Anulare act administrativ fiscal. Sentința 174/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--04.05.2009
SENTINȚA CIVILĂ NR.174
Ședința publică din 27.05.2009
PREȘEDINTE: Diana Duma
GREFIER: - -
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul, în contradictoriu cu Administrația Națională a Penitenciarelor, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul personal, lipsă fiind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reclamantul depune la dosar încheierea judecătorului delegat din data de 05.05.2009. Arată că prin acțiune solicită și comunicarea actului și anularea acestuia, dar mai întâi să-i fie comunicat pentru a-i putea cere anularea.
Față de petitul principal al cererii, instanța invocă excepția excepția de necompetență materială a Curții de Apel Timișoara în soluționarea prezentei acțiuni.
Reclamantul lasă la aprecierea instanței soluționarea acestei excepții și arată că în situația admiterii ei solicită trimiterea dosarului spre soluționare Tribunalului Arad, motivând că adresa sa de domiciliu se află în raza de competență a acestei instanțe.
CURTEA
Deliberând asupra cererii de față constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 04.05.2009 reclamantul a chemat în judecată pe pârâta ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR solicitând instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună obligarea pârâtului la comunicarea către reclamant a ordinului care nu i s-a comunicat cu privire la interdicția de a lua bagaj mai mare de 10 kg când este transferat de la un penitenciar la altul temporar sau definitiv, anularea respectivului ordin și obligarea pârâtului la plata către reclamant de daune morale în cuantum de 50000 lei pentru încălcarea dreptului său la informare și a dreptului la corespondență.
În motivarea acțiunii menționează că a refuzat să fie transferat de la enitenciarul Arad la enitenciarul Timișoara, aducându-i-se la cunoștință că nu are dreptul să ia cu el decât 10 kg de bagaje, indiferente de conținutul lor, nici măcar corespondența. Se învederează că a adresat la data de 11.01.2009 o cerere către pârâtă prin care a solicitat să i se comunice ordinul în baza căruia este interzis să ia în caz de transfer de la un penitenciar la altul doar 10 kg de bagaje, însă pârâta nu i-a răspuns la această solicitare. Reclamantul învederează ca nu are venituri și solicită scutirea de plata taxelor judiciare de timbru.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1,6,8,9,13,14,15,17,18 CEDO, Legea nr.554/2004, Legea nr.544/2001, HG nr.1897/2006.
Legal citată, pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii.
În considerentele întâmpinării se arată că reclamantul nu a timbrat în mod corespunzător acțiunea și nu a respectat procedura plângerii prealabile, având obligația să se adreseze în prealabil formulării acțiunii în contencios către emitentul actului atacat.
Se menționează că pe fond, acțiunea este neîntemeiată față de împrejurarea că, în acțiunea sa reclamantul face referire la Decizia directorului general al Administrației Naționale a Penitenciarelor nr.S/- din 25.04.2007 care reglementează activitatea de transfer între unitățile penitenciare și este cuprinsă în categoria informațiilor secrete de serviciu.
În art.5 al acestei decizii este prevăzut aspectul reclamat de persoana privată de libertate, respectiv faptul că în situația transferării temporare (pentru perioade de cel mult o lună) în vederea prezentării la organele judiciare sau pentru internare medicală, persoanele private de libertate sunt însoțite de un număr limitat de obiecte și bunuri personale de strictă necesitate a căror greutate nu depășește 10 kg.
La elaborarea acestei decizii s-a avut în vedere inutilitatea transportului întregului bagaj personal, atâta vreme cât persoana privată de libertate revine în aceeași unitate într-o scurtă perioadă de timp, iar în cantitatea de 10 kg. de bagaj pot fi incluse suficiente efecte, fără ca persoana să fie privată de drepturile sale. Transportul întregului bagaj personal între unitățile de deținere ar implica costuri de transport mai mari din partea sistemului penitenciar. Au fost avute în vedere, însă, aspecte de natură a nu priva persoanele private de libertate de drepturile de a dispune de bunurile personale, iar o greutate de 10 kg a coletului poate fi cu greu atinsă prin însumarea tuturor articolelor prevăzute în Ordinul nr.2714/C/2008 privind durata și periodicitatea vizitelor, greutatea și numărul pachetelor precum și categoriile de bunuri ce pot fi primite, cumpărate, păstrate și folosite de persoanele aflate în executarea pedepselor privative de libertate. Tot în acest act normativ au fost prevăzute și soluții pentru situații excepționale în care transferul temporar se transformă în transfer definitiv, astfel că la solicitarea unității de destinație, adresată unității în care se află bagajul, aceasta va expedia restul de bagaj cu prima cursă de transfer.
