Contestație act administrativ fiscal. Decizia 164/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--15.12.2009
DECIZIA CIVILĂ NR. 164
Ședința publică din 4 februarie 2010
PREȘEDINTE: Răzvan Pătru
JUDECĂTOR 2: Diana Duma
JUDECĂTOR 3: Maria Belicariu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta recurentă împotriva sentinței civile 914/PI/CA/17.11.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta intimată Administrația Finanțelor Publice T, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților. Reclamanta recurentă a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform disp. Art. 242 alin. 2. pr. Civilă.
Procedura completă.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul de către grefier, după care Curtea din oficiu invocă excepția nulității recursului, pentru nemotivarea în termen și lasă cauza în pronunțare pe această excepție.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș la data de 02.04.2009 sub nr. dosar - reclamanta, în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE Tas olicitat anularea deciziei nr. 48557/28.02.2009 și în consecință obligarea pârâtei la restituirea sumei de 4184 lei compusă din taxă de poluare, actualizată cu rata dobânzii legale, fără cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 914/17.11.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, s-au respins excepțiile inadmisibilității, prematurității și lipsei calității procesuale a pârâtei, ca neîntemeiate.
Pe fond a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE T, având ca obiect cerere restituire taxa de poluare, ca neîntemeiată și s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
În motivarea hotărârii atacate s-a reținut în esență, următoarele:
Reclamanta a cumpărat autoturismul marca, fabricat în anul 1998 cu seria cărții de identitate H-(fila 10-11).
Ulterior reclamanta a achitat taxa de poluare, conform chitanței seria - nr. -(fila 8).
Cu privire la excepția inadmisibilității și a prematurității introducerii acțiunii, excepții invocate de pârâtă instanța le-a respins, deoarece la fila 6 dosar fond se află cererea reclamantei adresate pârâtei pe îndeplinirea procedurii prealabile prevăzută de art. 205 din OG nr. 92/2003, iar la fila 7 se află răspunsul pârâtei la adresa de mai sus, sub nr. 56151/27.03.2009.
Față de excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, Tribunalul a reținut, din cuprinsul chitanței seria - nr. -(fila 8 dosar fond), că taxa a fost plătită la T, în contul acestei instituții, neavând nici o importanță, dacă ulterior această sumă de bani a fost vărsată în bugetul altei instituții publice.
Pe fondul cauzei, cu privire la apărarea conform căreia taxa de poluare este contrară dispozițiilor internaționale în materie, instanța de fond a reținut că prin Hotărârea CJCEdin 19 martie 2009în cauza Comisia vs. Finlanda CJCE a stabilit că, un sistem de impozitare este considerat compatibil cu art. 90 CE, dacă este stabilit astfel încât să excludă în toate cazurile posibilitatea ca produsele importate să fie mai taxate decât produsele naționale și să nu producă în nici un caz efecte discriminatorii,
Ori taxa de poluare care face obiectul procesului este, o taxă care se aplică atât autoturismelor second hand cât și autoturismelor noi, prin urmare nu se face discriminare între cele două categorii de autoturisme.
Pentru motivele arătate mai sus Tribunalul a respins acțiunea reclamantei privind restituirea taxei de poluare și a constatat că aceasta nu încalcă dispozițiile 90 din CE.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, a luat act că pârâta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta recurentă solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și admiterea cererii astfel cum a fost formulată.
În motivarea recursului se arată că prima instanță nu a analizat susținerile formulate prin cererea de chemare în judecată, referitoare la incompatibilitatea dispozițiilor nr.OUG 50/2008 cu Normele dreptului comunitar, mai exact art. 90 paragraf 1 din Tratatul CE.
Din jurisprudența Curții de Justiție Europene se evidențiază următoarea concluzie: problema juridică nu este reprezentată de existența accizei, taxei sau cuantumul ei, instituirea unui impozit sau al unei taxei intrând în prerogativele suverane ale statelor membre ale Uniunii Europene; problema juridică este reprezentată de posibilitatea ca o asemenea acciză să aibă ca efect o discriminare între produsele naționale și produsele similare importate ori protejarea producției interne în contradictoriu cu prevederile art. 90 din Tratatul CE.
Mai arată că în cazul autovehiculului importat dintr-un alt stat membru, deși acesta are aceleași caracteristici și același preț de piață, acciza, taxa de poluare, datorată este triplă față de valoarea reziduală inclusă în prețul de vânzare al autoturismului aflat deja pe piața românească.
