Contestație act administrativ fiscal. Decizia 171/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.171
Ședința publică din data de 3 februarie 2009
PREȘEDINTE: Giurgiu Afrodita G -
JUDECĂTORI: Giurgiu Afrodita, Tănăsică Elena Nițu Teodor
- - -
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamanta - -, cu sediul în P,-, județ P, împotriva sentinței 452 din data de 11 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâtele ADMINISTRAȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE P și ADMINISTRAȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PENTRU CONTRIBUABILII MIJLOCII, ambele cu sediul în P,-, județ
Recursul a fost timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 2 lei, conform OP nr.71/2009 și timbru judiciar de 0,15 lei, care au fost anulate și atașate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns intimatele-pârâte Administrația Generală a Finanțelor Publice P și Administrația Generală a Finanțelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii reprezentate de consilier juridic, lipsind recurenta-reclamantă - -.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că recursul se află la primul termen de judecată, este motivat, timbrat, după care,
Intimatele-pârâte Administrația Generală a Finanțelor Publice P și Administrația Generală a Finanțelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii reprezentate de consilier juridic, solicită instanței acordarea cuvântului în dezbateri, întrucât nu mai are alte cereri de formulat.
Curtea verificând actele și lucrările dosarului ia act de declarația părților prezente, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Intimatele-pârâte Administrația Generală a Finanțelor Publice P și Administrația Generală a Finanțelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii reprezentate de consilier juridic, solicită instanței respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței nr.452 pronunțată în data de 11 noiembrie 2008 de Tribunalul Prahova ca temeinică și legală, întrucât sumele imputate sunt datorate, ele reprezentând obligații fiscale în urma acordării de către societate a primelor de vacanță, Paști și C venituri ce nu au fost impozitate.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului de față reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrata pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-, reclamanta - - a solicitat în contradictoriu cu DGFP P anularea Deciziei de impunere nr.642/25.06.2007 emisa de pentru contribuabilii mijlocii P si a Deciziei nr.1116/20.12.2007, cu consecința exonerării de plata sumei de 420.964 lei din care: 348.172 lei impozit pe veniturile de natura salariala, contribuții, asigurări de șomaj, sănătate si 72.792 lei majorări de întârziere.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că în mod greșit organul de inspecție fiscala a stabilit că societatea a plătit prime de vacanță si prime de Paste și de C, aceste prime neputând fi acordate întrucât în aceste perioadă societatea a plătit penalități către beneficiarii externi pentru neconformități si întârzieri în livrare, penalități care se regăsesc în contul 658.1, Consiliul de administrație al societății luând decizia recuperării contravalorii penalităților de la persoanele vinovate și s-a decis anularea acordării primelor de Paste si de C pentru toți salariații.
S-a arătat de către reclamantă ca încheierea contractelor de sponsorizare nr.18/2006, 59/2006, 1/2007, 10/2007 între si Sindicat pentru acordarea unor ajutoare materiale, nu poate reprezenta dovada achitării primelor mai susmenționate, în condițiile în care nu toți salariații au beneficiat de aceste ajutoare, nefiind aplicabile disp. art.55 din Codul fiscal.
A mai susținut reclamanta ca împrejurarea plații acestor bani prin casieria societății, determinată de lipsa unui spațiu corespunzător din partea sindicatului, nu poate conduce automat la încadrarea acestor sume ca fiind prime.
La termenul de judecata din data de 6 mai 2008, parata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiata, arătând ca în mod legal, organele de control au procedat conform art. 57 alin.1 din Legea nr. 571/2003, stabilind conținutul economic, real al plaților efectuate de - -, respectiv de venituri de natura salariale.
La același termen de judecata, s-a dispus introducerea în cauza în calitate de parat a pentru contribuabilii mijlocii
La termenul de judecata din data de 27 mai 2008, Sindicatul a formulat cerere de intervenție voluntara, cerere încuviințata în principiu la data de 17.06.2008, intervenientul precizând cererea ca fiind o cerere de intervenție in interesul reclamantei.
Prin sentința nr. 452 pronunțată în data de 11 noiembrie 2008 Tribunalul Prahovaa respins acțiunea principală formulată de reclamanta - - P, împotriva pârâților DGFP P, Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii, si cererea de intervenție in interesul reclamantei formulata de intervenientul Sindicatul - P, ca neîntemeiate.
