Contestație act administrativ fiscal. Sentința 157/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - contestație act administrativ fiscal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA NR. 157
Ședința publică din14 august 2009
PREȘEDINTE: Bratu Ileana
Grefier - -
Pe rol, judecarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta. cu sediul în S,-, jud. S, în contradictoriu cupârâții Ministerul Finanțelor Publice-Agenția Națională de Administrare Fiscală, cu sediul în B,-, sector 5și Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului S,cu sediul în S,-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic pentru pârâți, lipsă fiind reclamanta.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, consilier juridic depune la dosarul cauzei o serie de acte și întâmpinare, prin care invocă excepția inadmisibilității acțiunii.
Ulterior, se prezintă directorul general al reclamantei S, asistată de avocat, care depune la dosar note de concluzii, completări și precizări la acțiune, primind totodată și duplicatul întâmpinării depus de reprezentantul pârâților.
Văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat ori probe de administrat, în baza art. 137 Cod procedură civilă, instanța acordă cuvântul părților asupra excepției necompetenței materiale a Curții de APEL SUCEAVA în soluționarea cauzei și excepției inadmisibilității acțiunii.
Reprezentanta reclamantei, avocat, apreciază că fiind vorba de un act de plângere prealabilă competența de soluționare îi revine Curții de APEL SUCEAVA, iar în conformitate cu art. 13, 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, calea de atac este contenciosul administrativ. Totodată arată că pârâta nu a răspuns la plângerea prealabilă formulată de reclamantă în termenul prevăzut de lege de 30 de zile, mai mult decât atât s-au făcut două executări pe același titlu, aceleași sume regăsindu-se în ambele procese verbale.
Consilier juridic, învederează instanței că susținerile reclamantei nu au legătură cu competența instanței, că nu se poate solicita suspendarea actului administrativ dacă nu a fost soluționată plângerea prealabilă, susținând în continuare excepția inadmisibilității acțiunii, reiterând motivele din întâmpinare.
Avocat pentru reclamantă solicită suspendarea executării silite și deblocarea tuturor conturilor societății.
Reprezentantul pârâților insistă ca avocatul reclamantei să precizeze care este obiectul acțiunii în conformitate cu disp. art. 112 Cod procedură civilă, neputându-se contesta toate formele de executare.
În replică, reprezentanta reclamatei arată că excepția inadmisibilității reprezintă o situație în care o persoană nu are acces la o instanță de judecată, inadmisibilitatea nefiind o excepție, prin urmare textul de lege care constituie temeiul legal al prezentei acțiuni este legea contenciosului. Inadmisibilitatea nu poate fi primită, acțiunea îndeplinind cumulativ cele două condiții pentru suspendarea unui act administrativ, respectiv cazul bine justificat și prevenirea unei pagube iminente, prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Directorul general al reclamantei S solicită să aibă cuvântul și învederează instanței că au ieșit temporar din pericolul eminent prin vânzări parțiale de active, dar prin repetarea titlurilor executorii au pierdut clienți și nici nu au mai putut obține credite de la bănci pentru a-și putea continua activitatea.
Reprezentantul pârâților arată că reclamanta beneficiază în continuare de bunurile sechestrate, singura problemă este că aceste bunuri nu pot fi înstrăinate fără acordul creditorului.
