Contestație act administrativ fiscal. Decizia 1853/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1853/2008
Ședința publică de la 18 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Liviu Ungur
JUDECĂTOR 2: Delia Marusciac
JUDECĂTOR 3: Lucia Brehar
GREFIER: - -
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - recursul declarat de pârâta DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr. 704/2008, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul cu nr-, în contradictoriu cu reclamantul și cu pârâții DIRECTIA GENERALA A VAMILOR - DIRECTIA REGIONALA VAMALA C - VAMAL C-, AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR și DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citar este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că prin încheierea de ședință din data de 11.09.2008 s-a consemnat mersul dezbaterilor, și poziția procesuală a părților din actele deuse la dosar, încheiere ce face parte din prezenta hotărâre.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 704/2008 din data de 18 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul, s-a anulat Decizia nr. 117/10.08.2008 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului C și s-a respins ca prematură cererea de anulare a actului de constatare nr. 1276/2006 și a procesului-verbal nr. 5192/18.04.2007 emise de Autoritatea Națională a Vămilor și Direcția generală pentru Accize și Operațiunii Vamale
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că, prin acțiunea din 15 ianuarie 2008, reclamantul a solicitat anularea actului de constatare nr. 1279/2006 și a procesului-verbal nr. 5192/2007 întocmite de C și a Deciziei nr. 117/2007 a Cp rin care i s-a respins contestația contra acestora, solicitând anularea obligației de plată a dobânzilor de întârziere stabilite suplimentar de organele vamale.
Pârâta a depus o întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii pe motiv că actele întocmite de organele vamale au fost comunicate prin publicitate la data de 14.03.2007 iar contestația depusă de reclamant a fost respinsă ca tardivă (17). La rândul său, pârâta Cai nvocat excepția tardivității contestației cu privire la 1492/2006 susținând că acesta a fost comunicat reclamantului pe 29.03.2007 (18).
Acțiunea a fost admisă. Astfel, procesul-verbal (7) și actul constatator (5-6) încheiate de organele vamale au fost comunicate de acestea, reclamantului prin scrisoarea recomandată 80052 primită de acesta pe 06.06.2007 (11). Potrivit art. 177 alin. 1 din nr.OG 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, contestația trebuind a fi depusă în termen de 30 de zile de la data comunicării. Or, aceasta fiind depusă pe data de 03.07.2007, după cum a recunoscut și pârâta (8), deci în termenul legal.
Cât privește susținerea pârâților că actele vamale ar fi fost comunicate inițial pe 29.03.2007 (9), aceasta a fost nefondată astfel din actele depuse la dosar chiar de către pârâți a rezultat că reclamantului i s-a comunicat prin poștă la data de 25.01.2007 actul de constatare, dar că acesta a fost returnat la data de 06.02.2007 pe motiv că termenul de avizare a expirat (29), după care s-a procedat la comunicarea prin publicitate. Or, doar avizarea reclamantului cu privire la un act vamal nu a constituit comunicare în sensul art. 44 alin. 1 lit. c din Codul d e procedură fiscală; mai mult, neprezentarea pentru ridicarea scrisorii recomandate la sediul organului poștal poate fi determinată de varii motive, neputându-se doar prezuma reaua credință a reclamantului. De altfel, acesta a fost și motivul pentru care însăși organele fiscale au comunicat din nou toate actele pe 31.05.2007 așa cum a arătat (32).
Pentru aceste considerente, instanța a constatat că respingerea contestației depusă de către reclamant s-a făcut în mod nefondat prin urmare, aceasta a fost anulată și PCf iind obligată să o soluționeze considerând-o efectuată în termen.
Ca urmare, cererea de anulare a celor două acte vamale nu a putut fi soluționată de prezenta instanță mai înainte de soluționarea contestației în procedura fiscală, cererea apărând ca prematură.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termenul legal pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului C, solicitând, admiterea recursului, modificarea sentinței nr. 704/18.04.2008 în sensul respingerii acțiunii promovată de reclamantul ca fiind neîntemeiată și menținerea Deciziei nr. 117/10.08.2007 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului C, ca fiind legală și temeinică.
În motivarea recursului pârâta a arătat că, prin Sentința Civila nr. 704/18.04.2008, Tribunalul Cluja admis în parte acțiunea promovată de reclamantul, a anulat Decizia nr. 117/10.08.2007 emisa de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului C și a respins ca prematură cererea de anulare a nr. 1279/30.06.2006, nr. 5192/18.04.2007.
