Contestație act administrativ fiscal. Decizia 167/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV
ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ nr.167/R
Ședința publică din 04 februarie 2010
PREȘEDINTE: Răzvan Pătru
JUDECĂTOR 2: Diana Duma
JUDECĂTOR 3: Maria Belicariu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta (și însușit de societatea absorbantă ) împotriva sentinței civile nr. 1350/30.09.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
La apelul nominal, se prezintă pentru pârâta intimată Agenția Națională de Administrare Fiscală B consilier juridic, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat în termen legal și este timbrat cu suma de 4 lei taxă judiciară de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind alte cereri formulate, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul pârâtei intimate solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică, conform întâmpinării depuse la dosar.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele.
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel București - Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal la 23.04.2008, sub nr-, reclamanta - - prin Agenția Aas olicitat în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională de Administrare Fiscală B, Autoritatea Națională a Vămilor B și Direcția Regională Vamală T, anularea Deciziei nr.146 din 09.05.2008 emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală B și a Deciziei de regularizare nr.224 din 24.01.2008 emisă de Biroul Vamal.
În motivarea cererii reclamanta a arătat în esență că în mod nelegal pârâta a emis decizia contestată, în condițiile în care reclamanta nu avea obligația de a se prezenta cu autoturismul la biroul vamal de destinație.
Se mai arată că obligația de a se prezenta la vama de destinație o are transportatorul mărfurilor, în calitatea sa de titular de tranzit.
Reclamanta susține că potrivit declarației vamale de tranzit extern TI nr.1211/2007, în care la rubrica 52 - garanție s-a menționat codul 7, conform căruia nu se garantează drepturile vamale, nu are nici o responsabilitate față de autoritatea vamală, privind garantarea și plata drepturilor vamale, astfel că nu poate fi obligată la plată.
Prin întâmpinare Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Tas olicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată cu motivarea că - - a deschis operațiunea de tranzit comun în calitate de principal obligat cu termen limită de închidere a operațiunii 09.02.2007.
Prin Sentința civilă nr.2126/02.09.2008, Curtea de Apel Bucureștia admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei formulată de reclamanta - - prin Agenția A în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională de Administrare Fiscală B, Autoritatea Națională a Vămilor B, Direcția Regională Vamală T, Direcția Regională Vamală T prin Biroul Vamal, având ca obiect anulare act administrativ în favoarea Tribunalului Arad.
În motivarea sentinței s-a reținut că în conformitate cu dispozițiile art.10 alin.1 din Legea nr.554/2004, având în vedere cuantumul datoriei vamale stabilite prin actele administrative contestate și dispozițiile legale menționate, respectiv obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal emise de pârât în sumă de 5.748 lei, competența materială de soluționare a cauzei revine Tribunalului Arad.
Prin Decizia nr.493/30.01.2009, Înalta Curtea d e Casație și Justiție a respins recursul declarat de Agenția Națională de Administrare Fiscală B, împotriva Sentinței civile nr.2126/02.09.2008 a Curții de Apel București, ca nefondat.
Prin sentința civilă nr.1350/30.09.3009, Tribunalul Arada respins acțiunea în contencios administrativ fiscal formulată de reclamanta prin Agenția A în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională de Administrare Fiscală B, Autoritatea Națională a Vămilor B, Direcția Regională Vamală T, Direcția Regională Vamală T - Biroul Vamal, pentru anularea Deciziei nr.146/09.05.2008 emisă de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală B și a Deciziei de regularizare nr.224/24.01.2008 emisă de pârâta Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T prin Biroul Vamal.
Tribunalul a reținut că reclamanta a solicitat anularea Deciziei nr.146/09.05.2008 emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală B și a Deciziei de regularizare nr.224/2008 emisă de Direcția Regională Vamală T, cu consecința exonerării de răspundere de la plata sumei de 4.261 lei reprezentând TVA și a sumei de 1.487 lei cu titlu de majorări de întârziere.
În fapt, în data de 02.02.2007, a depus în calitate de principal obligat la Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T - Biroul Vamal, declarația vamală de tranzit nr.07ROTM-, termenul de tranzit acordat la care mărfurile să fie prezentate la biroul vamal de destinație din Germania fiind 09.02.2007.