Comisia a considerat că sistemul de impozitare contestat din România nu reușește să răspundă preocupărilor legale de protecția mediului. Numai factorul referitor la vechime nu reușește în mod corespunzător performanța ecologică a diferitelor autovehicule și sporește exclusiv taxa aplicabilă autovehiculelor uzate care provin din alte state membre.
În temeiul dreptului comunitar, statele membre pot încuraja acțiunile care conduc la o mai bună protecție a mediului. Cu toate acestea, criteriile aplicate în acest sens trebuie să fie obiective și pertinente pentru a evita orice discriminare împotriva mărfurilor care provin din alte state membre. Legislația română privind taxa de primă înmatriculare, respectiv a taxei de poluare, nu reușește să îndeplinească standardul de neutralitate completă și astfel, trebuie modificată pentru a fi în conformitate cu tratatul CE".
Este de necontestat că taxa de primă înmatriculare cum a fost denumită inițial, redenumită taxă de poluare se plătește de către toți particularii care procedează la înmatricularea pentru prima dată în România a unui autovehicul indiferent din ce stat provine acesta, însă taxa de poluare se aplică numai autovehiculelor care nu sunt deja înmatriculate în România. Cu toate acestea taxa de poluare nu se percepe în cazul reînmatriculării în România după 01.01.2007 a unui autovehicul care a fost anterior înmatriculat în România, dar se percepe în cazul înmatriculării în România după 01.01.2007 a unui autovehicul care a fost anterior înmatriculat în alt stat membru al altul decât România. Ori, în aceste condiții s-a constatat o diferență de aplicare a taxei ce introduce un regim fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele din, aduse în România în scopul reînmatriculării cu situația în care au fost deja înmatriculate în țara de proveniență față de autovehiculele înmatriculate deja în România pentru care la înmatriculare nu se mai percepe o asemenea taxă.
S-a mai observat că discriminarea operează și între nivelul de impozitare a autoturismelor înmatriculate în România anterior date de 01.01.2007 când Statul Român a aderat la și au intrat în vigoare dispozițiile art. 214 indice 1 Cod fiscal și nivelul de impozitare a autovehiculelor înmatriculate în România ulterior date de 01.01.2007 și în consecință, solicită să se constate că art. 90 din Tratatul CE este aplicabil și în privința taxei de poluare plătită de aceasta și contestată prin prezenta.
Recurenta precizează că în conformitate cu practica constată a Curții de Justiție a Comunității Europene, a cărei jurisprudență este obligatorie pentru instanțele naționale în interpretarea dreptului comunitar, tribunalul trebuie să rețină că instanțele române de drept comun sunt competente să procedeze în executarea obligației de a asigura realizarea efectului deplin a dreptului comunitar, la însăși înlăturarea de la aplicare a oricărei dispoziții naționale contrare.
Mai arată că instanța nu a analizat însă niciuna din aceste susțineri, limitându-se a se raporta la hotărârea dată la 19.03.2009 de în cauza Comisia vs. Finlanda respectiv la statuarea potrivit căreia "un sistem de impozitare este considerat compatibil cu art. 890 CE dacă este stabilit astfel încât să excludă în toate cazurile posibilitatea ca produsele importate să fie mai taxate decât produsele naționale și să nu producă în nici un caz efecte discriminatorii".
În schimb, instanța de fond nu a analizat nici una din susținerile recurentei referitoare la caracterul discriminatoriu al taxei de poluare, motiv pentru care apreciază că, în fapt, nu a cercetat fondul cauzei. Analizarea argumentelor pe care le-a expus în cererea de chemare în judecată, reluate mai sus, conduce însă la concluzia că taxa a fost percepută contrar dispozițiilor dreptului comunitar, care se aplică cu prevalență în cauză, potrivit art. 148 aliniatul 2 din Constituția României, sens în care solicită să se admită recursul așa cum a fost formulat, modificarea sentinței atacată.
Recurenta nu a motivat în drept recursul.
Intimata Tad epus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca vădit neîntemeiat, menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate și respingerea unei eventuale cereri privind obligarea T la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
În motivarea întâmpinării se arată următoarele:
La data de 10.03.2009 reclamanta a formulat o cerere de restituire a taxei pe poluare menționată, cerere înregistrată la. T sub nr. 56151/10.03.2009, la care Tar ăspuns prin adresa nr. 56151/27.03.2009 în sensul respingerii cererii de restituire.