Instanța rămâne în pronunțare cu privire la excepțiile invocate.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra excepțiilor invocate constată:
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de APEL SUCEAVA sub nr- din 17.07.2009, reclamanta "" Sas olicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală și Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului S, să se dispună:
- anularea tuturor formelor de executare silita începute în virtutea proceselor verbale de sechestru bunuri imobile nr. -/11.07.2007 si nr. -/05 03 2009 împotriva "" de către - S;
- pentru prevenirea unei pagube iminente, cu prioritate si
de urgență, suspendarea executării deciziei până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004;
- deblocarea tuturor conturilor "" întrucât măsura luata de - S a adus în pericol iminent unitatea;
- obligarea la plata întregului prejudiciu suferit de unitate: prin blocarea conturilor bancare, instituirea ilegala a procesului verbal de sechestru nr. -/11.07.2007, de două ori pentru aceleiași titluri executorii, numai pentru a fi înscris peste gajul S, pierderea posibilităților de creditare, denigrarea in presa si alte mijloace prin oferirea de informații incorecte si nereale presei, prin executarea onor debite nedatorate precum si pentru refuzul nejustificat si cu rea credința de punere in executare in termen legal si util existentei societății a hotărârilor judecătorești definitive si irevocabile;
- totodată a solicitat ca instanța, să cerceteze si să constate nelegalitatea proceselor verbale de sechestru nr. -/11.07.2007 si nr. - întocmite de - S Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii a județului S prin care s-a aplicat sechestrul pe bunurile imobile predestinate realizării veniturilor și, apreciind natura juridică a procesului - verbal nr. -/30.06.2009 din prisma dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. "c" din Legea nr. 554/2004 și art. 41 din Codul d e procedură fiscală să concluzionați că acesta reprezintă un act administrativ fiscal și să obligați Agenția Națională de Administrare Fiscală să soluționeze pe fond plângerea împotriva acestuia.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că la data de 3.07. 2007, - S prin procesul verbal nr. - (anexa nr. l) a instituit sechestru asupra imobilului proprietatea sa situat central in S, str. -, cartier, evaluat la acea vreme la prețul de 440.766 EURO, conform Raportului de Evaluare active din iunie 2007 si conform situației - ului predat ANAF-ului înainte de încheierea procesului verbal de sechestru. Alăturat acelui proces verbal a fost atașata si anexa nr.2 unde erau consemnate valorile titlurile executoriii nr. 54417/28.12.2006; 5659/05.02.2007; 10475/15.03.2007; 11437/27.03.2007; -/27.04.2007 și -/28.05.2007; reprezentând așa zis obligații neachitate in cuantum de 843.010 ron, chiar dacă societatea demonstrase achitarea sumei de 878.226 RON conform adresei nr. -/01.06.2007 (anexa nr. 5 ).
Peste numai 5 zile, recte 11 iulie 2007, peste aceleași titluri executorii - S aceleași parate procedează la instituirea unui nou sechestru imobiliar prin procesului verbal de sechestru nr. -/11.07.2007 (anexa nr. 4) asupra bunurilor imobile din-, predestinate realizării venitului societății si menținerii locurilor de munca a circa 500 salariați.
Astfel au fost indisponibilizate următoarele bunuri imobile, inclusiv sectorul de producție si terenul integral din-: un teren situat in S,- în suprafața de 4166 subevaluat la suma de 1.183.880 ron și o clădire in suprafața de 2371, edificata pe terenul mai sus amintit, subevaluata la suma de 1.434.686 ron.
De asta data in anexa 2 a procesului verbal de sechestru nr. -/11.07.2007, a fost inclusa pentru executare a doua oară, suma formată din valoarea de 843.010.ron, echivalenta titlurilor executorii din procesul verbal de sechestru nr. -/03.07.2007.
Deși primul proces verbal de sechestru reclamanta l-a semnat cu obiecțiuni întemeiate, deși au învederat prin numeroase adrese si memorii situația aberanta care sunt obligați să o suporte încă din anul 2003, urmare a nelegiuirilor comise permanent de - S, deși toate părțile știau foarte bine despre conținutul litigiilor aflate în derulare la instanțele de judecata precum si despre abuzul, fățiș făcut de - S împotriva reclamantei prin încălcarea cu consecventa a dispozițiilor legale, a hotărârilor judecătorești, toată procedura de desființare a societății își urma un curs bine stabilit, fără obstacole si fără temeri.
La data de 20.08.2008. deși exista încuviințată de instanță de judecată suspendarea executării silite până la finalizarea dosarul nr- cu termen la 4.11.2008, continuând propria regula a abuzului, - Sap rocedat la vânzarea bunurilor indisponibilizate prin sechestru.
Prin adresa nr. -/16.09.2003 (anexa nr.8) se aduce la cunoștința societății modul de distribuire a sumei de 890.756 ron obținută la vânzare, subevaluata cu echivalentul a 190.000 EURO.
Anexat înștiințării propriu-zise apare procesul verbal nr.
-/11.09.2008 care precizează preluarea încă odată a sumelor din
cele 6 titluri executorii ce au stat la baza procesului verbal de sechestru din 3 iulie 2007 și care vor îl reluate in mod abuziv si nelegal în procesul verbal de sechestru nr. -/11.07.2007, care conține aceleași titluri executorii respectiv nr.54417/28.12.2006; 5659/05.02.2007; 10475/15.03.2007; 11437/27.03.2007; 50221/27.04.2007; -/28.05.2007. Mai mult decât atât, procesul verbal nr. -/30.06.2009 (anexa nr. 2 ) demonstrează în mod foarte clar că dacă ar fi existat cumpărători la data de 30.006.2009 s-ar fi vândut bunurile imobile predestinate realizării venitului societății și menținerii locurilor de muncă a celor circa 500 salariați, pe baza acelorași șase titluri executorii precizate anterior.
