Contestație act administrativ fiscal. Sentința 170/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 170
Ședința publică din 15 aprilie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Floarea Tămaș
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de către reclamanta - ROMÂNIA SRL B-M în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ prin DIRECȚIA GENERALĂ DE SOLUȚIONARE A CONTESTAȚIILOR, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta Agenției Naționale de Administrare Fiscală, consilier juridic, care depune delegație la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că acțiunea se află la primul termen de judecată, nu este timbrată lipsind 4 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar, precum și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 242 alin. 2.pr.civ.
Se mai menționează că în dimineața acestei zile, 15 aprilie 2009, înainte de începerea dezbaterilor, a sosit la dosarul cauzei, prin fax, o întâmpinare din partea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin care solicită respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată și, totodată, judecarea cauzei în lipsă.
Reprezentanta Agenției Naționale de Administrare Fiscală depune la dosar încă un exemplar din întâmpinare pentru a fi comunicat cu reclamanta.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 137.pr.civ. raportat la art. 10 din Legea nr. 554/2004 ridică excepția de necompetență materială în soluționarea prezentei cauze.
Reprezentanta Agenției Naționale de Administrare Fiscală arată că este de acord cu admiterea excepției considerând că instanța Curtea de Apel nu este competentă să soluționeze cauza pe considerentul valorii litigiului, apreciind că competența este a Tribunalului Maramureș.
Curtea reține cauza în pronunțare pe excepție.
CURTEA
Constată că prin acțiunea înregistrată la 24.03.2009 sub nr- reclamanta - ROMÂNIA SRL în contradictoriu cu Ministerul Economiei și Finanțelor - Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală de soluționare a Contestațiilor a solicitat instanței admiterea contestației, anularea deciziei nr.432 din 19 decembrie 2008, Raportului de Inspecție Fiscală nr.15237 din 24.07.2008 cap. III pct. 1.2.1 "deficiențe" și a deciziei de impunere nr.307 din 24.07.2008 cu consecința exonerării societății de la plata sumei de 57.551 lei TVA și 39.294 lei majorări de întârziere; obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecată ce vor fi ocazionate cu litigiul.
În susținerea celor invocate reclamanta arată că în cadrul acțiunii de inspecție fiscală ce a avut loc la societate prin actele încheiate organele fiscale au reținut că societatea a aplicat măsurile simplificate (taxare inversă) pentru un nr. de 501 facturi emise privind vânzări de rumeguș, tocătură de lemn și paleți, deși pentru bunurile respective legea nu prevede aplicarea măsurilor simplificate. Această procedură a fost aplicată de societate din luna august 2005 ca urmare a dispozițiilor date de inspectorii din cadrul instituției intimatei - în speță Direcția Generală a Finanțelor Publice M prin raportul de inspecție fiscală nr.5344/2005. Ori, într-o atare situație câtă vreme prin raportul menționat i-a fost imputată o aplicare a prevederilor care acum se consideră a fi fost cea relevantă, nu se poate reține culpa societății și respectiv obligația achitării unor debite, culpa aparținând intimatei urmare a interpretării neunitare.
Răspunzând celor invocate prin întâmpinare ANAF a solicitat respingerea acțiunii în considerarea că în mod corect au fost aplicate de către organele de control dispozițiile legale în materie câtă vreme rumegușul, tocătura de lemn și paleții nu se încadrează în grupele de deșeuri materiale reciclabile.
Față de cele invocate, reținând că actul administrativ contestat privește o sumă mai mică de 500.000 lei, că acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile legii contenciosului la data de 15.04.2009. Curtea a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale în soluționarea cauzei apreciată ca întemeiată.
În acest sens, se reține că art.10 din Legea nr.554/2004, statuează că litigiul privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice, precum și cele ce privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ fiscale iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile centrale precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel dacă prin lege organică nu se prevede altfel.
Din norma enunțată rezultă că în cazul actelor administrative ce vizează impozite și taxe, contribuții și datorii vamale competența de soluționare a acțiunilor împotriva acestor acte se stabilește în funcție de criteriul valorii indiferent de emitentul actului autoritatea centrală sau locală dacă prin lege nu se prevede altfel.
Cu alte cuvinte dacă prin lege specială nu se prevede altfel litigiile având ca obiect anularea unui act administrativ ce privește o datorie fiscală în sumă mai mică de 500.000 lei se soluționează de tribunalul administrativ fiscal indiferent de emitentul actului - entitate locală/județeană sau centrală. Că este așa, rezultă și din interpretarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr.3903/2006; 3263/2006 (baza date) în soluționarea unor cauze vizând anularea unor acte administrative referitoare la taxe și impozite, contribuții, datorii vamale precum și accesorii.
În speță se observă că prin acțiunea promovată reclamanta a solicitat anularea unor acte administrative pentru datorii fiscale și accesorii în sumă de 96.745 lei. În această situație litigiul având ca obiect anulare act administrativ vizând taxe și accesorii în valoare mai mică de 500.000 lei, competența în contextul dispozițiilor art.10 din Legea nr.554/2004 revine tribunalului.
Prin urmare constatându-se incidența normei enunțate, Curtea va admite excepția și în temeiul art.158 pr.civ. se va desesiza și înainta cauza instanței competente, respectiv Tribunalul Maramureș.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
OTARASTE:
Admite excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Cluj invocate din oficiu.
Declină competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamanta - ROMÂNIA SRL B-M în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ prin DIRECȚIA GENERALĂ DE SOLUȚIONARE A CONTESTAȚIILOR, în favoarea Tribunalului Maramureș.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunțare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 15 aprilie 2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Red./Dact.D/3 ex./04.05.2009
Președinte:Floarea TămașJudecători:Floarea Tămaș