Operațiunea de tranzit nu a fost confirmată, cercetările efectuate de către Autoritatea Națională a Vămilor B - Serviciul Vamal demonstrând că reclamanta nu a prezentat la biroul vamal de destinație din Germania transportul și documentele aferente în termenul acordat de biroul vamal de plecare, încălcând astfel dispozițiile art.96 alin.1 lit.a din Regulamentul nr.2913/1992 de instituire a Codului Comunitar și prevederile art.114 și 115 din Legea nr.86/2006 privind Codul Vamal al României.
Așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, respectiv declarația vamală de tranzit comun nr.07ROTM-/02.02.2007 la rubrica 50 fost semnată și depusă la biroul vamal de plecare de către - - în calitate de principal obligat.
Potrivit art.96 din actul normativ invocat "Principalul obligat este titularul regimului de tranzit comunitar extern. El răspunde pentru:
a) prezentarea în vamă a mărfurilor intacte la biroul vamal de destinație în termenul prevăzut și cu respectarea întocmai a măsurilor de identificare adoptate de autoritățile vamale;
b) respectarea dispozițiilor referitoare la regimul de tranzit comunitar."
Având în vedere faptul că principalul obligat nu și-a îndeplinit obligațiile referitoare la regimul de tranzit al cărui titular este, prin adresa nr.1416/05.03.2007 Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T - Biroul Vamal a comunicat principalului obligat că operațiunea de tranzit nu este confirmată și au solicitat transmiterea documentelor care pot dovedi că regimul de tranzit a fost efectiv încheiat.
De asemenea, prin adresa nr.4176/23.01.2008, Autoritatea Națională a Vămilor Bac omunicat că în urma cercetărilor efectuate de Serviciul Vamal a rezultat faptul că transportul și documentele aferente nu sunt înregistrate în evidențele biroului vamal de destinație din Germania.
Prin art.92 din Regulamentul nr.2913/1992 de instituire a Codului Vamal Comunitar, se prevede regimul de tranzit extern ia sfârșit și obligațiile titularului se consideră îndeplinite atunci când mărfurile plasate sub acest regim și documentele solicitate sunt prezentate la biroul vamal de destinație în conformitate cu dispozițiile regimului respectiv.
Autoritățile vamale încheie regimul atunci când sunt în măsură să stabilească pe baza comparației datelor disponibile de la biroul vamal de plecare cu cele de la biroul vamal de destinație, că regimul a luat sfârșit în mod corect.
Întrucât, prin adresa nr.4173/17.10.2007, organele vamale au comunicat Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale T, neîncheierea operațiunii de tranzit și au solicitat începerea procedurii de cercetare.
Având în vedere faptul că după derularea procedurii de cercetare la biroul vamal de destinație a regimului de tranzit nu a fost descărcat, în mod legal autoritatea vamală a făcut aplicațiunea art.204 din Regulamentul nr.2913/1992 de instituire a Codului Vamal Comunitar, potrivit căruia "o datorie vamală ia naștere prin neexecutarea uneia dintre obligațiile care rezultă, în privința mărfurilor supuse drepturilor de import, din depozitarea lor temporară sau din utilizarea regimului vamal sub care sunt plasate".
După cum, în mod legal, organele vamale au procedat la încheierea din oficiu a operațiunii prin emiterea procesului verbal de control și a deciziei pentru regularizarea situației în termenul prevăzut de art.382 din Regulamentul de aplicare a Codului Vamal aprobat prin nr.HG707/2006.
În considerarea dispozițiilor legale prevăzute de art.267 din același act normativ menționat, potrivit cărora "Declarația vamală de tranzit vamal constituie titlu de creanță pentru plata datoriei vamale, în cazul în care transportatorul nu prezintă mărfurile la biroul vamal de destinație în termenul stabilit", instanța va înlătura ca nefondate afirmațiile reclamantei că aceasta nu avea obligația să se prezinte la biroul vamal de destinație pentru încheierea operațiunii, respectiv că prin negarantarea drepturilor vamale nu și-a asumat nici o responsabilitate față de organele vamale, întrucât aceste argumente nu sunt justificate legal și nu se sprijină pe nici un mijloc probator, iar împrejurările invocate de reclamantă nu pot constitui cauze obiective care să determine degrevarea sa de obligațiile prevăzute în mod expres de dispozițiile art.155 din Legea nr.86/2006 privind Codul Vamal al României și așa cum s-a prevăzut și în art.96 din Regulamentul nr.2913 al Consiliului din 12.10.1992 de instituire a Codului Vamal Comunitar, obligații care incumbă în mod expres principalului obligat, titularul de tranzit comunitar extern, care în speță este - - și care în mod evident răspunde pentru respectarea obligațiilor referitoare la regimul de tranzit.