Privitor la despăgubirile solicitate, pârâta arată că reclamantului îi revine sarcina de a demonstra îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: existența unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și existența vinovăției celui care a creat prejudiciul. Întrucât reclamantul nu a făcut dovada faptului că ar fi fost prejudiciat de Administrația Națională a Penitenciarelor, pârâta consideră că pretențiile reclamantului sunt neîntemeiate și nedovedite.
La termenul de judecata din data de 27.05.2009 reclamantul a menționat că solicită comunicarea ordinului care reglementează interdicția pentru persoanele deținute de a lua cu ele în caz de transfer de la un penitenciar la altul bagaje care să nu depășească 10 kg, iar ulterior are intenția să solicite anularea respectivului ordin.
Analizând actele și lucrările dosarului Curtea reține următoarele:
Curtea constată că reclamantul este nemulțumit de refuzul pârâtei de a da curs solicitărilor reclamantului de a-i comunica ordinul care reglementează interdicția pentru persoanele aflate în stare privată de libertate de a lua cu ele în caz de transfer de la un penitenciar la altul bagaje care să nu depășească 10 kg. Reclamantul apreciază că informația solicitată este de interes public solicitând obligarea acestui pârât sa îi comunice ordinul menționat.
Celălalt petit al cererii de chemare în judecată referitor la obligarea pârâtei la plata de daune morale este accesoriu celui principal care are ca obiect comunicarea unui act normativ.
Curtea urmează să califice obiectul acțiunii în funcție de cuprinsul cererii de chemare în judecată și de motivarea acțiunii de către reclamant. În stabilirea competentei de soluționare a cauzei Curtea are în vedere obiectul principal al acțiunii iar nu petitele accesorii, care au ca obiect obligarea pârâtei la plata de daune morale ca urmare a neîndeplinirii obligațiilor de comunicare de informații.
În acord cu prevederile art.22 din Legea nr.544/2001, în cazul în care o persoană se consideră vătămată în drepturile sale, prevăzute în prezenta lege, aceasta poate face plângere la secția de contencios administrativ a tribunalului în a cărei rază teritorială domiciliază sau în a cărei rază teritorială se află sediul autorității ori al instituției publice. Plângerea se face în termen de 30 de zile de la data expirării termenului prevăzut la art. 7 din același act normativ.
Instanța poate obliga autoritatea sau instituția publică să furnizeze informațiile de interes public solicitate și să plătească daune morale și/sau patrimoniale.
Față de situația de fapt și obiectul acțiunii astfel cum l-a formulat reclamantul, rezultă că în speță competența de soluționare a cauzei aparține Tribunalului Arad secția de contencios administrativ. Curtea constată că prin acțiunea formulată reclamantul solicită obligarea pârâtei la comunicarea unui ordin.
Față de dispozițiile mai sus menționate, raportate la dispozițiile art.158 și 159 Cod procedură civilă și văzând obiectul principal al cererii de chemare în judecată, Curtea va admite excepția de necompetență materială a Curții de Apel Timișoara și va declina cauza in favoarea Tribunalului Arad - secția de contencios administrativ și fiscal. Urmează ca instanța competentă asupra cauzei să se pronunțate și asupra celorlalte excepții invocate de către pârâtă în întâmpinarea depusă la dosarul cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția de necompetență materială a Curții de Apel Timișoara.
Declină soluționarea cererii formulată de reclamantul, în contradictoriu cu Administrația Națională a Penitenciarelor în favoarea Tribunalului Arad - Secția de contencios administrativ.
Cu recurs în 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică azi, 27.05.2009.
PREȘEDINTE
- - GREFIER
- -
Red./12.06.2009
Tehnored./18.06.2009 - Ex.2
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--04.05.2009
Către
TRIBUNALUL ARAD
Vă trimitem alăturat dosarul cu nr. de mai sus privind acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul, în contradictoriu cu Administrația Națională a Penitenciarelor, având ca obiect anulare act administrativ,
Întrucât prin sentința civilă nr.174/27.05.2009 a fost excepția de necompetență materială a Curții de Apel Timișoara și a fost declinată competența în soluționarea prezentului litigiu în favoarea Tribunalului Arad - Secția de contencios administrativ și fiscal.
Dosarul cusut și numerotat conține . file.
PREȘEDINTE SECȚIE
JUDECĂTOR
GREFIER
- -
Tehnored./18.06.2009
Ex.2
Președinte:Diana DumaJudecători:Diana Duma
