Contestație act administrativ fiscal. Sentința 169/2009. Curtea de Apel Timisoara

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928

SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR NR--13.02.2009

SENTINȚA CIVILĂ NR.169

Ședința publică din 27.05.2009

PREȘEDINTE: Diana Duma

GREFIER: - -

S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta - SRL C, în contradictoriu cu pârâta C-S - Activitatea de Inspecție Fiscală, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.

La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat în reprezentarea reclamantei și consilier juridic în reprezentarea pârâtei.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentanta pârâtei depune delegație, note de ședință și un set de înscrisuri pe care le comunică și cu reprezentanta reclamantei.

Reprezentanta reclamantei solicită discutarea cererii în probațiune pe care a formulat-o privind efectuarea unei expertize pentru a dovedi că sunt îndreptățiți la restituirea sumei din litigiu, nemaisusținând cererea de suspendare formulată.

Reprezentanta pârâtei arată că se opune efectuării unei expertize întrucât, la controlul ulterior ce urmează a se efectua, este posibil ca organele de control să constate că suma solicitată la rambursare este certă.

Instanța, față de obiectul acțiunii și precizarea depusă la dosar, respinge cererea în probațiune formulată de reclamantă, precum și cererea de suspendare a executării actelor atacate.

Nemaifiind alte cereri de formulat ori probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.

Reprezentanta reclamantei solicită admiterea contestației astfel cum a fost formulată și precizată, obligarea pârâtei la rambursarea sumei de 593.515 lei, ca o consecință a desființării actelor atacate prin decizia nr.388 din 24.11.2008. Cu cheltuieli de judecată.

Reprezentanta pârâtei solicită respingerea contestației ca rămasă fără obiect pentru motivele arătate în notele de ședință depuse la dosar.

CURTEA

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrata pe rolul acestei instanțe la data de 13.02.2009 sub nr- reclamanta - SRL Cac hemat in judecata pe parata Direcția Generală a Finanțelor Publice - Activitatea de Inspecție Fiscală - Serviciul de Inspecție Fiscală din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice a Județului C-S,solicitând instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună anularea în tot a deciziei de impunere nr.254/30.04.2008 și a raportului de inspecție fiscala nr. 1402/30.04.2008 emise de Direcția Generală a Finanțelor Publice - Activitatea de Inspecție Fiscală - Serviciul de Inspecție Fiscală din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice a Județului C-S, ca nelegale și netemeinice, precum și recunoașterea dreptului pretins prin obligarea pârâtei la rambursarea sumei de 593.515 lei, reprezentând taxă pe valoarea adăugată solicitată spre rambursate pentru perioada 01.07.2006 - 31.10.2007, cu toate efectele care decurg din aceasta. Se solicită totodată suspendarea executării actului administrativ până la soluționarea irevocabilă a procesului.

In motivarea acțiunii se arată că în urma solicitării - SRL, pentru decontarea de TVA cu opțiunea de rambursare a sumei de 593.515 lei, organele de inspecție fiscală ale C-S - Activitatea de Inspecție Fiscală, au efectuat o inspecție fiscală parțială, la societatea reclamanta în perioada 11.01.2008-28.04.2008, și cuprins perioada 01.07.2006-31.10.2007, având ca tematică verificarea bazelor de impunere, legalității și realității operațiunilor economice declarate, a legalității și conformității declarațiilor fiscale, corectitudinii și exactității îndeplinirii obligațiilor de către contribuabil, respectarea prevederilor legislației fiscale și contabile, stabilirea diferențelor obligațiilor de plată a A, precum și a accesoriilor acestora. Se menționează că prin Raportul de inspecție fiscală nr. 1042/30.04.2008 și Decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr. 254/30.04.2008, societății reclamante i-au fost stabilite obligații suplimentare de plată în suma de 1.621.093 lei și obligații fiscale accesorii în sumă de 258.027 lei, sumă stabilită suplimentar și rămasă de plată 1.285.605 lei.

Un prim aspect al nelegalității pe care îl arată reclamanta este faptul că C-S - Activitatea de Inspecție Fiscală, a încălcat prevederile art. 102 alin. 1 din Cod procedură fiscală - respectiv, durata efectuării inspecției fiscale:

"Durata efectuării inspecției fiscale este stabilită de organele de inspecție fiscală sau, după caz, de compartimentele de specialitate ale autorităților administrației publice locale, în funcție de obiectivele inspecției, și nu poate fi mai mare de 3 luni."