Prin urmare, la data de 16.09,2008 pretinsa creanța formata din cele 6 titluri executorii precizate a fost executata, deci, - S s-a îndestulat in pofida tuturor opreliștilor legale.
Astfel și de această dată - S, este întemeiat pe aceeași pretinsă creanță care a mai fost invocată și pe baza căreia s-a desfășurat prima vânzare a bunurilor firmei la data de 20.08.2008 și valorificată la 16.08.2008, dovada fiind procesul verbal de licitație pentru bunurile imobile sau pentru ansamblul de bunuri nr. - din 30.06.2009 în conținutul căruia apar enumerate exact același titluri executorii care au fost invocate și folosite la executarea primelor bunuri din procesul verbal de sechestru.
Reclamanta arată că - S, au folosit de mai multe ori, în mai multe procese verbale de sechestru aceeași pretinsă creanță, recte la sumele rezultate din titluri executorii nr. 54417/28.12.2006; 5659/05.02.2007; 10475/15.03.2007; 11437/27.03.2007; -/27.04.2007; -/28.05.2007, atât în procesul verbal de sechestru -/03.07.2007 cit si in procesul verbal de sechestru nr. -/11.07.2007, numai pentru a se institui sechestre pe bunurile gajate la S cu scopul blocării complete a unității, a relațiilor acesteia in mediul bancar, în mediul de afaceri si interuman.
Reclamanta roagă a se constata că valorificând judicios piesele acestei pricini să se cerceteze si să se constate că toata documentația de executare silita prin vânzarea bunurilor proprietatea noastră, anunțurile de vânzare a bunurilor si procesul verbal de licitație încheiat după primul termen cuprind aceleași titluri executorii, care au fost achitate conform anexei nr. 2 din anul 2007, au fost executate si valorificate conform anexei nr. 4 la 16.09.2008 si au încercat încă o executare silita conform anexei nr. 5 la data de 30.06.2009 si culmea gravei vătămări se reîncearcă încă o executare silita prin licitația din 21.07.2009.
Cu stupefacție s-a constat ca procesul verbal de sechestru nr. -/11.07.2007 a fost instituit numai cu scop imobiliar, urmărit prin vătămare a societății în raport cu băncile, cu mediul de afaceri si cu foștii salariați, generând o paguba de zeci de milioane de euro si demonstrând că trăim intr-o țară unde nelegiuirile - ului au distrus producătorii si constituie regula si putere de lege.
Reclamanta apreciază că este util să facă referire la faptul ca "" S este in litigiu de fond cu - S, având calitatea de reclamantă încă din anul 2003, aspect demonstrat cu prisosința de sentința nr. 2120/2003, reluat in mai 2005 si aflat pe rolul instanțelor de judecata în dosarul nr- si dosarul nr-, deoarece nici măcar în evidenta fiscală din aprilie 2005 nu se respectase în termen legal si util existentei societății, sentința nr. 2120/2003 (anexa nr. 16) cu privire la efectele nerespectarii Legii privatizării nr. 55/1995 asupra Convenției nr. 18/2002, asupra societății precum si pentru faptul ca nu se stopaseră abuzurile de prejudiciere a imaginii societății prin mass-media.
Important de menționat este faptul ca, din momentul in care in presa a apărut anunțul ca, împotriva "" au fost dispuse masuri de executare silita, care nu au corespuns situației de drept si de fapt (citat din Raportul de expertiza judiciară, pag. 6 si 7, rândul 3-5, din suplimentul Raportului de expertiza, pag. 2, rândurile 1-26, rândul 7.) societatea a înregistrat pagube majore (anexa nr. 11-12-13).
Din aceasta cauza a fost adusa societatea în pericol iminent, salvat temporar prin credite externe si interne si alte strategii manageriale pentru a se menține activitatea si locurile de munca pentru circa 500 salariați în perioada litigiului de fond reluat in anul 2005 pentru refacerea gravei vătămări prin evidenta fiscală.
