Refuz acordare drepturi conform legii nr. 189/2000. Sentința 169/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 169
Ședința publică din 15 aprilie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Floarea Tămaș
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de către reclamantul, în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII M, având ca obiect anularea Hotărârii nr. 780 din 5 februarie 2009, emisă de pârâtă.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că acțiunea se află la al doilea termen de judecată, este scutită de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, precum și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 242 alin. 2.pr.civ.
Se mai menționează că la data de 25 martie 2009 s-a înregistrat la dosar întâmpinare din partea pârâtei Casa Județeană de Pensii M, însoțită de documentația care a stat la baza emiterii hotărârii atacate, întâmpinare prin care se solicită respingerea acțiunii și, totodată, judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, în raport de obiectul cauzei și înscrisurile existente la dosar, reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Constată că prin acțiunea înregistrată la 04.03.2009 sub nr- reclamantul în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Mas olicitat instanței anularea hotărârii nr.780 emisă de pârâtă la 05.02.2009; obligarea acesteia la recunoașterea calității de refugiat și acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr.189/2000.
În motivarea acțiunii reclamantul a susținut că cele reținute prin hotărâre nu corespund realității întrucât familia sa a fost refugiată și s-a născut în refugiu.
Răspunzând celor invocate prin întâmpinare pârâta a solicitat respingerea acțiunii în considerarea că s-a născut în (unde părinții erau refugiați din 1941) în afara zonei de persecuție etnică și prin urmare situația nu se încadrează în cele reglementate de art.1 din OG nr.105/1999.
Analizând așadar susținerile părților, Curtea reține următoarele:
Prin hotărârea nr.780 emisă la data de 05.02.2009 de Comisia de Aplicare a Legii nr.189/2000 a fost respinsă cererea reclamantului în considerarea că s-a născut în afara zonei de persecuție și astfel nu se încadrează în prevederile legii.
Potrivit prev. art. 1 din nr.OG 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 suferit persecuții, aflându-se în una din cele șase situații expres prevăzute de lege: a fost deportat, a fost strămutat.
Conform art. 2 din Normele de aplicare a prev. nr.OG 105/1999 aprobată prin nr.HG 127/2002, prin persoană strămutată în altă localitate, în sensul ordonanței, se înțelege orice persoană care a fost mutată sau a fost nevoită să-și schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice, în această categorie fiind incluse și persoanele refugiate.
Din norma enunțată rezultă că pentru a beneficia de prevederile legii este necesar a se face dovada refugierii - proprii sau a părinților în cazul copiilor - refugiere materializată în varianta părăsirii domiciliului și dovada faptului că această părăsire este rezultatul persecuțiilor exercitate în perioada menționată.
Aceste condiții sunt dovedite prin extrasul - copie eliberată de Arhivele Naționale - Direcția Județeană a arhivelor H (23-25 dosar) ce atestă că părinții și frații reclamantului au fost refugiați din localitatea de domiciliu. Tot astfel actele de stare civilă depuse atestă că reclamantul s-a născut în perioada refugiului.
Ori în aceste circumstanțe ale celor rezultate din acte nu se poate reține susținerea pârâtei că nu ar fi incidente dispozițiile art.1 din Legea nr.189/2000
Evident, se poate susține că reclamantul nu ar fi avut domiciliu de unde să se refugieze și nu a suferit persecuții. Atare susțineri nu pot fi primite întrucât reclamantul nu putea avea alt domiciliu decât al părinților. Pe de altă parte, având în vedere vârsta la aceea vreme a reclamantului este exclusă manifestarea de voință în sensul alegerii domiciliului. Ca atare, ținând cont de contextul general în care părinții au suferit prejudicii prin refugiere, nu se poate susține că reclamantul nu a avut de suferit aceleași consecințe irevocabile ca părinții săi.
Prin urmare, față de cele rezultate din acte, susținerile pârâtei referitoare la refugiu sunt neîntemeiate și urmează a fi respinse.
Așadar, față de cele expuse, în baza prevederilor actului normativ mai sus evocat, a prevederile art. 18 din Legea nr. 554/2004, acțiunea urmează a fi admisă, anulată hotărârea atacată și obligată pârâta la recunoașterea calității de refugiat și la acordarea drepturilor pentru perioada dovedită, începând cu data de 1 ianuarie 2009.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Admite acțiunea formulată de reclamantul. în B M-.144 A, jud. M în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii M cu sediul în B M- A, jud.
Anulează Hotărârea nr. 780/5.02.2009 emisă de pârâtă.
Obligă pârâta să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat în perioada 24.02.1945-06.03.1945 și să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 începând cu data de 01.01.2009.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 15 aprilie 2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Red./Dact.
4 ex./4.05.2009
Președinte:Floarea TămașJudecători:Floarea Tămaș