Menționează că inspecția fiscală a început în data de 11.01.2008, fiind consemnată în registrul unic de control și s-a încheiat la data de 28.04.2008, durata acesteia fiind de peste 3 luni de zile. Prin depășirea termenului de desfășurare a inspecției fiscale, DGFP C-S a încălcat principiul minimei afectări a activității contribuabilului prevăzut de art. 103 alin. 2 din proc. fisc. fiindu-le încălcat dreptul ca activitatea societății reclamante să fie cât mai puțin afectate pe timpul desfășurării controlului, prevăzut de pct. 7 din Carta drepturilor și obligațiilor contribuabililor pe timpul desfășurării inspecției fiscale, aprobat prin Ordinul nr. 713/1 10.2004.

Se precizează că în mod greșit și fără temei legal Direcția Generală de soluționare a contestației din cadrul Ministerului Economiei și Finanțelor -, nici până în prezent nu a răspuns contestației depusă de reclamantă.

Față de principiul consacrat de art. 16 alin. 2 din Constituție, nu este de conceput exercitarea dreptului de apreciere în afara legii.

Se arată că administrația publică urmărește se presteze servicii publice cât mai eficiente pentru "cei administrați" este de la sine înțeles că limitele dreptului pârâtei de apreciere sunt date tocmai de limitele drepturilor fundamentale ale cetățenilor, prevăzute de Constituție și de lege. începe dreptul cetățeanului se încheie dreptul de apreciere al administrației.

Se menționează că nu există nici un act administrativ prin care s-a amânat inspecția fiscală fiind bazată pe ideea dreptului de apreciere al pârâtei, dar încălcându-se prevederile art. 102 alin. 1 din Cod procedură fiscală - respectiv, durata efectuării inspecției fiscale, reprezintă un abuz de drept, adică un exces de putere din partea C-

Se arată că Ministerul Economiei și Finanțelor - - Direcția Generală de soluționare a contestațiilor avea obligativitatea soluționării contestației în termen de 45 de zile de la înregistrare, respectiv de la data de 17.07.2008, conform prevederile art. 68 ind.1 alin. 1 din Cod procedură fiscală "Cererile depuse de către contribuabil potrivit prezentului cod se soluționează de către organul fiscal în termen de 45 de zile de la înregistrare."

In drept au fost invocate prevederile legii nr.554/2004.

In dovedire, au fost depuse la dosarul cauzei o serie de înscrisuri, și anume: contestația înregistrată de către contestatoarea - SRL C sub nr. 17/17.07.2008 la DGFP C- - Activitatea de Inspecție Fiscală, Raportul de inspecție fiscală încheiat la data de 30.04.2007 de către F, calculul accesoriilor pentru diferența de TVA, înștiințări prin care contestatoarea a fost invitată la sediul organului de inspecție fiscală din Reșița, în vederea desfășurării discuțiilor finale privind inspecția fiscală desfășurată și confirmarea de primire a acestora;proces verbal de constatare și sancționare a contravențiilor încheiat la data de 30.04.2008, Fișa de calcul a standardului individual negativ, decont de TVA, adrese nr.101/17.01.2008;928/21.03.2008, 1063/01.04.2008,634/15.04.2008 emise de DGFP C-S - Activitatea de Inspecție Fiscală, copii facturi, proces verbal încheiat la 26.02.2008 de către ANAF, proces verbal încheiat la 15.04.2008 înregistrat la sub nr. 3099/15.04.2008, de verificare la 30.04.3007, proces verbal încheiat la 04.02.2008 de către DGFP B, declarația dată de d-nul la data de 04.02.2008, proces verbal încheiat la 30.01.2008 și înregistrat la sub nr. 2534/31.01.2008, copii facturi fiscale, Referat întocmit de d-nii și, Procese verbale încheiate la 14.01.2008 de către DGFP C-S - Activitatea de Inspecție Fiscală înregistrate sub nr. 438/05.02.2008, 57/14.01.2008, adresele nr.233/25.01.2008, 234/25.01.2008, 432/05.02.2008, 929/21.03.2008, 1093/01.04.2008, 7395/25.03.2008, 7685/28.03.2008, Note explicative date de și, adițional nr. 4/14.02.2007 la Contractul privind închirierea nr.1/15.04.2005, adițional nr.1 la contractul de închiriere nr.1/15.04.2005, Certificat constatator emis de de pe lângă Tribunalul O l t, certificat de înregistrare fiscală din 29.11.1992, Certificat de înregistrare în scopuri de TVA seria B nr.-, Proces verbal încheiat la 14.04.2008 înregistrat sub nr. 13178/17.04.2008, raport de inspecție fiscală - S:N:R - B, facturi, contract de prestări servicii financiar contabile încheiat la 01.03.2007, proces verbal din 20.02.2008,Jurnal comercial d e vânzare cu TVA, contract nr. 16/2007 pentru executarea de foraje geologice înregistrat sub nr. 1039/07.05.2007, situație de plată definitivă nr.1180/21.05.2007, proces verbal de recepție încheiat la 21 mai 2007, Jurnal comercial d e vânzare cu TVA, Aviz nr. 71-15/05.10.2007, proces verbal din 20.02.2008 înregistrat sub nr. 624/20.02.2008 și documente cu rezultatele acțiunii de inspecție fiscală.