Conform precizărilor din raportul de expertiza, pagina 6 si 7, rândurile 1-5 si din suplimentul la expertiza, pagina 2, rândurile 1-26, rândul 7, din dosarul nr- și în dosarul nr-, deci în condițiile în care societatea a fost supusă la grave vătămări si denigrări prin menținerea de sume nedatorate în evidența fiscala prezentata permanent, cu rea credința, în mass-media, totuși societatea a făcut eforturi disproporționat de mari să nu închidă activitatea si a achitat impozite si taxe de peste 174,5 miliarde ROL (anexa nr. 14), conform anexei, în timp ce expertiza a constatat ca societatea a suportat pe lângă prejudiciul direct prejudicii de imagine, prejudicii materiale prezente si viitoare care pot duce la situații imprevizibile.
Mai mult decât atât - S, oficiul juridic care au fost prezenți la vătămare a societății încă din anul 2003, au urmărit în anul 2007 ca prin procesul verbal de sechestru nr. -/11.07.2007 instituit peste gajul pentru aceleași titluri executorii ca în procesul verbal de sechestru nr. -/03.07.2007 să șteargă urmele societății de frica constatărilor din Raportul de expertiza contabila de la pagina 6 si 7 rândurile 1-5 si din Suplimentul la expertiza pagina 2 rândurile 1-26 si rând 7, pentru care ar fi trebuit să plătească reparații, in scopul redresării societății.
In concluzie este util să precizeze că deși societatea a fost în posesia mai multor hotărârii definitive si irevocabile, din anii 2002,2003,2004,etc. - S nu le-a respectat in termen legal si util societății (Sentința 2120/2003 si Sentința -)- anexa nr. 15-16.
În acest sens, CURTEA EUROPEANĂ în cele mai multe cazuri soluționate împotriva României, (amintesc de cauza Sabin Popescu României din 2004, unde Curtea a amintit că dreptul de acces la justiție, garantat de art. 6 din Convenție, protejează, de asemenea, și executarea hotărârilor judecătorești definitive și obligatorii, care, într-un stat care respectă preeminența dreptului, nu pot rămâne fără efect în detrimentul unei părți, în consecință, executarea unei hotărâri judecătorești nu poate fi împiedicată, anulată sau întârziată într-un mod excesiv (a se vedea, printre altele, hotărârile împotriva Greciei din 19 martie 1997, 1997-11, p. 510 - 511, paragraful 40; împotriva Rusiei, Cererea nr. 59.498/00, paragraful 34, 7 mai 2002; împotriva Lituaniei, precitată; împotriva României, Cererea nr. 34.647/97, 17 iunie 2003).
În situația de fapt prezentata, pentru prevenirea unei pagube iminente, fiind vorba si despre o situație urgenta, reclamanta a solicitat suspendarea executării silite derulate de - S, în temeiul art. 14 si 15 din Legea 554/2004, până ce fondul dedus judecații va fi soluționat definitiv si irevocabil.
Este bine știut ca prevederile legale menționate atesta ca suspendare executării actului administrativ se poate dispune doar: in cazuri bine justificate si pentru prevenirea producerii unei pagube.
Referitor la prima condiție, legea nu conține reglementari însă existenta unui caz bine justificat impune existenta unei îndoieli puternice asupra prezumției de legalitate de care se bucura actul administrativ emis pe baza legii si pentru executarea acesteia.
Abordarea măsurilor in cascada împotriva "" A începând cu anul 2003, deși, aceasta a purtat corespondenta suficienta si argumentata privind situația extrem de critica in care a fost adusa societatea de către - S, au continuat si continua in perioada litigiul de fond reluat in 2005.
Astfel, procesul verbal de sechestru -/11.07.2007 peste gajul a generat starea de fapt si pagube majore de zeci de milioane de EURO precum si blocarea conturilor aducând societatea în imposibilitatea de a mai menține circa 500 de salariați.
De asemenea, refuzul nejustificat de a respecta hotărârile judecătorești definitive si irevocabile in termen legal si util existentei societății care consfințeau o anume stare de fapt, declanșarea executărilor silite prin aplicarea de sechestre si vânzare mai apoi, deși existau soluții de suspendare a executărilor până se vor judeca litigiile de fond, toate aceste cavalcade de măsuri luate in disprețul tuturor legilor, au condus la pagube majore si prejudicii de imagine ireversibile.