Pârâtul a apreciat că dispozitivul acestei sentințe este nelegal, în fapt instanța, prin dispozitiv, nu a dispus obligarea pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului C la soluționarea pe fond a contestației, lipsind, în opinia sa de eficiența juridica dispoziția de anulare a deciziei emisă de organul de soluționare a contestației.
În ceea ce privește motivul de admitere a acțiunii pârâtul arată că instanța a reținut motive contradictorii referitor la comunicarea actelor administrativ - fiscale, reținând pe de o parte ca a fost îndeplinită procedura de comunicare prin publicare, astfel cum prevede dispozițiile art. 44 din nr.OG 92/2003 privind Codul d e procedura fiscala, iar pe de alta parte revenindu-se la comunicarea prin poștă, instanța a reținut că această procedură nu este de natură a prezuma reaua - credință a reclamantului.
Față de aceste motive reținute de prima instanță, pârâtul a formulat următoarele:
- În fapt, prin Decizia C nr. 117/10.08.2007 a fost respinsă contestația promovată de reclamantul împotriva nr. 1279/ 30.06.2006 ca nedepusă în termen i împotriva nr. 5192/18.04.2007 ca neîntemeiată, actele administrativ - fiscale contestate fiind întocmite de Autoritatea Națională a Vămilor Direcția Regională Vamală C - Biroul Vamal C -
Pentru a decide în sensul respingerii contestației împotriva nr. 1279/ 30.06.2006 ca nedepusă în termen, organul de soluționare competent a soluționat astfel raportat la starea de fapt și de drept următoare:
- actul administrativ - fiscal - nr. 1279/ 30.06.2006 a fost comunicat prin publicitate, conform procesului verbal privind îndeplinirea procedurii de comunicare prin publicitate nr. 857/14.03.2007, (în condițiile în care comunicarea prin serviciile poștale nu a putut fi îndeplinită - plicul fiind returnat și în aplicarea dispozițiilor art. 44 alin (3) din nr.OG 92/2003 privind Codul d e procedura fiscala);
- la data de 03.07.2007, data introducerii contestației, termenul de contestare a fost depășit cu 64 de zile astfel ca în mod legal, în aplicarea dispozițiilor art. 177 din nr.OG 92/2003 (numerotarea textelor în vigoare la data soluționării) contestația a fost respinsă ca nedepusă în termen.
Pentru a decide în sensul respingerii contestației împotriva nr. 5192/18.04.2007 ca neîntemeiată, organul de soluționare a contestațiilor, a soluționat astfel raportat la starea de fapt și de drept următoarele:
- nr. 5192/18.04.2007 cuprinde majorările de întârziere calculate pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua următoare termenului de scadentă, în conformitate cu dispozițiile exprese cuprinse în art. 116 din nr.OG 92/2003, respectiv din ziua imediat următoare datei la care s-a efectuat operațiunea de import;
- această stare de fapt a fost consemnată în chiar cuprinsul nr. 1279/ 30.06.2006, la rubrica III - " Motivele verificării", reclamantul fiind decăzut, așa cum s-a arătat mai sus, din dreptul de contestare a acestui act.
Raportat la considerentele de fapt și de drept, decizia organului de soluționare a contestațiilor a fost legală și temeinică.
Prin întâmpinarea depusă de intimata Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C, s-a solicitat admiterea recursului declarat de C cu consecința modificării hotărârii instanței de fond, în sensul respingerii în contencios fiscal ca nefondată, cu consecința menținerii deciziei
Prin întâmpinarea depusă de reclamantul, s-a solicitat respingerea recursului formulat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului C și menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile nr. 704/18.04.2008 pronunțată de Tribunalul Cluj.
În susținerea acestei poziții procesuale, s-a solicitat instanței de control să aprecieze că argumentele prezentate de reclamant în fața instanței de fond sunt temeinice și legale și în mod corect instanța de judecată a admis acțiunea.
Examinând recursul, prin prisma motivelor invocate, Curtea reține următoarele:
Curtea, în opinie majoritară a apreciat că sentința instanței de fond este legală și temeinică cu unele nuanțări care se vor expune pe marginea analizării punctuale a recursului declarat de pârâtă.
