Contestație act administrativ fiscal. Decizia 166/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR ---23.12.2009
DECIZIA CIVILĂ -. 166/
Ședința publică din 4 februarie 2010
PREȘEDINTE: Răzvan Pătru
JUDECĂTOR 2: Diana Duma
JUDECĂTOR 3: Maria Belicariu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta recurentă Administrația Finanțelor Publice T împotriva sentinței civile nr. 872/PI/CA/04.11.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat, având ca obiect, contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru reclamantul intimat avocat, lipsă fiind pârâta recurentă Administrația Finanțelor Publice
Procedura legal îndeplinită. Cererea de recurs scutită de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar, conform disp. Art. 17 din Legea nr. 146/1997.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentantul reclamantului intimat - avocat, depune la dosar împuternicirea avocațială de reprezentare, dovada achitării onorariului avocațial în sumă de 1.500 lei și concluzii scrise.
Nemaifiind alte cereri formulate, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamantului intimat solicită respingerea recursului declarat de pârâta Administrația Finanțelor Publice T și menținerea sentinței civile nr.872/PI/CA/04.11.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș ca legală și temeinică, conform concluziilor scrise depuse la dosar, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea în contencios administrativ reclamantul - a chemat în judecată pe pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului T, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea acesteia la restituirea taxei speciale de primă înmatriculare în cuantum de 9.247 lei.
Prin sentința civilă nr. 872 din 4 noiembrie 2009, s- admis acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice
A obligat pârâta să restituie reclamantului suma de 9.247 lei reprezentând taxă specială auto la prima înmatriculare.
În motivarea hotărârii atacate se arată în esență următoarele:
Reclamantul la data de 11.02.2008, cu chitanța seria - A nr. - a achitat pentru autoturismul Mercedes Benz cu nr. de identificare -R- suma de 9.247 lei reprezentând taxă specială auto la prima înmatriculare.
La data de 9 decembrie 2008, reclamantul a formulat cerere de restituire a taxei speciale de primă înmatriculare, cerere rămasă fără răspuns.
Taxa a fost plătită potrivit art. 214 indice 1 - 214 indice 3 din Codul Fiscal și punctului 31 indice 1 - 31 indice 2 din Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule se plătește cu ocazia primei înmatriculări în România de către persoana fizică sau juridică care face înmatricularea, atât pentru autoturisme și autovehicule noi, cât și pentru cele, aduse din import, din state comunitare ori din alte state.
În cererea sa, reclamantul a invocat dispozițiile art. 90. care stipulează în sensul că "nici un stat membru nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. De asemenea, nici un stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție.
Întrucât excepția de inadmisibilitate este strâns legată de analiza de fond a cererii principale, potrivit art. 137 aliniatul 2 Cod procedură civilă, instanța le-a analizat împreună.
Astfel esențial pentru rezolvarea problemelor de drept deduse judecății este acceptarea aplicării în cauză a dispozițiilor art. 148 aliniatul 2 din Constituția României, care statuează că prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne. Aliniatul 2 al aceluiași articol, prevede că, între alte instituții, autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din aliniatul 2 menționat.
Analizând dispozițiile art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, invocat de reclamantă, instanța de fond a constatat că acesta prevede că "nici un stat membru nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
În consecință, prevederile menționate din Tratat limitează libertatea statelor în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste. Astfel, art. 90 aliniatul 1 interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele provenind de pe piața internă și care sunt de natură similară.
Esențialul acestei taxe interzise este că perceperea ei este determinată de traversarea granițe de către autoturismul supus taxei, dintr-o țară comunitară, în România.
În privința reglementării interne, Tribunalul a constatat că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în codul fiscal prin Legea nr. 343/2006, sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea Legii nr. 343 prin nr.OUG 110/2006, a fost restrânsă la toate autoturismele și autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate (cele cu handicap, misiuni diplomatice etc.), cât și situații de scutire de la plata taxei, în cazul vehiculelor istorice etc.
Potrivit reglementării în vigoare la data importului autoturismului de către reclamantă, taxa specială pentru autoturisme se datorează cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autoturism sau autovehicul comercial, enumerat la art. 214 din Codul fiscal.