In plus, cu rea credința s-a dus o politica de defăimare în presă care a condus la grave prejudicii in mediile financiare, de afaceri si interumane precum si efecte in pierderea unor contracte ce se aflau in derulare sau care urmau sa înceapă cu clienți si parteneri externi extrem de profitabili.
Privitor la cea de-a doua Condiție, pentru admiterea cererii de suspendare, respectiv pentru prevenirea unei pagube iminente, revitalizam susținerile noastre referitoare la faptul ca indisponibilizarea sumelor aflate in conturile deschise de societate la banei, precum si actele de executare cu privire la bunurile societății efectuate de mai multe ori in temeiul acelorași sumei si titluri executorii. s-au efectuat in pofida existentei de hotărâri judecătorești definitive si irevocabile profitabile noua precum si in pofida unui titlu valabil de suspendare a executării silite începute încă din aprilie 2007 (anexa nr. 6).
Nu lipsit de importanta este si faptul ca procesul verbal de sechestrul -/11.07.2007 s-a aplicat de doua ori pe aceleași titluri executorii numai cu scopul evident ca sa se suprapună peste garanția solicitata de Banca Comerciala sucursala S in temeiul contractului de garanție imobiliara nr. 3248/18.12.2003, contract de ipoteca imobiliara nr. 3109/25.11.2004, contract de ipoteca nr. 1773/27.06.2006.
Pe cale de consecința, în acord cu disp. art 15 din legea 554/2004, a solicitat Curții de Apel să rețină că în aceasta pricina s-a făcut dovada în mod justificat a unei pagube iminente pe care reclamanta dorește cu toata forța să o prevină deoarece sunt în pericol circa 500 salariați, societatea si toate contractele destinate exportului.
Drept urmare, este de necontestat ca masurile dispuse de organele de executare silita au adus si aduc grave prejudicii "" care este in acest moment aproape de imposibilitate sa-si mai onoreze contractele la export, obligațiile fata de furnizorii de materii prime, de utilități, fata de salariați si bugetul consolidat al statului pentru obligațiile curente.
Imposibilitatea aprovizionării si a desfășurării activității, determina neonorarea obligațiilor asumate fata de beneficiarii produselor realizate de societate, cu care are încheiate contracte la export.
Deosebit de important este faptul că "" are încheiate contracte de credit cu unități bancare pentru credite necesare desfășurării activității.
Scoaterea din nou la vânzare a bunurilor noastre in temeiul acelorași titluri executorii, este un abuz care nu poate fi tolerat de nici o instanța din aceasta lume chiar daca actele de executare si deci nelegiuirile vin din partea unei alte instituții ale statului, respectiv -
sumelor aflate sau care urmează să intre în conturile bancare, prin înființarea popririlor, sechestrarea bunurilor societății și apoi vânzarea lor conduc la o paguba iminenta, fiind evident ca societatea este adusă în mod deliberat încă din anul 2003, în situația de a nu ne mai îndeplini nici un fel de obligație financiar contabilă. (anexa nr. 17).
Este greu de imaginat ca in aceasta perioada cumplita de recesiune economica mondiala, reprezentanții unor instituții ale statului, respectiv - promovează prin orice metode, acte si demersuri de aducere in stare de insolvență a unei societăți cu circa 500 salariați încă din anul 2003 când era printre cele mai performante societăți din tara.
Pe, cale de consecința, având in vedere cele relatate mai sus, apreciază reclamanta întemeiate, susținute si fondate solicitările noastre în aceasta cale de rezolvare a litigiului nostru urmând ca instanța să admită acțiunea in aceasta forma si aprioric sa dispună suspendarea masurilor de executare silita începute împotriva societății, deoarece la data de 21.07.2009 se reia aceeași vătămare ca la data de 30.06.2009.
În susținerea acțiunii, reclamanta a depus la dosar o serie de înscrisuri.
La termenul de judecată din data de 12.08.2009, fiind întrebată care este decizia a cărei suspendare se solicită, apărătoarea reclamantei a arătat că înțelege să solicite suspendarea executării silite începute în dosarul nr. 2/-/2009 al - prin Administrația Finanțelor Publice pentru contribuabili mijlocii ai județului S, iar actele administrative contestate sunt cele două procese - verbale de sechestru.
La același termen de judecată, apărătorul pârâților a apreciat că, în opinia sa, cauza dedusă judecății este o contestație la executarea silită, iar competența de soluționare a cauzei ar aparține Judecătoriei Suceava.