Faptul că instanța de fond nu a menționat în dispozitiv obligarea pârâtei ca organ administrativ fiscal de soluționare a contestației fiscale să soluționeze pe fond contestația înaintată de reclamant nu constituie un motiv de nelegalitate, necesitatea ca pârâta să pășească la soluționarea pe fond a contestației decurgând firesc din argumentația instanței de fond și din logica speței. Se subînțelege că, dacă pârâta ca organ de soluționare a contestațiilor fiscale a respins contestația formulată pe cale administrativă pe considerentul principal că nu a fost respectat termenul legal de introducere a contestației așa cum este reglementat de art. 177 alin. 1 din OG nr. 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, iar decizia de soluționare a fost anulată de instanța de contencios administrativ pe considerentul că actul de sesizare a fost depus în termen legal, consecința firească este aceea ca pârâta trebuie să soluționeze pe fond contestație, numai așa petentul poate urma procedura prescrisă de norma procesual fiscală.
Altfel spus, instanța de fond, prin admiterea contestației și anularea deciziei organului de soluționare a contestației nu putea să examineze direct și pe fond raportul juridic material fiscal de conflict, în absența unei decizii de soluționare pe fond a contestației, deoarece numai decizia pronunțată de organul administrativ poate forma obiect de analiză în fața instanței de contencios administrativ așa cum rezultă expres din conținutul art. 218 alin. 2 din Codul d e procedură fiscală.
Cât privește analiza modalității de efectuare a comunicării actului administrativ fiscal contestat și analiza făcută pe acest aspect de organul de soluționare a contestației și instanța de fond, Curtea reține că, de regulă, actele administrativ-fiscale se comunică beneficiarului-contribuabilului, deoarece numai de la comunicare se poate concepe că respectivul act produce efectele juridice cu care este înzestrat de lege.
Potrivit dispozițiilor art. 44 din pr.fisc. care are ca denumire marginală:Comunicarea actului administrativ fiscal
(1) Actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia ii este destinat. In situația contribuabililor fără domiciliu fiscal in România, care si-au desemnat împuternicit potrivit art. 18 alin. (4), precum si in situația numirii unui curator fiscal, in condițiile art. 19, actul administrativ fiscal se comunica împuternicitului sau curatorului, după caz.
(2) Actul administrativ fiscal se comunica după cum urmează:
a) prin prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent si primirea actului administrativ fiscal de către acesta sub semnătura, data comunicării fiind data ridicării sub semnătura a actului;
b) prin remiterea, sub semnătura, a actului administrativ fiscal de către persoanele împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, data comunicării fiind data remiterii sub semnătura a actului;
c) prin posta, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandata cu confirmare de primire, precum si prin alte mijloace, cum sunt fax, e-mail, daca se asigura transmiterea textului actului administrativ fiscal si confirmarea primirii acestuia;
d) prin publicitate.
(3) Comunicarea prin publicitate se face prin afișarea, concomitent, la sediul organului fiscal emitent si pe pagina de internet a Agenției Naționale de Administrare Fiscala, a unui anunț in care se menționează ca a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului. In cazul actelor administrative emise de organele fiscale prevăzute la art. 35, afișarea se face, concomitent, la sediul acestora si pe pagina de internet a autorității administrației publice locale respective. In lipsa paginii de internet proprii, publicitatea se face pe pagina de internet a consiliului județean. In toate cazurile, actul administrativ fiscal se considera comunicat in termen de 15 zile de la data afișării anunțului.
(4) Dispozițiile Codului d e procedura civila privind comunicarea actelor de procedura sunt aplicabile in mod corespunzător.
Așa cum rezultă din conținutul textului de lege mai sus redat, comunicarea actului administrativ fiscal se realizează, în principal, direct cu contribuabilul, sau dacă o atare procedură nu este posibilă se face comunicarea prin poștă cu confirmare de primire ori în alt mod care asigură transmiterea textului actului și confirmarea primirii acestuia și, în final, prin publicitate.
Având în vedere că dispozițiile privind comunicare actelor se complinesc cu normele legii procesual civile se poate trage concluzia că procedura de comunicare prin publicitate este o procedură excepțională.
În speță, organul fiscal emitent a încercat să facă comunicarea actului administrativ fiscal prin poștă cu confirmare de primire dar această procedura a eșuat deoarece nici contribuabilul și nici altă persoană mandatată ori împuternicită de acesta nu a semnat pentru confirmare de primire. Prin urmare, această procedură nu întrunește exigențele legale privind comunicarea actelor de procedură, în speță a actului administrativ fiscal.