Împotriva sentinței civile nr.1350/30.09.2009, pronunțată de Tribunalul Arad, a declarat recurs reclamanta. (și însușit de societatea absorbantă )
În motivarea recursului a arătat că, rin p. Decizia de regularizare nr.224/24.01.2008 încheiată în baza procesului verbal de control din data de 24.01.2008 și a procesului verbal nr.225/24.01.2008 privind calculul majorărilor de întârziere, au fost obligați de către Biroul Vamal la plata sumei de 5748 lei, din care 4261 lei reprezintă TVA și 1.487 lei reprezintă majorări de întârziere.
În fapt, a depus în vamă declarația vamală de tranzit TI nr. 07ROTM- /02.02.2007 pentru operațiunea derulată de A prin Vama.
Acesta, în calitatea sa de transportator și titular al operațiunii de tranzit, avea obligația să se prezinte cu auto și actele aferente, în data de 09.02.2007 la vama germană și să încheie astfel operațiunea.
Conform adresei nr.38831/TZ/07.08.2008 vama destinatară comunică faptul că "nici transportul, nici documentele însoțitoare nu au fost prezentate". biroului vamal de destinație de către susnumit.
Dată fiind această situație, conform art.267 din Regulamentul vamal din 2006 deoarece.."transportatorul nu prezintă mărfurile la biroul vamal de destinație în termenul stabilit". declarația vamală de tranzit constituie titlu de creanță, motiv pentru care firma noastră a fost obligată la plată.
Cu aceasta cercetarea a luat sfârșit, autoritatea vamală încheind operațiunea din oficiu cu încasarea drepturilor vamale din contul firmei noastre.
Ori, potrivit prevederilor Ordinului nr.9327/19.12.2006 art.110,"în funcție de răspunsul biroului de destinație, Biroul centralizator confirmă încheierea regimului de tranzit,sau continuă procedura de cercetare împreună cu Direcția, care va verifica dacă destinatarul a primit direct mărfurile și documentele fără a le prezenta la biroul de destinație. "Numai după ce au fost epuizate toate posibilitățile de cercetare și verificare, potrivit pct.2 al articolului mai sus menționat /Procedura de cercetare poate fi finalizată prin încasarea drepturilor de import și a altor taxe devenite exigibile sau prin încheierea regimului de tranzit."
"Urmare a acestor operațiuni "autoritatea vamală informează principalul obligat în legătură cu modul de finalizare al procedurii de cercetare".
Reclamanta a arătat că nu are cunoștință despre demersurile întreprinse de autoritatea vamală la Direcția și de ce apărarea sa, sub acest aspect, a fost înlăturată, pentru că în sentință nu se menționează nimic.
Or, a arătat reclamanta, norma este imperativă, "continuă procedura de cercetare.",nu lasă loc de apreciere.
Nu sunt singurii răspunzători de crearea acestei situații, dar numai ei plătesc Astfel, potrivit prevederilor Ordinului nr.629/12.04.2005 privind aplicarea sistemului de tranzit comun pe teritoriul României pct.9 teza 2 "Fără a afecta obligațiile principalului obligat menționate la alin (1) transportatorul sau destinatarul mărfurilor care acceptă mărfurile știind că sunt plasate în procedură TI este de asemenea obligat să prezinte mărfurile intacte împreună cu declarația de tranzit și documentele însoțitoare la biroul de destinație, în termenul acordat ".
În acest sens invocă întreaga legislație comunitară, respectiv dispozițiile Regulamentului CEE nr.2913/1992 de instituire a Codului Vamal Comunitar-art.96 teza 2- "Sub rezerva obligațiilor prevăzute la alin 1 ale principalului obligat,un transportator sau destinatar al mărfurilor care acceptă mărfurile știind că ele sunt plasate sub regim de tranzit comunitar este, de asemenea obligat,să prezinte mărfurile intacte la biroul vamal de destinație în termenul prevăzut și cu respectarea întocmai a măsurilor de identificare adoptate de autoritățile vamale."