Legal citată, pârâta a depus la dosarul cauzei o întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca rămasă fără obiect.

In considerentele întâmpinării se arată că a fost soluționată contestația formulată de către reclamanta împotriva deciziei de impunere nr.254 din 30.04.2008 pentru suma de 1.285.505 lei prin decizia nr.388/24.11.2008 emisă de către Direcția generala de soluționare a contestațiilor din cadrul ANAF.

In susținerea afirmației din întâmpinare a depus la dosar decizia nr. 388/24.11.2008.

La termenul din data de 27.04.2009 reclamanta a depus la dosar precizare de acțiune în cuprinsul căreia menționează că prin desființarea deciziei de impunere se impune rambursarea către reclamantă a sumei de 593.515 lei reprezentând TVA pe care reclamanta a achitat-o, astfel că acțiunea formulată nu rămâne fără obiect.

Pârâta a depus al dosar note de ședința în cuprinsul cărora menționează că reclamanta a formulat contestație la organul emitent împotriva raportului de inspecție fiscală și a deciziei de impunere, în timpul desfășurării litigiului fiind emisă Decizia nr. 388/24.11.2008, prin care s-a desființat Decizia de impunere nr. 254/30.04.2008, contestată de aceasta.

In atare situație se consideră că cererea reclamantei este inadmisibilă, neputând fi contestate în instanță decizia de impunere și raportul de inspecție fiscală.

Mai mult, având în vedere faptul că, prin Decizia nr. 388/24.11.2008 emisă de Direcția generala de soluționare a contestațiilor din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală, s-a dispus desființarea Deciziei de impunere nr. 254/30.04.2008 pentru suma de 1.285.605 lei reprezentând: 1.027.578 lei TVA de plată ca urmare a respingerii la rambursare a TVA în suma de 593.515 lei, 258.027 lei, accesorii aferente TVA, așa cum recunoaște și reclamanta în precizarea la acțiune, se învederează că prezenta acțiune a rămas fără obiect.

Se menționează că organele de inspecție fiscală competente, vor efectua o noua verificare, urmând sa procedeze conform celor precizate în Decizia 388/24.11.2008 și în funcție de cele constatate, să emită o noua decizie de impunere, decizie care poate stabili obligații fiscale suplimentare, sau poate constata că sumele solicitate la rambursare sunt certe, iar reclamanta poate beneficia de rambursare.

Se arată că în prezent nu se poate relua încă inspecția fiscală, conform deciziei nr. 388/24.11.2008, deoarece astfel cum reiese din Referatul nr. 909/31.03.2009 întocmit de Activitatea de Inspecție Fiscala -, la sediul social al firmei nu a fost găsită nici o persoană pentru a putea lua legătura în vederea punerii la dispoziție a actelor și documentelor contabile.

In ceea ce privește susținerea reclamantei că nu au fost respectate prevederile art. 104 alin. 1 si art.70 alin. 1 Cod de procedura fiscala, republicata cu modificările si completările ulterioare, se arată că nu poate fi pusă în discuție întrucât fiind necesare informații suplimentare care implica corespondență cu din alte județe, potrivit art. 104 alin.4 din OG nr.92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, republicată cu modificările și completările ulterioare, și a prevederilor art.2 lit. a din nr. 708/2006, termenul de soluționare a opțiunii de rambursare a sumei pretinse se prelungește cu perioada cuprinsă între data solicitării și data primirii informațiilor solicitate.

In acest sens se precizează că organele de inspecție fiscală au înștiințat societatea reclamantă prin Adresa nr.233/25.01.2008, respectiv Procesul verbal nr. 57/2008 și 438/2008 ( procesul verbal a fost transmis către - SRL, reprezentata de domnul în calitate de contabil, la sediul societății, și doamnei care are calitatea de administrator - adresă care a fost anexată în copie, cu confirmarea de primire).