Pentru a hotărî astfel prima instanța a reținut că sumele acordate sunt de natură salarială, fiind achitate tuturor salariaților în baza CCM nr.13444/6.07.2006 iar sumele astfel acordate coincid cu cele stipulate la art.39 din CCM. " prima de vacanta este de 250 lei pana la 31.12.2006". Astfel, în perioada 1.03.2006-13.12.2006 s-a acordat suma de 250 lei pentru un număr de 751 salariați, suma identica cu cea stabilita in CCM ca fiind primă de vacanță.
S-a constatat de către tribunal, că tot în CCM( art.55 lit.g) se stipulează acordarea cu ocazia sărbătorilor de Paste si de Cau nui adaos fiecărui salariat echivalent cu 30% din salariul mediu brut/societate din luna anterioara acordării acestui adaos.
Chiar daca reclamanta a motivat acordarea ajutoarelor materiale in baza contractului de sponsorizare,s-a reținut că în fapt, aceste sume corespund celor stipulate in CCM a cărui obligativitate de a fi respectat de către conducerea societății este stipulat în art.203. Sumele cu destinația de prime de vacanta si prime de Paste si de C, așa zise "ajutoare materiale" sunt asimilate veniturilor din salarii, aspect menționat expres de disp. art. 55 alin.1 din Codul fiscal.
Aceste ajutoare materiale nu se regăsesc printre sumele care nu sunt incluse în veniturile salariale si nu sunt impozabile, enumerate în mod limitativ in cadrul dispozitiilor art.55 alin.4 din Codul fiscal.
Deși prin Protocolul din 1.03.2006 încheiat intre Patronatul - - si Sindicatul, acordarea primelor de vacanta de Paste si de Caf ost anulata, plata acestora se regăsește în evidentele societății la cheltuieli cu sponsorizarea plătite Sindicatului, suma fiind egala cu suma individuala reprezentând cuantumul acestor prime, astfel cum a fost menționata în CCM (250 lei/salariat).
Constatând identitatea sumelor achitate si doar schimbarea formei juridice de acordare a acestora, instanța de fond a apreciat că organul fiscal a procedat în mod corect, in temeiul art. 11 alin. 1 din Legea 571/2003 la reîncadrarea formei acestor operațiuni în vederea reflectării conținutului economic al lor.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie susținând că instanța, care s-a pronunțat în precedent, a interpretat greșit actele deduse judecății schimbându-le în mod vădit înțelesul atunci când a apreciat asupra Contractelor de sponsorizare ce s-au încheiat între și Sindicat pentru acordarea unor ajutoare materiale.
Interpretarea făcută de instanța de judecată în sensul că "plățile sunt de natură salarială", ar reprezenta încadrarea pe viitor a tuturor plăților făcute în baza unor contracte de sponsorizare, ca fiind plăți de natură salarială și reîncadrarea obiectului contractelor în sensul impozitării.
Se susține că printr- analiză greșită, instanța de fond a constatat că "sumele sunt de natură salarială fiind acordate tuturor salariaților în baza CCM", atâta vreme cât nu reiese de nicăieri dacă le-au primit toți salariații sau numai o parte, ori care a fost cuantumul acestor sume. Această presupusă analiză a contractelor fiind de fapt o speculație a instanței.
Chiar dacă la art. 39 și 55 din CCM, se stipulează că se vor acorda fiecărui salariat prime de Paști, C și, ele nu au fost acordate, întrucât între Patronat și Sindicat au fost încheiate în acest sens protocoale privind neacordarea acestor prime, astfel încât nici art. 203 nu mai are aplicabilitate cu privire la aceste articole.
Se mai arată că instanța de fond în mod eronat a apreciat ca fiind ilegale contractele de sponsorizare, întrucât nu a fost investită cu privire la acest aspect, respectiv legalitatea acestor contracte de sponsorizare sau a plăților făcute în baza acestor contracte.
Consideră recurenta că în această situație organul de control nu putea reîncadra forma unei tranzacții după bunul plac, deoarece obiectul contractelor a fost bine determinat între părți ca fiind sponsorizare, iar natura plăților efectuate în baza acestor contracte nu putea fi schimbată în mod abuziv de către organul de control, întrucât potrivit art. 977 Cod civil, "interpretarea contractelor se face după intenția comună a părților contractante" și nu după ce organului de control.
