judecat, nu este întemeiat, întrucât instanța de fond nu a reținut excepția autorității de lucru judecat, a analizat legalitatea stabilirii noii obligații de plată în cuantum de 175.323 lei, reprezentând accesorii TVA, concluzionând în mod corect că această sumă nu este datorată de recurentă, întrucât a fost stabilită în baza acelorași facturi, evidențiate în anexa 4 a raportului de inspecție fiscală din 27.12.2006, respectiv în anexa 4 a raportului de inspecție fiscală din 19.04.2007, în condițiile în care actul administrativ-fiscal, reprezentat de decizia de impunere nr.675 din 29.12.2006, emisă în baza din 27.12.2006, și suma de 179.765 lei fusese desființat, prin decizia nr.6 din 3.04.2007.
Față de considerentele expuse mai sus, Curtea constată că, în mod corect, Tribunalul Dâmbovițaa concluzionat că în sarcina reclamantei nu se poate stabili o obligație suplimentară de plată, reprezentând TVA sau accesorii ale acesteia pentru perioada 1.08.2003 - 31.-10.2006, în condițiile în care facturile înscrise în anexa 4 a raportului de inspecție fiscală din 27.12.2006, anulat prin decizia nr.6/2007 a DGFP și facturile înscrise în anexa 4 a raportului de inspecție fiscală din 19.04.2007 sunt identice, acest din urmă raport constituind fundamentul emiterii deciziei de impunere nr.11/2007, hotărârea recurată nu este afectată de nelegalitate sau netemeinicie, recursul nu este fondat, urmând ca, în conformitate cu art. 312 alin.1 pr.civilă, să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de pârâtaDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în Târgoviște, Calea, nr. 166, județul D, împotriva sentinței nr. 246 din data de 10 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamantaLUCRĂRI DRUMURI ȘI PODURI, cu sediul în Târgoviște, str. -. -, nr. 1, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 noiembrie 2009.
Președinte, Judecători,
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.MA
4 ex./26.11.2009
f- - Tribunalul Dâmbovița
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Tudose Ana RoxanaJudecători:Tudose Ana Roxana, Stoicescu Maria, Duboșaru