Cuantumul taxei speciale, datorată bugetului statului, se calculează după formula prevăzută de art. 21]4 aliniatul 3 în funcție de capacitatea cilindrică, vechimea autovehiculului și unii coeficienți de corelare ori de reducere a taxei prevăzuți în anexele speciale ale legii. Esențialul rămâne că taxa specială nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, și acesta stat comunitar de la 1 ianuarie 2007, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare, și reînmatriculate în România, după aducerea acestora în țară.
Diferența de aplicare a taxei demonstrată în modul arătat, introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în România, taxa nu se mai percepe.
Între principiile dreptului comunitar, obligatorii pentru instanțele judecătorești române, astfel cum s-a menționat prin referire la art. 148 aliniatul 2 și 4 din Constituție, prima instanță a făcut referire la supremația dreptului comunitar, în speță a art. 90 (1) din Tratat și conchide că prin modificarea codului fiscal și introducerea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, legiuitorul a încălcat în mod direct dispozițiile menționate ale Tratatului.
Ca urmare a efectului direct a art. 90 (1) din Tratat pentru ordinea juridică internă a României, instanța este datoare să constate că art. 2141-2143din Codul fiscal sunt reglementări contrare și că nu pot fi menținute în continuare ca aplicabile în cauza de față. Neputând fi aplicabile în dreptul intern, aceste reglementări impus concluzia că taxa specială achitată pentru reînmatricularea autoturismului de către reclamantă în cuantum de 6.287 lei, a fost încasată în contul bugetului statului, cu încălcarea art. 90 (1) al Tratatului inclusiv a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, ratificat de România prin Legea nr. 157/2005, care prevede că de la data aderării dispozițiile tratatelor originare (.) înainte de aderare, sunt obligatorii pentru (.) România și se aplică în condițiile stabilite prin Tratate și prin actul de aderare.
Apărarea pârâtei că acțiunea este inadmisibilă, întrucât nu se solicită anularea unui act administrativ fiscal de plată a taxei este neîntemeiată și speculativă. Într- adevăr, reclamanta a achitat taxa conformându-se dispozițiilor citate din codul fiscal, precum și a unei calculații privind taxele speciale pentru autoturisme, stabilită de Ministerul Finanțelor și care este afișată, în formă electronică, în mod public. Astfel cum pârâta a confirmat, operațiunea tehnică de înmatriculare a autoturismelor second - hand importate dintr-un stat membru al Uniunii Europene nu este posibilă fără plata taxei. Într-adevăr, nici un organ administrativ din România, nici cel care înmatriculează autoturisme, nici cel care încasează taxa și nici Ministerul Finanțelor care administrează bugetul statului, nu emite un act fiscal, titlu de creanță, care să o materializeze. În consecință, însăși obligația de plată a taxei, de natură legală și condiționarea înmatriculării de dovada plății acestuia, echivalează cu existența unui act administrativ de obligare la plată care nu are un suport material, ci doar așa cum s-a arătat, o bază legală de reglementare și calcul și o calculație efectivă, afișată electronic de Ministerul Finanțelor.
A considera că reclamanta nu poate contesta încălcarea dreptului comunitar prin reglementarea și perceperea în acest mod a taxei speciale pentru autoturisme, în lipsa unui titlu de creanță cu suport material ar echivala cu negarea dreptului reclamantei de a avea acces liber la justiție și ar contraveni art. 21 aliniatul 1 din Constituția României care statuează că orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, libertăților și intereselor sale legitime, în timp ce nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.
Astfel, art. 90 aliniatul 1 din Tratat face parte, de la data de 1 ianuarie 2007, din ordinea internă de drept a România și astfel reclamanta, persoană juridică română, se poate adresa autorităților administrative precum și instanțelor judecătorești în scopul de a-i restabili drepturile conferite de această reglementare comunitară de bază și care i-au fost încălcate prin aplicarea reglementărilor dreptului național cu caracter contrar de către autoritățile administrative cu ocazia reînmatriculării în România a autoturismului cumpărat în luna iulie 2007 din Germania.