În același sens invocă și prevederile Regulamentului Comisiei CEE nr.2454/1993.
De asemenea Codul vamal aprobat prin 86/2006 art.l 15,teza 2 prevede în mod expres răspunderea solidară a transportatorului și destinatarului,astfel: "sau destinatarul mărfurilor care acceptă mărfurile știind că acestea circulă în regim de tranzit răspunde solidar pentru respectarea obligațiilor prevăzute la alin (1) lit."
Așadar răspunderea solidară a transportatorului și a destinatarului este prevăzută în mod expres de lege.
Au fost obligați să achite o sumă ce nu o datorează și din alt motiv și anume:
-la rubrica 52 declarației vamale de tranzit s-a menționat codul 7,conform căruia nu se garantează drepturile vamale,
-potrivit adresei nr. 1403/05.01.2007 depusă la dosar, " codul d e garanție 7 se utilizează și pentru tranzitul extern TI întocmit în perioada tranzitorie în vederea încheierii regimurilor suspensive pentru mărfurile comunitare începute înainte de 01.01.2007."
Acest fapt este recunoscut de autoritatea vamală prin adresa nr.21224 / 22.07.2009 aflată la dosar.
Întrucât nu au garantat,nu ți-au asumat nici o obligație, nu pot fi obligați la plată.
Pentru că a depus declarația vamală în vamă a încasat de la susnumit suma de 126,05 lei.
Pentru că acesta nu s-a prezentat în termen la destinație a achitat vămii 7.248 lei ( din care 1500 lei amenda).
Legal citată, Direcția Generală a Finanțelor Publice Aad epus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, menținerea sentinței civile atacate, și pe cale de consecință menținerea Deciziei nr. 146/09.05.2008 emisă de ANAF și a Deciziei de regularizare nr. 224/2008 emisă de T, arătând că prin sentința civilă nr. 1350/30.09.2009 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Arada respins acțiunea în contencios administrativ formulată de - SRL, menținând Decizia nr. 146/09.05.2008 emisă de ANAF și a Decizia de regularizare nr. 224/2008 emisă de
Soluția pronunțată este temeinică și legală, fiind dată cu respectarea dispozițiilor legale aplicabile în speță, după cum se arată în continuare.
El răspunde pentru:
(a) prezentarea în vamă a mărfurilor intacte la biroul vamal de destinație în
termenul prevăzut și cu respectarea întocmai a măsurilor de identificare
adoptate de autoritățile vamale;
(b) respectarea dispozițiilor referitoare la regimul de tranzit comunitar:
Aceste prevederi se regăsesc și la art. 114 și art. 115 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României.
Astfel potrivit dispozițiilor legale mai sus precizate, titularul de tranzit vamal este principalul obligat, respectiv - -, care avea obligația de a prezenta la biroul vamal de destinație mărfurile și în termenul prevăzut și cu respectarea întocmai a măsurilor de identificare adoptate de autoritățile vamale.
Având în vedere că principalul obligat nu a confirmat operațiunile de tranzit, biroul vamal de plecare, prin adresa nr. 4173/17.10.2007, a solicitat acestuia transmiterea informațiilor și documentelor care pot dovedi că regimul de tranzit a fost efectiv încheiat, în conformitate cu prevederile pct. 103 din Ordinul Vicepreședintelui ANAF nr. 9327/2006 privind aprobarea Normelor tehnice pentru aplicarea regimului de tranzit comunitar/comun, publicat în Monitorul Oficial nr. 1055/30.12.2006, care prevede:
"(1) Dacă biroul de plecare, din România, nu a intrat în posesia exemplarului nr. 5 al declarației de tranzit în maximum 60 zile de la data. emiterii ei, are obligația de a solicita în scris principalului obligat informații cu privire la încheierea operațiunii de tranzit sau dovada că regimul de tranzit a fost încheiat.