La termenul de judecată din data de 14.08.2009, reclamanta a depus la dosar completări, precizări, precum și alte înscrisuri ( 127 - 147), iar pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Sad epus întâmpinare (103-115), prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, anexând o serie de înscrisuri.
În motivarea excepției invocate, pârâta a arătat următoarele:
Conform dispozițiilor art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, orice persoana care se considera vătămata intr-un drept al sau ori intr-un interes legitim, de către o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins si repararea pagubei ce i-a fost cauzata.
Pârâta învederează instanței faptul ca procesele - verbale de sechestru pentru bunuri imobile nr. -/11.07.2007 si nr. -/5.03.2009, respectiv procesul - verbal de licitație pentru bunuri imobile sau pentru ansamblu de bunuri nr. -/30.06.2009 întocmite de S au natura unor acte de executare silită întocmite de către executorul fiscal, reclamanta având posibilitatea formulării contestației la executare.
Dispozițiile legale privind contestația la executare au caracterul unor dispoziții speciale, derogatorii de la normele de drept comun, care permit persoanelor interesate sau celor vătămați prin executare sa invoce motivul de nulitate referitor la efectuarea unui act de executare cu încălcarea dispozițiilor legale.
În drept, argumentează excepția raportat la dispozițiile art. 172 alin. 1 din nr.OG 92/2003 republicată privind Codul d e procedura fiscala (Persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum si in cazul in care aceste organe refuza sa îndeplinească un act de executare in condițiile legii), respectiv art. 399 alin. 1 si 2 Cod procedura civila (1) împotriva executării silite, precum si împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. [.] Nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silita însăși sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancțiunea anularii actului nelegal).
Actele contestate sunt supuse prin prevederile legale sus menționate unei alte proceduri judiciare, respectiv cea a contestației la executare.
În concluzie roagă a se constata faptul că obiectul acțiunii nu privește anularea unui act administrativ sau suspendarea executării acestuia, ci acte de executare întocmite de organele competente in calitate de executor fiscal.
In ceea ce privește procesul - verbal de sechestru pentru bunuri imobile nr. -/5.03.2009, pe care reclamanta pretinde ca nu i-a fost comunicat, învederează instanței faptul ca prin adresa S nr. -/6.03.2009 a fost transmis contribuabilului actul de executare respectiv, acesta fiind primit la data de 13.03.2009 (a se vedea confirmarea de primire). Procedura de comunicare a fost efectuata in conformitate cu dispozițiile art. 44 alin. 2 lit. c) din nr.OG 92/2003 rep. privind Codul d e procedura fiscala, respectiv prin posta, la domiciliul fiscal, cu scrisoare recomandata cu confirmare de primire.
Califică cel puțin rău - intenționate susținerile reclamantei potrivit cărora nu este in posesia procesului - verbal de sechestru pentru bunuri imobile nr. -/5.03.2009, având in vedere si faptul ca împotriva actului de executare reclamanta a formulat contestație la executare, cauza fiind înregistrata pe rolul Judecătoriei Suceava sub nr-, cu termen de judecata la data de 10.09.2009. Prin cererea de chemare in judecata, însăși reclamanta precizează faptul ca procesul - verbal nr. -/5.03.2009 a fost comunicat societății la data de 13.03.2009, acesta fiind depus in copie ca anexa a acțiunii.
Deliberând cu prioritate asupra excepțiilor invocate, astfel după cum impune art. 137 al. 1 Cod procedură civilă, instanța constată următoarele:
În cauză s-au invocat atât excepția necompetenței materiale a Curții de APEL SUCEAVA în soluționarea cauzei, cât și excepția inadmisibilității acțiunii, urmând a se analiza care dintre acestea are prioritate.
Întrucât admiterea excepției necompetenței materiale a Curții de APEL SUCEAVA în soluționarea cauzei ar conduce la dezinvestirea instanței și trimiterea dosarului la instanța competentă, instanța apreciază că aceasta are prioritate față de excepția inadmisibilității acțiunii.
Instanța apreciază că excepția necompetenței materiale a Curții de APEL SUCEAVA în soluționarea cauzei este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Din cuprinsul cererii de chemare în judecată, a completărilor și a precizărilor formulate atât în scris, cât și verbal, instanța reține că reclamanta a înțeles să conteste executarea silită începută în dosarul de executare nr. 2/-/2009 al Ministerului Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului S - Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii, iar actele administrative contestate ar fi procesele - verbale de sechestru, precum și procesul-verbal de licitație pentru bunuri imobile sau pentru ansamblu de bunuri nr. - din 30.06.2009.