Prin urmare, actul administrativ - fiscal vătămător pentru reclamantă, îl constituie însăși plata taxei speciale pentru autoturism, iar demersul prealabil administrativ la care este obligată reclamanta prin dispozițiile Legii contenciosului administrativ și ale codului d e procedură fiscală, sunt asigurate prin cererile de restituire a taxei depuse de către reclamantă, motiv pentru care a fost respinsă excepția inadmisibilității acțiunii.
Considerând demonstrată încălcarea art. 90 din Tratat prin instituirea taxei speciale pentru autoturisme, de la 1 ianuarie 2007, prin art. 2141-2143Cod fiscal, instanța a admis acțiunea reclamantei stabilind că taxa a fost ilegal încasată, obligând pe pârâtă să o restituie.
Pentru motivele arătate mai sus, Tribunalul a admis acțiunea formulată și în consecință, a obligat pârâta să restituie reclamantului suma de 9.247 lei, reprezentând taxă auto de înmatriculare achitată prin chitanța seria - nr. - în contul Trezoreriei Municipiului
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și, în principal, rejudecarea cauzei în sensul admiterii excepției formulate privind inadmisibilitatea acțiunii raportat la prevederile nr.OUG 50/2008, iar în subsidiar, pe fondul cauzei, admiterea în parte a acțiunii cu privire la taxa rezultată ca diferență între suma de 9.247 lei achitată de contribuabil la data de 11.02.2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, în temeiul prevederilor art. 2141și următoarele din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal și cuantumul taxei pe poluare.
În motivarea recursului se arată că prin acțiunea în contencios administrativ formulată de către reclamantul s-a solicitat restituirea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule în sumă de 9.247 lei achitată de acesta cu chitanța seria - nr. -/11.02.2008 emisă de
La data de 9.12.2008 reclamantul a formulat o cerere prin care a solicitat restituirea taxei de primă înmatriculare achitată cu chitanța seria - -. -/11.02.2008, cererea înregistrată la. T cu nr. -/09.12.2008, la care Tar ăspuns prin adresa nr. -/22.12.2008 în sensul restituirii în parte a taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, în baza nr.OUG 50/2008.
În principal, susține că în mod neîntemeiat instanța de fond a respins excepția inadmisibilității acțiunii raportat la prevederilor OUG50/2008, având în vedere faptul că la data de 1 iulie 2008 intrat în vigoare nr.OUG 50/2008 pentru restituirea taxei pe poluare pentru autovehicule publicată în Monitorul Oficial nr. 327 din 25 aprilie 2008, prin care s-au abrogat dispozițiile art. 2141și următoarele din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.
Având în vedere faptul că nr.OUG 50/2008 prin art. 11 oferă o soluție legală restituirii taxei de primă înmatriculare, iar Tac omunicat această soluție reclamantului prin adresa nr. -/22.12.2008, consideră că această acțiune este inadmisibilă așa cum a fost formulată.
Învederează faptul că dispozițiile nr.OUG 50/2008 au efect retroactiv asupra tuturor sumelor achitate de către contribuabili în perioada 01.01.2007 - 30.06.2008 cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, în conformitate cu prevederile exprese ale art. 11 din acest act normativ.
Susține că prevederile retroactive ale dispozițiilor art. 11 din nr.OUG 50/2008 oferă o soluție legală cauzei deduse judecății, drept pentru care solicită să le rețină ca pertinente și concludente în judecarea cauzei.
Procedura de calcul a diferenței de restituit este prevăzută în Normele Metodologice de aplicare a nr.OUG 50/2008, aprobate prin HG nr.686/2008, publicată în Monitorul Oficial nr. 480/30.06.2008.
La dosar intimatul a depus concluzii scrise, solicitând respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.
Textul a cărei încălcare s-a produs prin aplicarea art. 2141- 2143.fiscal este cel al art. 90 paragraful 1 din Tratatul de înființare a Comunității Europene: "Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produsele altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Aplicarea art. 90 paragraful 1 din Tratatul CE este deci obligatorie pentru Statul Român și pentru toate autoritățile sale.