(2) Atunci când biroul de plecare nu a primit mesajul "aviz de sosire" în termenul stabilit pentru prezentarea mărfurilor la biroul de destinație, el informează principalul obligat și îi cere să aducă dovada că regimul s-a încheiat, într-un termen maxim de 30 zile de la data emiterii operațiunii.
Prin adresa nr. 4173/17.10.2007 reprezentanții biroului vamal de plecare au comunicat Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale T neîncheierea operațiunilor de tranzit și au solicitat începerea procedurii de cercetare, conform prevederilor capitolului 2 "Procedura de cercetare" din Ordinul Vicepreședintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscala nr. 9327/2006 privind aprobarea Normelor tehnice pentru aplicarea regimului de tranzit comunitar/comun, potrivit cărora:
106. În cazul neprezentării uneia dintre dovezile menționate la pct. 98 sau
atunci când principalul obligat prezintă o recipisă, în termen de 120 zile de la data
emiterii tranzitului, biroul de plecare comunică în scris Biroului centralizator
neconfirmarea operațiunii de tranzit, anexând o copie a exemplarului nr. 1 al
declarației de tranzit, în vederea declanșării procedurii de cercetare.
107. Biroul centralizator transmite avizul de cercetare - Formularul
, al cărui model este prezentat în anexa nr. 7 la prezentele norme tehnice și
datoriei vamale, în cazul în care transportatorul nu prezintă mărfurile la biroul vamal de destinație în termenul stabilit sau le prezintă cu lipsuri ori substituiri"
Referitor la susținerea societății ca nu avea obligația să se prezinte la biroul vamal de destinație pentru încheierea operațiunii, aceasta obligație aparținând transportatorului sau destinatarului mărfurilor, mandantul trebuind sa-și execute propriile obligații conform art. 385 din Codul comercial, aceasta este neîntemeiată, întrucât potrivit art. 96 din Regulamentul CEE nr. 2913/92 de Instituire a Codului Vamal Comunitar, citat mai sus, principalul obligat, respectiv - - este titularul regimului de tranzit comunitar extern și răspunde pentru respectarea dispozițiilor referitoare la regimul de tranzit.
Referitor la invocarea de către societatea recurentă a prevederilor art. 115 alin 2 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României cu privire la faptul ca transportatorul și destinatarul mărfurilor răspund solidar cu principalul obligat pentru respectarea dispozițiilor referitoare la regimul de tranzit, menționează că în cadrul răspunderii solidare creditorul se poate îndrepta împotriva oricăruia dintre debitori în vederea recuperării creanței sale. De asemenea, menționează că valorificarea eventualelor pretenții pe care societatea reclamantă le are față de transportatorul mărfurilor sau destinatarul mărfurilor ar putea fi realizate numai pe calea unei acțiuni înaintate instanței judecătorești competente, îndreptată împotriva acestora.
Referitor la susținerea societății recurente că în declarația vamala de tranzit, rubrica 52 s-a menționat codul 7 conform căruia nu se garantează drepturile vamale așa cum rezulta și din adresa autorității vamale nr. 1403/05.01.2007, comunicata birourilor vamale, în care se precizează: " codul d e garanție 7 se utilizează și pentru tranzitul extern ti întocmit în perioada tranzitorie în vederea încheierii regimurilor suspensive pentru mărfuri comunitare începute înainte de 01.01.2007", aceasta este neîntemeiată, întrucât datoria vamala stabilita în sarcina sa a luat naștere deoarece principalul obligat, respectiv - -, nu a putut face dovada încheierii regimului de tranzit, iar în urma cercetărilor efectuate de autoritatea vamala la biroul vamal de destinație din Germania a rezultat ca documentele aferente încheierii regimului de tranzit nu sunt înregistrate în evidentele biroului vamal de destinație, astfel încât afirmația societății ca prin negarantarea drepturilor vamale nu și-a sumat nici o responsabilitate fata de autoritatea vamala nu constituie un argument care sa determine neaplicarea dispozițiilor normative incidente spetei.
Referitor la susținerea recurentei ca persoana fizica s-a prezentat la biroul vamal de destinație din Germania care a refuzat sa confirme tranzitul întrucât bunul era din Uniunea Europeana și nu avea nevoie de confirmare menționăm ca autoturismul a fost introdus în tara în data de 22.11.2006 de persoana fizica care se arată că transportatorul sau destinatarul mărfurilor, răspund solidar pentru respectarea obligațiilor. Fiind vorba de o răspundere solidară, apreciem că organele fiscale au încheiat în mod corect actele administrative, recurenta având posibilitatea de a chema în garanție altă persoană pe care o consideră vinovată.
