Anulare act administrativ . Decizia 1512/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.1512
Ședința publică din data de 2 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Tudose Ana Roxana
JUDECĂTOR 2: Stoicescu Maria
JUDECĂTOR 3: Duboșaru
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de pârâtulMINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE- PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în T,-, județul D, împotriva sentinței nr. 303 din data de 30 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, domiciliat în,-, județul D și intimata-pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în, județul
Recursul este scutit de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimatul - reclamant personal, lipsă fiind recurentul-pârât Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice și intimata-pârâta Administrația Finanțelor Publice
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Intimatul-reclamant declară că nu mai are alte cereri de formulat în cauză și solicită cuvântul în combaterea recursului.
Curtea ia act de susținerile intimatului-reclamant, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Intimatul-reclamant solicită respingerea recursului ca nefondat. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița, sub nr. 821/120/24.02.2009, reclamantul a chemat în judecată pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Administrația Finanțelor Publice G și Direcția Generală a Finanțelor Publice D, solicitând obligarea pârâților să-i restituie reclamantului taxa specială de primă înmatriculare, în sumă de 3.863,00 lei, achitată în mod nelegal, actualizată cu rata dobânzii legale până la data plății și cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că în anul 2007 achiziționat un autoturism second -hand marca Peugeot, fabricat în anul 2003, înmatriculat în Belgia, țară membră a Uniunii Europene, iar în momentul în care a dorit să înmatriculeze autoturismul în România, i-a fost percepută suma de 3.863,00 lei cu titlul de taxă auto de primă înmatriculare, taxă impusă de dispozițiile art. 2141-2143din Legea nr. 517/2003 privind Codul Fiscal, pe care a achitat-o cu chitanța seria - nr. -/25.09.2007, apreciind că în mod nelegal i-a fost percepută această taxă, fără de care nu a putut înmatricula autoturismul în circulație, Legea nr. 343/2006 intrând în contradicție cu dispozițiile legilor comunitare în materie.
A mai arătat reclamantul că instanța trebuie să facă aplicarea principiului supremației dreptului comunitar și al efectului direct al prevederilor Tratatului de Înființare al Comunității Europene asupra reglementărilor interne, prin aplicarea dispozițiilor art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția României.
Pârâta DGFP Daf ormulat întâmpinare, prin care solicitat să fie introdus în cauză, în calitate de pârât, Ministerul Economiei și Finanțelor, ca reprezentant al Statului Român, potrivit art. 2 alin. 2 lit. c și art. 3 alin. 1 pct. 48 din HG nr. 386/2007; de asemenea, pârâta s-a solicitat respingerea acțiunii având în vedere că, prin adoptarea OUG nr. 50/2008, s-a instituit începând cu data de 1.07.2008, o taxă de poluare pentru autovehicule, în art. 11 din același act normativ fiind instituit temeiul pentru restituirea diferenței între suma achitată de contribuabil în perioada 1.01.2007 - 30.06.2008 cu titlu de taxă pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa de poluare pentru autovehicule, astfel că s-a dispus restituirea numai în parte a taxei achitate în perioada 1.01.2007 - 30.06.2008, și nu restituirea integrală a taxei.
După administrarea probei cu interogatoriu, Tribunalul Dâmbovițaa pronunțat sentința nr.303 din 30 aprilie 2009, prin care a admis cererea formulată de reclamantul, au fost obligați pârâții să restituie reclamantului suma de 3.863,00 lei, achitată cu titlul de taxă specială de primă înmatriculare, cu dobânda legală aferentă, calculată de la data achitării taxei, până la data restituirii integrale a acesteia și, de asemenea, să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în sumă de 39,3 lei din taxa judiciară de timbru.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamantul a achitat în contul Trezoreriei G suma de 3.863,00 lei, cu titlu de taxă de primă înmatriculare a autoturismului marca Peugeot, cu chitanța seria - nr. -/25.09.2007, autovehiculul fiind dobândit prin cumpărare din Belgia, iar la înmatricularea în țară a autovehiculului, potrivit art.21412143din Codul fiscal și pct. 311-312din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, reclamantul a fost obligat la plata unei noi taxe de înmatriculare.
Tribunalul a mai reținut că, potrivit art. 90 paragraful 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene - nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. Reglementarea comunitară are ca scop asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, eliminarea discriminării fiscale între produsele importate și cele similare autohtone.
S-a mai reținut că dispozițiile art.2141-2143sunt reglementări contrare legislației europene și nu pot fi considerate aplicabile în speță, astfel că taxa specială pentru reînmatricularea autovehiculului în România, în cuantum de 3863 lei, a fost încasată cu încălcarea prevederilor art.90 alin.1 din Tratatul Constitutiv al UE.
De asemenea, tribunalul a înlăturat, ca neîntemeiată, susținerea pârâților privind admiterea în parte a cererii reclamantului, întrucât taxa de primă înmatriculare a fost achitată înainte de intrarea în vigoare a OG 50/2008, la 1.07.2008, astfel că prevederile acestui act normativ nu pot fi aplicate retroactiv.
În ceea ce privește cererea reclamantului de obligare a pârâților la repararea prejudiciului, în concret, a folosului nerealizat pe care îl apreciază ca fiind dobânda legală, calculată conform art.3 alin3 din OG 9/2000, de la data încasării sumei până la data restituirii acesteia, tribunalul a apreciat-o ca fiind întemeiată.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice D, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea recursului, pârâtul a susținut că procedura de restituire a sumelor, reprezentând diferența între taxa specială pentru autoturisme și taxa de poluare, este reglementată de art. 6 din Anexa la HG 686/2008, pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a OG 50/2008, în sensul că legiuitorul a dispus numai restituirea diferenței dintre cele două taxe, și nu restituirea integrală a taxei, astfel că, în mod nelegal și netemeinic, prima instanță a obligat statul român la restituirea în totalitate a taxei de primă înmatriculare.