Față de starea de fapt învederată anterior, apreciază întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a T, față de capătul de cerere având ca obiect restituirea taxei pe poluare actualizată cu dobânda legală, raportata la prevederile art. 1 din nr.OG 50/2008 privind instituirea taxei pe poluare actualizată cu dobânda legală, raportat la prevederile art. 1 din nr.OG 50/2008 privind instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, cu modificările și completările ulterioare, calitatea procesuală pasivă în cauză față de acest capăt de cerere revenind exclusiv Administrației Fondului pentru Mediu, în calitate de gestionar al Fondului pentru mediu.
În acest sens, învederează faptul că, spre deosebire taxa specială pentru autoturisme și autovehicule reglementată de art. 2141și următoarele din Legea nr. 571 privind Codul fiscal republicată, care se constituie venit la bugetul de stat, taxa pe poluare reglementată de nr.OG 50/2008 privind instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule cu modificările și completările ulterioare nu se face venit la bugetul de stat ci se constituie venit la bugetul fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului, potrivit art. 1 din actul normativ mai sus indicat.
Art. 1 arată că prezenta ordonanță de urgență stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, denumită în continuare taxă, care constituie venit la bugetul Fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului".
Consideră temeinică și legală soluția primei instanțe cu privire la respingerea cererii.
Reclamanta a achiziționat dintr-un stat comunitar, un autoturism marca tip, an fabricație 1998, iar pentru utilizarea acestuia pe teritoriul României trebuia înmatriculat așa cum prevede art.11 din nr.OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
Învederează că reclamanta avea posibilitatea de contestare a taxei în baza prevederilor art. 10 din nr.OUG 50/2008 privind instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule.
Consideră că a compara situații juridice evident diferite datorate aplicării în timp a legii echivalează în fapt cu o nepermisă negare a prerogativei fundamentale a statului suveran de a mai institui taxe și impozite noi, taxe și impozite noi care în mod evident se vor aplica numai pentru viitor conform prevederilor art. 15 aliniatul 2 din Constituția României, de teama creării unei posibile discriminări de tratament juridic între subiecți de drept care au realizat același tip de operațiuni impozabile, dintre care unii anterior noii taxe și care astfel nu au achitat taxa respectivă și cei8lalți ulteriori aplicării noii taxe și care au obligația de a plăti această taxă nouă.
Analizând recursul declarat, în raport de disp. art. 304, 304 ind. 1 și art. 306 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța va constata nulitatea acestuia, întrucât recurenta nu s-au conformat disp. art. 306 alin. 1. pr. civilă, care prevăd că, recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal.
Conform art. 303 alin. 1. pr. Civilă,recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs.
Recursul nu se poate limita la o simplă indicare,de formă a anumitor aspecte, condiția legală a,dezvoltării motivelor, prev. De art. 303 alin. 3. pr. Civilă, implică determinarea greșelilor anume imputate, o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează, în termenul legal, imperativ de 15 zile, termen prevăzut atât pentru declararea cât și pentru motivarea recursului.
La fila 38 dosar fond se află dovada comunicării cu recurenta a hotărârii recurate la data de 25.11.2009, de la această dată curgând termenul legal de 15 zile libere pentru declararea și motivarea recursului, termen ce s-a împlinit la data de 11 decembrie 2009, aceasta fiind ultima zi liberă în care se mai putea motiva recursul.
Reclamanta recurentă a depus motivele de recurs la data de 14.12.2009, conform înscrisurilor aflate la filele 5-6 dosar recurs.
Întrucât reclamanta recurenta nu a respectat dispoziția imperativă a legii privind motivarea recursului în termenul legal și nu s-au ivit motive de ordine publică care să fie puse în discuția părților din oficiu, instanța conform disp. Art. 306 alin. 1. pr. Civilă va constat nulitatea recursului declarat.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nul recursul declarat de reclamanta recurentă împotriva sentinței civile nr. 914/PI//2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- în contradictoriu cu pârâta intimată
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 4 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red./18.02.2010
Tehnodact / 2 ex/19.02.2010
Prima instanță: Tribunalul Timiș
Judecător
Președinte:Răzvan PătruJudecători:Răzvan Pătru, Diana Duma, Maria Belicariu