Pentru considerentele mai sus menționate, solicită respingerea recursului formulat, menținerea sentinței civile atacate, în sensul respingerii acțiunii formulate de - - - Agenția A, ca netemeinică și nelegală și menținerii actelor administrative atacate.
În drept, intimata a invocat art. 92, art. 96 din Regulamentul CEE nr. 2913/92; pct. 103, pct. 106-110 din Ordinul Vicepreședintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscala nr. 9327/2006; art.88 lit.c), art.210 și art.216 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003.
Analizând actele dosarului, criticile recurentei prin prisma dispozițiilor art. 304 din codul d e procedură civilă și examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 3041din codul d e procedură civilă,Curtea de Apel constată următoarele:
În prezenta cauză, reclamanta a solicitat anularea Deciziei nr.146 din 09.05.2008, emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală B, precum și a Deciziei de regularizare nr.224 din 24.01.2008 emisă de Biroul Vamal, cu consecința exonerării de răspundere de la plata sumei de 4.261 lei reprezentând TVA și a sumei de 1.487 lei cu titlu de majorări de întârziere.
În fapt, Curtea reține că în data de 02.02.2007, a depus, în calitate de principal obligat, la Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T - Biroul Vamal, declarația vamală de tranzit nr.07ROTM-, termenul de tranzit acordat la care mărfurile să fie prezentate la biroul vamal de destinație din Germania fiind 09.02.2007.
Astfel cum a reținut instanța de fond, iar părțile nu au contestat acest aspect, operațiunea de tranzit nu a fost confirmată, cercetările efectuate de către Autoritatea Națională a Vămilor B - Serviciul Vamal demonstrând că reclamanta nu a prezentat la biroul vamal de destinație din Germania transportul și documentele aferente în termenul acordat de biroul vamal de plecare, încălcând astfel dispozițiile art. 96 alin.1 lit. a din Regulamentul nr. 2913/1992 de instituire a Codului Comunitar și prevederile art.114 și 115 din Legea nr.86/2006 privind Codul Vamal al României.
Așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, respectiv declarația vamală de tranzit comun nr. 07ROTM-/02.02.2007, la rubrica 50, fost semnată și depusă la biroul vamal de plecare de către în calitate de principal obligat.
Potrivit art. 96 alin. 1 din Regulamentul nr. 2913/1992 de instituire a Codului Comunitar, "principalul obligat este titularul regimului de tranzit comunitar extern. El răspunde pentru:
a) prezentarea în vamă a mărfurilor intacte la biroul vamal de destinație în termenul prevăzut și cu respectarea întocmai a măsurilor de identificare adoptate de autoritățile vamale;
b) respectarea dispozițiilor referitoare la regimul de tranzit comunitar."
Având în vedere faptul că principalul obligat - respectiv reclamanta - nu și-a îndeplinit obligațiile referitoare la regimul de tranzit al cărui titular este, prin adresa nr.1416/05.03.2007 Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T - Biroul Vamal a comunicat principalului obligat că operațiunea de tranzit nu este confirmată și au solicitat transmiterea documentelor care pot dovedi că regimul de tranzit a fost efectiv încheiat.
De asemenea, Curtea reține că prin adresa nr.4176/23.01.2008, Autoritatea Națională a Vămilor Bac omunicat că, în urma cercetărilor efectuate de Serviciul Vamal a rezultat faptul că transportul și documentele aferente nu sunt înregistrate în evidențele biroului vamal de destinație din Germania.
Prin art.92 din Regulamentul nr.2913/1992 de instituire a Codului Vamal Comunitar se prevede că regimul de tranzit extern ia sfârșit și obligațiile titularului se consideră îndeplinite atunci când mărfurile plasate sub acest regim și documentele solicitate sunt prezentate la biroul vamal de destinație în conformitate cu dispozițiile regimului respectiv.