S-a mai arătat că obligația generică de armonizare a legislației interne cu cea europeană, instituită prin art. 148 alin.2 din Constituție și, respectiv de art.90 paragraful I din TCE, revin exclusiv Parlamentului, iar nu instanțelor judecătorești.
Examinând recursul de față, prin prisma motivelor invocate, raportat la textele de lege incidente în cauză, dar și la actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Intimatul reclamant este proprietarul autoturismului marca Peugeot, fabricat în anul 2003 și înmatriculat în Belgia, țară membră a Uniunii Europene, pentru care a achitat recurentei suma de 3.863,00 lei, reprezentând taxă de primă înmatriculare a autoturismului, cu chitanța nr. - nr.-/25.09.2007, ulterior solicitând restituirea acestei taxe pe considerentul că perceperea ei reprezintă o măsură nelegală și o dispoziție cu caracter discriminatoriu, nepermisă într-un stat al Uniunii Europene.
Potrivit art. 148 alin. 2 din Constituția României, unul din principiile fundamentale ale statului de drept, ulterior aderării, este acela al priorității dreptului comunitar în fața celui național, astfel că în mod corect instanța de fond a procedat la analizarea fondului prezentei cererii, în primul rând prin prisma încălcării prevederilor art. 90 alin.1 din Tratatul constitutiv al Uniunii Europene. Aceasta, întrucât judecătorul național al unui stat membru are în primul rând obligația de a aplica dispozițiile dreptului comunitare și de a asigura realizarea efectului deplin al acestor norme, obligație ce rezultă și din dispozițiile constituționale, dar și din cele ale art. 220 al tratatului menționat.
În contextul expus mai sus, nu se poate reține în nici un caz susținerea recurentei, ce reprezintă critica sentinței în sensul că taxa a fost încasată cu respectarea tuturor prevederilor legale în materie, temeiul de drept din dispozițiile unei legii ce emană de la puterea legislativă, atâta vreme cât această lege este în contradicție cu prevederile Constituției României, ale Tratatului Comunității Europene, dar și cu principiile afirmate în repetate rânduri în jurisprudența Curții de Justiție a Comunității Europene.
Nu se poate reține nici critica referitoare la faptul că, prin OUG 50/2008, a fost instituită taxa pe poluare pentru autovehicule, care intervine cu ocazia primei înmatriculări în România și care nu poate fi restituită decât pe baza procedurii stabilite în normele metodologice, atâta vreme cât, pe de o parte, în prezenta cauză, taxa a fost încasată în baza legislației interne aplicabilă înaintea datei de 1 iulie 2008, la care a intrat în vigoare OG 50/2008, respectiv la data de 30.11.2007, iar această legislație a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare, ipoteză în care devine aplicabil principiul conform căruia, atunci când un stat membru a impus sau a aprobat o taxă contrară dreptului comunitar, este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia, ceea ce face ca intimatul reclamant să aibă dreptul la restituirea taxei speciale, încasată în temeiul unor dispoziții legale, contrară normelor comunitare.
În contextul expus, contrar susținerilor recurentei, care arată că la calcularea taxei speciale s-au respectat prevederile art. 2141din Codul fiscal, Curtea consideră ca fiind corectă aprecierea primei instanțe în sensul că aceste dispoziții sunt reglementări contrare legislației europene și nu pot fi considerate aplicabile în speță, aceasta cu atât mai mult cu cât în România, stat comunitar, nu se percepe nici un fel de taxă pentru autovehiculele înmatriculate și reînmatriculate în țară, dar se percepe o astfel de taxă pentru autovehiculele înmatriculate deja în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, ceea ce face ca discriminarea regimului fiscal să fie evidentă și, așa cum arătam, contrară prevederilor Tratatului.
Din perspectiva expusă, nu poate fi admis nici ca organele fiscale să rețină din taxa încasată ilegal, anterior datei de 1 iulie 2008, o sumă ce reprezintă o altă taxă percepută în temeiul unui alt act normativ, adoptat ulterior nașterii raportului juridic de drept fiscal în baza căruia s-a încasat, nelegal, taxa specială. Aceasta cu atât mai mult cu cât, noua taxă instituită de OG 50/2008, este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară, are alt mod de calcul și altă destinație, nefiind posibilă restituirea pe cale judecătorească
doar a diferenței între cele două taxe ceea ce ar pune și problema aplicării noului act normativ în mod retroactiv, atâta vreme cât taxa specială încasată în mod ilegal ar fi confirmată ca fiind legală prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ, inexistent la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal.
În considerarea argumentelor expuse, Curtea reține caracterul temeinic și legal al sentinței recurate, astfel că, în baza disp. art. 304 și 312 alin.1 pr.civ. va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de pârâtulMINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE- PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în T,-, județul D, împotriva sentinței nr. 303 din data de 30 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, domiciliat în,-, județul D și intimata-pârâtaADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în, județul
Ia act că intimatul nu solicită cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 noiembrie 2009.
Președinte, Judecători,
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored. MA
5 ex./10.11.2009
f- - Tribunalul Dâmbovița
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Tudose Ana RoxanaJudecători:Tudose Ana Roxana, Stoicescu Maria, Duboșaru