Potrivit disp. art. 172 Cod procedură fiscală referitor la contestația la executarea silită, "(1) Persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii.
(2) Dispozițiile privind suspendarea provizorie a executării silite prin ordonanță președințială prevăzute deart. 403alin. 4 din Codul d e procedură civilă nu sunt aplicabile.
(3) Contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.
(4) Contestația se introduce la instanța judecătorească competentă și se judecă în procedură de urgență."
Având în vedere faptul că textul de lege sus-menționat dispune doar: "Contestația se introduce la instanța judecătorească competentă", rezultă că determinarea instanței competente material și teritorial se va face potrivit dispozițiilor dreptului comun în materie.
Potrivit disp. art. 400 Cod procedură civilă, " (1) Contestația se introduce la instanța de executare. (2) Contestația privind lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu se introduce la instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută. Dacă o asemenea contestație vizează un titlu executoriu ce nu emană de la un organ de jurisdicție, competența de soluționare aparține instanței de executare."
Din prevederile sus-menționate, rezultă că în speță, contestația la executare împotriva actelor de executare întocmite în dosarul de executare nr. 2/-/2009 al Ministerului Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului S - Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii, este de competența instanței de executare, care este judecătoria în raza căreia se desfășoară executarea, respectiv Judecătoria Suceava.
Deși reclamanta a arătat că procesul-verbal de licitație pentru bunuri imobile sau pentru ansamblu de bunuri nr. - din 30.06.2009 reprezintă un act administrativ fiscal, instanța apreciază că, atât timp cât reclamanta a contestat atât acest proces-verbal de licitație, cât și actele care au stat la baza întocmirii acestuia, deci actele de executare întocmite de Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice a jud. S, acest proces - verbal de licitație nu poate fi considerat un act administrativ.
Astfel, având în vedere faptul că obiectul acțiunii nu este "anularea unui act administrativ" sau "suspendarea executării acestuia", astfel încât procesul-verbal de licitație sus-menționat nu poate fi considerat un act administrativ în sensul Legii nr. 554/2004, care să atragă competența de soluționare a instanței de contencios administrativ. În acest sens este și jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție (decizia nr. 3845/12.11.2003).
Aceasta, cu atât mai mult, cu cât, deși prin cererea de chemare în judecată, s-a solicitat suspendarea executării deciziei până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, la termenul de judecată din data de 12.08.2009, fiind întrebată care este decizia a cărei suspendare se solicită, apărătoarea reclamantei a arătat că înțelege să solicite suspendarea executării silite începute în dosarul nr. 2/-/2009 al - prin Administrația Finanțelor Publice pentru contribuabili mijlocii ai județului
Prin urmare, obiectul acțiunii nu este anularea unui act administrativ sau suspendarea executării acestuia, ci contestație împotriva unor acte de executare silită întocmite de către executorul fiscal, astfel încât excepția necompetenței materiale a Curții de APEL SUCEAVA în soluționarea cauzei este întemeiată, în speță, competența de soluționare a cauzei în primă instanță aparținând instanței de executare, respectiv Judecătoriei Suceava.
Constatând că în cauză este dată excepția excepția necompetenței materiale a Curții de APEL SUCEAVA în soluționarea cauzei, admiterea acesteia conducând la dezinvestirea instanței și trimiterea dosarului la instanța competentă, instanța nu va mai analiza excepția inadmisibilității acțiunii.
Având în vedere cele reținute, instanța va admite excepția necompetenței materiale a Curții de APEL SUCEAVA în soluționarea cauzei și va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Suceava.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
HOTĂRĂȘT E:
Admite excepția necompetenței materiale a Curții de APEL SUCEAVA în soluționarea cauzei.
Declină competența de soluționare a acțiunii în contencios administrativ formulată dereclamanta. cu sediul în S,-, jud. S, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice -Agenția Națională de Administrare Fiscală, cu sediul în B,-, sector 5și Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului S,cu sediul în S,-, în favoarea Judecătoriei Suceava.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședința publică din 14 august 2009.
Președinte, Grefier,
Pentru judecător aflat în concediu
de odihnă semnează
Vicepreședintele instanței
Red.
Tehnored.
Ex. 2/18.08.2009
Președinte:Bratu IleanaJudecători:Bratu Ileana