Analizând actele și lucrările dosarului Curtea constată următoarele:

Prin acțiunea formulată reclamanta - Las olicitat instanței ca prin sentința ce se va pronunța în cauză să dispună anularea în tot a deciziei de impunere nr. 254/30.04.2008 și a Raportului de inspecție fiscala nr.1402/30.04.2008 a C-S; recunoașterea dreptului pretins prin obligarea pârâților la rambursarea sumei de 593.515 lei, reprezentând TVA solicitata spre rambursare pentru perioada 01.07.2006-31.10.2007; suspendarea executării actului administrativ până la soluționarea irevocabilă a procesului;

Reclamanta a formulat contestație la organul emitent împotriva actelor fiscale mai sus menționate, în timpul desfășurării litigiului fiind emisă Decizia nr. 388/24.11.2008, prin care s-a desființat Decizia de impunere nr. 254/30.04.2008, pentru suma de 1.285.605 lei reprezentând: 1.027.578 lei TVA de plata ca urmare a respingerii la rambursare a TVA in suma de 593.515 lei, 258.027 lei, accesorii aferente TVA.

In cuprinsul deciziei nr.388/24.11.2008 prin care s-a dispus desființarea Decizia de impunere nr.254/30.04.2008, pentru suma de 1.285.605 lei au fost expuse în detaliu argumentele pentru care a fost luată o atare măsură. S-a menționat în decizie că organele de control au obligația să stabilească în mod clar situația de fapt a prestărilor de servicii ce au făcut obiectul respectivelor facturi, să facă analiza situației de fapt din punctul de vedere al autorizațiilor necesare pentru desfășurarea activității pe toată perioada în care au fost emise aceste facturi, conform prevederilor legale, a condițiilor prevăzute de lege pentru ca o societate să poată desfășura o activitate de reutilizare, valorificare și predare a deșeurilor către agenți economici specializați și implicit privind dreptul de aplicare a măsurilor de simplificare, să valorifice constatările din verificarea încrucișata la -, precum și clauzele contractuale din Contractul privind închirierea nr.1/2005 încheiat între cele 2 societăți și a actelor adiționale la contract.

Astfel fiind, s-a reținut de către organele de soluționare a contestației că organele de inspecție fiscală nu au analizat facturile pentru care societatea a aplicat măsurile de simplificare, din punctul de vedere al autorizațiilor necesare pentru desfășurarea activității pe toata perioada în care au fost emise aceste facturi, conform prevederilor legale invocate mai sus și dacă la momentul vânzării bunurile respective puteau fi încadrate în categoria deșeurilor în conformitate cu prevederile Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.16/2001, cu modificările ulterioare.

Totodată se constată că din raportul de inspecție fiscală rezultă că organele de inspecție fiscală nu au dat dreptul societății să aplice măsurile de simplificare pe considerentul că agenții economici care realizează operațiuni de valorificare a deșeurilor industriale reciclabile pot desfășura această activitate numai în baza autorizației de valorificare emisă de Comisia Națională pentru Materialelor și pentru aplicarea măsurilor de simplificare, respectiv "taxarea inversă", societatea trebuia să prezinte Autorizație de valorificare, iar aceasta deține numai Autorizația de mediu emisa în data de 01.10.2007 de către Agenția pentru protecția mediului O sub nr.6165. Se reține că organele de inspecție fiscală nu au luat în considerare și Autorizația de mediu nr.71/05.04.2006 și nu au analizat perioada pentru care aceasta este valabilă, precum și perioada pentru care aceasta autorizație este necesară societății pentru desfășurarea activității, prin raportarea la condițiile reglementate de OUG 16/2001, cu modificările ulterioare. Se reține în decizia de soluționare a contestației că organele de inspecție fiscală la stabilirea situației de fapt nu au avut în vedere rezultatele inspecției fiscale efectuate la - B, deși pentru stabilirea naturii relațiilor economice între cele două societăți, s-a încheiat procesul verbal din 14.04.2008, la solicitarea acestora.

Totodată, se constată în decizia nr.388/24.11.2008 că prin adresa nr.-/24.10.2008, Direcția de legislație în domeniul TVA precizează că "Soluțiile date pentru aplicarea art.160.1 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal nu se mai aplică începând cu data de 18 ianuarie 2007, întrucât Ordonanța de urgență a Guvernului nr.16/2001 referitoare la deținerea autorizației de valorificare au fost abrogate prin Legea nr.27/2007 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.61/2006 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.78/2000 privind regimul deșeurilor, astfel că începând cu această dată operațiunile de valorificare a deșeurilor se efectuează fără a mai fi necesară obținerea, în prealabil, a autorizației de valorificare. In aceste condiții, trebuie verificat dacă la momentul vânzării bunurile respective puteau fi încadrate în categoria deșeurilor în conformitate cu prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 16/2001, cu modificările ulterioare."