Autoritățile vamale încheie regimul atunci când sunt în măsură să stabilească pe baza comparației datelor disponibile de la biroul vamal de plecare cu cele de la biroul vamal de destinație, că regimul a luat sfârșit în mod corect.
Întrucât, prin adresa nr.4173/17.10.2007, organele vamale au comunicat Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale T, neîncheierea operațiunii de tranzit și au solicitat începerea procedurii de cercetare, având în vedere faptul că, după derularea procedurii de cercetare, la biroul vamal de destinație a regimului de tranzit nu a fost descărcat, în mod legal autoritatea vamală a făcut aplicarea dispozițiilor art. 204 din Regulamentul nr.2913/1992 de instituire a Codului Vamal Comunitar, potrivit căruia "o datorie vamală ia naștere prin neexecutarea uneia dintre obligațiile care rezultă, în privința mărfurilor supuse drepturilor de import, din depozitarea lor temporară sau din utilizarea regimului vamal sub care sunt plasate".
După cum, în mod legal, organele vamale au procedat la încheierea din oficiu a operațiunii prin emiterea procesului verbal de control și a deciziei pentru regularizarea situației în termenul prevăzut de art.382 din Regulamentul de aplicare a Codului Vamal aprobat prin nr.HG707/2006.
Totodată, în considerarea dispozițiilor legale prevăzute de art.267 din același act normativ menționat, potrivit cărora "declarația vamală de tranzit vamal constituie titlu de creanță pentru plata datoriei vamale, în cazul în care transportatorul nu prezintă mărfurile la biroul vamal de destinație în termenul stabilit", Curtea reține că reclamanta avea obligația să se prezinte la biroul vamal de destinație pentru încheierea operațiunii.
Este irelevant faptul că reclamanta nu este singura răspunzătoare de omisiunea încheierii operațiunii vamale în termenul acordat de autoritatea vamală. Conform art. 213 din Regulamentul nr. 2913/1992, "atunci când mai multe persoane sunt obligate să plătească aceeași datorie, acestea sunt obligate să plătească în solidar acea datorie". Fiind, așadar, o obligație solidară, reclamanta nu poate invoca beneficiul diviziunii obligației, având numai posibilitatea de a se îndrept ulterior împotriva celorlalți obligați în solidar, în vederea recuperării sumelor impuse de autoritatea vamală în sarcina sa, în măsura probării lipsei culpei sale în nașterea acestei datorii vamale.
Referitor la recurentei că în declarația vamală de tranzit, rubrica 52, s-a menționat codul 7, conform căruia nu se garantează drepturile vamale așa cum rezulta și din adresa autorității vamale nr. 1403/05.01.2007, comunicata birourilor vamale, în care se precizează: " codul d e garanție 7 se utilizează și pentru tranzitul externT1întocmit în perioada tranzitorie în vederea încheierii regimurilor suspensive pentru mărfuri comunitare începute înainte de 01.01.2007", aceasta este neîntemeiată, întrucât datoria vamală stabilită în sarcina sa a luat naștere deoarece principalul obligat, respectiv reclamanta, nu a putut face dovada încheierii regimului de tranzit, iar în urma cercetărilor efectuate de autoritatea vamală română la biroul vamal de destinație din Germania a rezultat ca documentele aferente încheierii regimului de tranzit nu sunt înregistrate în evidențele biroului vamal de destinație, astfel încât afirmația societății că prin negarantarea drepturilor vamale nu și-a sumat nici o responsabilitate față de autoritatea vamală română nu constituie un argument care să determine neaplicarea dispozițiilor normative incidente speței.
Date fiind aceste considerente, Curtea apreciază că recursul formulat de reclamantă este nefondat.
În consecință, Curtea apreciază că soluția Tribunalului Arad este temeinică și legală, recursul formulat de reclamanta (și însușit de societatea absorbantă ) împotriva sentinței civile nr. 1350/30.09.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, urmând a fi respins ca nefondat, în temeiul art. 312 al. 1 Cod de Procedură Civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamanta (și însușit de societatea absorbantă ) împotriva sentinței civile nr. 1350/30.09.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 4.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red./24.02.2010
Tehnored./2 ex/.24.02.2010
Instanță fond: jud.
Președinte:Răzvan PătruJudecători:Răzvan Pătru, Diana Duma, Maria Belicariu