Conform art. 220 din Tratatul CE, Curtea de Justiție Europeană asigură interpretarea dispozițiilor tratatelor, iar interpretarea acestei instanței este obligatorie pentru statele membre. Prin urmare, jurisprudența Curții cu privire la aplicarea art. 90 paragraful 1 în materia taxelor de primă înmatriculare discriminatorii trebuie luată în considerare de statul român și de toate autoritățile sale.
Analizând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs, a probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente inclusiv art. 3041Cod procedură civilă, instanța constată că recursul este neîntemeiat, urmând a fi respins, după cum urmează:
Tribunalul Timișa admis acțiunea formulată de reclamant și a obligat pârâta recurentă T la restituirea sumei de 9.247 lei reprezentând taxa specială auto pentru prima înmatriculare.
În ceea ce privește susținerile recurentei legate de fondul cauzei, potrivit cărora se impunea admiterea în parte a acțiunii prin aplicarea dispozițiilor art.11 din nr.OUG50/2008 instanța constată că aceste susțineri sunt neîntemeiate în condițiile în care taxa specială ce face obiectul cauzei a fost încasată în baza legislației interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare astfel încât s-a dat eficiență principiului potrivit căruia statul membru ce a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin aplicarea acestuia. Or, în aceste condiții reclamantul are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale iar restituirea doar a diferenței între taxa specială și taxa de poluare instituită prin nr.OUG50/2008 pune inevitabil problema aplicării noului act normativ și pentru trecut astfel încât taxa specială s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui act normativ ce nu era în vigoare la data nașterii și consumării raportului juridic de drept fiscal întrucât la data achitării taxei erau incidente prevederile art.2141- 2143Cod fiscal.
Se mai observă astfel, că noua taxă instituită de nr.OUG50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară, are alt mod de calcul și altă destinație, iar admiterea în parte a acțiunii reclamantului așa cum solicită pârâta recurentă T ar însemna înlăturarea considerentelor potrivit cărora taxa specială prevăzută anterior de Codul fiscal era impusă de Statul Român prin nerespectarea dispozițiilor art.90 alin.2 din Tratatul și echivalează cu însăși validarea acesteia, de vreme ce pârâta - recurentă în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar.
În condițiile în care se reține ca legală și corectă soluția primei instanțe privind restituirea taxei de primă înmatriculare în mod corect s-a dispus și obligarea la plata dobânzii legale. Referitor la acest aspect se observă că recurenta Tac riticat soluția primei instanțe numai în ceea ce privește nr.OG9/2000 arătând că taxa specială pentru autoturisme instituită de Codul fiscal nu era purtătoare de dobânzi în sarcina contribuabilului. Astfel, se arată că această taxă nu avea un termen legal de plată sau o data a scadenței sale prevăzută expres de Codul fiscal pe care contribuabilul să fie obligat să o respecte sub sancțiunea calculării de către organele fiscale a unor dobânzi. Această susținere corespunde adevărului întrucât taxa se achita de către contribuabil ca o manifestare unilaterală de voință fiind o operațiune tehnică prealabilă absolută necesară pentru înmatricularea autoturismului.
Cu toate acestea, de vreme ce s-a reținut că taxa a fost percepută de Statul Român prin încălcarea normelor de drept comunitar ne aflăm în prezența unor sume plătite fără existența unui titlu de creanță.
Pentru considerentele de fapt și de drept anterior menționate și văzând și dispozițiile art.312 alin.1 teza a - II -a Cod procedură civilă, instanța urmează a respinge ca neîntemeiat recursul declarat de pârâtă.
În baza disp. Art. 274. pr. Civilă, recurenta pârâtă aflându-se în culpă procesuală va fi obligată la plata către reclamantul intimat a sumei de 1500 lei cheltuieli de judecată, compuse din onorariu avocat, conform chitanței nr. TM 082/29.01.2010, aflată la fila 12 din dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta pârâtă T împotriva sentinței civile nr. 872/PI/CA/2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat.
Obligă recurenta T la plata către reclamantul intimat a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1500 lei reprezentând onorariu avocat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 4 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red./12.02.2010
Tehnodact /2 ex/12.02.2010
Prims instanță: Tribunalul Timiș
Președinte:Răzvan PătruJudecători:Răzvan Pătru, Diana Duma, Maria Belicariu