In cuprinsul deciziei se reține de către organul de control că având în vedere faptul că Decizia de impunere a fost emisă ca urmare a soluționării decontului cu sume negative de TVA cu opțiune de rambursare prin care societatea a solicitat TVA de rambursat în sumă de 593.515 lei iar în urma inspecției fiscale s-au stabilit sume suplimentare reprezentând TVA de 1.621.093 lei care a condus la TVA de plată de 1.027.578 lei și ținând cont așa cum am reținut mai sus ca pentru TVA suplimentară în sumă de 1.552.359 lei s-a dispus desființarea, suma care influențează TVA de rambursat de plată în funcție de rezultatele reverificării, urmează să se desființeze Decizia de impunere nr.254/30.04.2008 pentru întreaga sumă de 1.027.578 lei reprezentând TVA suplimentară de plata contestată.

Totodată Curtea constată că în cuprinsul deciziei de soluționare a contestației se reține că în ceea ce privește suma de 258.027 lei reprezentând majorări de întârziere aferente taxei pe valoarea adăugata de plata stabilită ca urmare a neacordării dreptului de aplicare a măsurilor de simplificare, stabilite prin Decizia de impunere nr. 254/30.04.2008 care are la baza raportul de inspecție fiscală nr.1042/30.04.2008, se reține că stabilirea de dobânzi și penalități de întârziere aferente taxei pe valoarea adăugată în sarcina contestatoarei reprezintă măsura accesorie în raport cu debitul.

Având în vedere ca la punctul 1 din prezenta decizie s-a desființat decizia de impunere contestată pentru taxa pe valoarea adăugată de plată în sumă de 1.027.578 lei, urmează să se desființeze Decizia de impunere nr. 254/30.04.2008 și pentru suma de 258.027 lei reprezentând majorări de întârziere aferente taxei pe valoarea adăugata.

Susținerea pârâtei în sensul ca acțiunea a rămas fără obiect întrucât a fost desființată decizia de impunere contestată nu este întemeiată față de împrejurarea că reclamanta și-a precizat acțiunea la termenul din data de 27.04.2009 în sensul că solicită rambursarea sumei de 593.515 lei.

Curtea constată că prin desființarea deciziei de impunere nr. 254/30.04.2008 s-au desființat implicit toate masurile dispuse de către organele fiscale prin decizia respectivă.

Astfel fiind, Curtea constată că se impunea ca urmare a desființării deciziei de impunere și restituirea sumei de 593.515 lei încasată de către organele fiscale de la reclamantă. Prin desființarea deciziei de impunere în baza căreia a fost achitată de către reclamantă suma solicitată s-a desființat inclusiv temeiul de drept în baza căruia s-a dispus măsura respectivă.

Împrejurarea că organele de inspecție fiscală competente, vor efectua o noua verificare, urmând să procedeze conform celor precizate în Decizia 388/24.11.2008 și în funcție de cele constatate, să emită o noua decizie de impunere, decizie care poate stabili obligații fiscale suplimentare nu este de natură să exonereze pârâta de la obligația de rambursare a sumei de 593.515 lei.

Reținând cele expuse, văzând și prevederile legale menționate, Curtea va admite acțiunea astfel cum a fost precizată și în consecință va obliga pârâta DGFP C-S - Serviciul de Inspecție Fiscala la rambursarea către reclamanta a sumei de 593.515 lei reprezentând taxa pe valoare adăugată solicitată spre rambursare.

Constatând culpa procesuală a pârâtei în declanșarea litigiului, față de dispozițiile art. 274 Cod proc civ Curtea va obliga reclamanta la plata către reclamantă a sumei de 4,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru și timbru judiciar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite acțiunea precizată a reclamantei - SRL C, cu sediul în C,-,.60,.C,.15, în contradictoriu cu pârâta C-S - Activitatea de Inspecție Fiscală, cu sediul în Reșița, - -, nr.2, jud. C-S și în consecință

Obligă pârâta C-S -Serviciul de Inspecție Fiscală la rambursarea către reclamantă a sumei de 593.515 lei reprezentând taxă pe valoare adăugată solicitată spre rambursare.

Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 4,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică azi, 27.05.2009.

PREȘEDINTE

- - GREFIER

- -

Red. DD./11.06.2009

Tehnored./12.06.2009

Ex.4

Emis 2 comunicări

.- SRL - C,-,.60,.C,.15

. Direcția Generală a Finanțelor Publice C S - Activitatea de Inspecție Fiscală - Serviciul de

Inspecție Fiscală - Reșița,-

Președinte:Diana Duma
Judecători:Diana Duma

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Contestație act administrativ fiscal. Sentința 169/2009. Curtea de Apel Timisoara