Se solicită admiterea recursului, anularea sentinței nr. 452/11.11.2008 a Tribunalului Prahova și pe cale de consecință admiterea contestației formulată împotriva Deciziei de impunere nr. 642/25.06.2007 emisă de Administrația Finanțelor Publice pentru contribuabili mijlocii a județului P și Decizia nr. 116/20.11.2007.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate și a temeiurilor prevăzute de art. 304 Cod pr.civilă, precum și sub toate aspectele potrivit art. 3041Cod pr.civilă, Curtea reține că recursul este nefondat potrivit considerentelor ce urmează:
Potrivit art. 55 alin.1 din Codul fiscal sunt considerate venituri din salarii toate veniturile în bani sau în natură obținute de o persoană fizică ce desfășoară o activitate în baza unui CCM sau a unui statut special prevăzut de lege, indiferent de perioada sau denumirea veniturilor ori de forma sub care ele se acordă.
Prin urmare, în mod corect instanța de fond apreciat că schimbarea formei juridice de acordarea a sumelor respective drept cheltuieli de sponsorizare plătite sindicatului, nu le poate face nedeductibile fiscal, întrucât corespund celor stipulate în CCM fiind venituri de natură salarială.
Prin calificarea sumelor acordate salariaților ca fiind venituri din salarii, instanța de fond nu a schimbat în mod abuziv natura plăților efectuate și nici principiul libertății contractuale, ci făcut o corectă aplicare dispozițiilor legale incidente în cauză.
Astfel, art.68 lit.a din Normele Metodologice de aplicare a dispozițiilor art.53 din Codul Fiscal precizează ce se înțelege prin venituri din salarii sau asimilate salariilor, "ajutoarele de sărbători" încadrându-se în această categorie, fiind obligatorie impozitarea lor.
Instanța de fond apreciat corect și cu respectarea dispozițiilor legale mai sus menționate că încadrarea de către reclamantă a sumei de - lei în categoria cheltuielilor cu sponsorizarea ce nu sunt deductibile din punct de vedere fiscal, la calculul profitului impozabil este eronată, aceasta încercând evitarea achitării obligațiilor fiscale către bugetul general consolidat, dovada fiind și faptul că respectivele contracte de sponsorizare au fost încheiate tocmai cu ocazia sărbătorilor de Paște si de C, în condițiile în care Consiliul de Administrație al luase hotărârea de neacordare a primelor înscrise in CCM pentru salariații-membrii de sindicat.
Prin încheierea contractelor de sponsorizare s-a produs numai o schimbare a formei juridice privind plata acestor sume, însă conținutul economic al operațiunii respective nu s-a modificat, sumele plătite reprezentând prime de vacanță, de Paști și de C, respectiv venituri din salarii în bani și în natură obținute de angajații reclamantei, pentru care aceasta nu a constituit, reținut și achitat la bugetul general consolidat obligațiile fiscale aferente: impozit pe veniturile de natură salarială și celelalte contribuții sociale.
Susținerea recurentei potrivit căreia "obiectul contractelor a fost bine determinat de părți ca fiind sponsorizare, iar natura plăților efectuate în baza acestor contracte nu poate fi schimbată de organele de control" este nefondată, întrucât conform art.11 alin.1 din Codul fiscal, organele de inspecție fiscală au dreptul de reîncadra forma unei tranzacții pentru a reflecta conținutul economic al acesteia.
Prin stabilirea conținutului economic real al plăților efectuate de - -, respectiv de venituri de natură salarială, în mod legal organele de control au procedat la impozitarea acestor sume - conform prevederilor art.57 alin.1 din legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal, cu modificările și completările ulterioare, precum și la stabilirea celorlalte obligații fiscale reprezentate de contribuțiile sociale datorate de angajatori și angajați.
Reținând că sentința recurată este temeinică și legală sub aspectul tuturor criticilor formulate de recurenta-reclamantă, Curtea în baza dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă va respinge recursul ca nefondat, în cauză nefiind incident niciunul din motivele prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D C E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta - -, cu sediul în P,-, județ P, împotriva sentinței 452 din data de 11 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâtele ADMINISTRAȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE P și ADMINISTRAȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PENTRU CONTRIBUABILII MIJLOCII, ambele cu sediul în P,-, județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 03 februarie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Giurgiu Afrodita, Tănăsică Elena Nițu Teodor
G - - - - -
Grefier
- -
Red. / tehnored.
2 ex./ 12.02.2009
dosar de fond - Tribunalul Prahova
jud. fond
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3120
Președinte:Giurgiu AfroditaJudecători:Giurgiu Afrodita, Tănăsică Elena Nițu Teodor