Având în vedere acest lucru, organul fiscal emitent a procedat apoi la realizarea procedurii prin publicitate încheindu-se astfel actele de constatare prevăzute de art. 44 alin. 3.pr.fisc.
Cu toate acestea, organul fiscal realizează din nou o altă comunicare a actului administrativ fiscal și a procesului+verbal de calcul al accesoriilor prin poștă cu confirmare de primire, procedură realizată la data de 06.06.2007 prin semnătură de soția reclamantului.
Din această perspectivă, Curtea constată că organul fiscal a înlăturat efectele produse prin premisă din procedura de comunicare realizată prin publicitate și a repus în termenul de contestare pe reclamant.
Curtea constată că în speță acționează și principiul echipolenței specific materiei apelului și recursului.
Altfel spus, dacă actul administrativ fiscal susceptibil de contestare este comunicat legal și procedura odată cu somația de executare, trebuie să socotim că actul a fost comunicat la data realizării comunicării titlului executor și a somației de executare.
Așa fiind, este mai preferabil să reținem că s-a realizat o comunicare efectivă a actului administrativ fiscal prin poștă cu confirmare de primire de către mandatarul contribuabilului decât să luăm ca reper o comunicare formal realizată prin procedura de publicitate care în speță s-a dovedit că nu a produs niciun efect.
De aceea, Curtea apreciază că este mai important să facilităm accesul reclamantului în fața administrației în vederea soluționării pe fond a contestației sale decât să-l îndepărtam pur formal, creându-i astfel o situație grea, mai mult că nu s-a dovedit că acesta ar fi avut o conduită ilicită în raport cu administrația fiscală și nici nu a exercitat drepturile deturnându-le de la scopul în vederea căruia au fost edictate.
Pentru a se face o analiză unitară, având în vedere raportul existent între actul administrativ fiscal ce constată o creanță fiscală și procesul-verbal de calcul al accesoriilor se impune a se păstra în întregime sentința cu efectele acesteia de anulare totală a deciziei emise de recurentă, urmând ca aceasta să reanalizeze întreg raportul de drept material fiscal dedus spre analiză prin contestația reclamantului.
De altfel, ar fi fost dificilă analizarea pe fond a actului subsecvent, independent de analiza pe fond a actului originar, câtă vreme în Actul de constatator din speță s-a dispus calcularea de majorări de întârziere începând cu data de 21.06.2006 și câtă vreme, prin premisă, legalitatea și temeinicia actul originar nu s-a realizat efectiv.
Față de cele ce preced, Curtea, în compunerea majoritară a completului de judecată, urmează ca în temeiul art. 20 alin. 3 din legea nr. 554/2004 corelat cu art. 312.pr.civ. să respingă ca nefondat recursul cu consecința menținerii în întregime a sentinței atacate și cu reținerea argumentelor de mai sus.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Cu majoritate de voturi respinge recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI, împotriva sentinței civile nr. 704 din 18 aprilie 2008, pronunțată în dosarul cu nr-, al Tribunalului Cluj, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18.09.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - -
RED.
DACT. /
2 EX./15.10.2008.
JUD. FOND..
Opinie separată, în sensul admiterii recursului pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului C și a respingerii cererii de chemare în judecată formulată de reclamant.
OPINIE SEPARATĂ
Am opinat pentru admiterea recursului cu consecința respingerii acțiunii în contencios fiscal din următoarele considerente:
Atât art. 44 pr.fisc. cât și dispozițiile pr.civilă consacră practic un sistem gradual de comunicare a actului fiscal, respectiv a actelor de procedură.
Astfel art. 44 lit. a) și b) pr.fisc. stabilesc reguli de comunicare directă, urmate mai apoi de reguli de comunicare prin corespondență, conf. lit. c), pentru ca în final, dacă toate celelalte metode de comunicare au eșuat, să aibă loc o comunicare prin publicitate. (lit.d)
Fără îndoială scopul comunicării este atins dacă partea căreia i se face comunicarea a intrat în posesia actului comunicat. Aceasta este forma cea mai importantă și general aplicabilă în cazul comunicării actelor (fiscale sau de procedură). Aceasta este practic regula în materia comunicării actelor.
Reglementarea legală existentă admite însă și situația comunicării prin publicitate. Comunicarea prin publicitate presupune aducerea la cunoștință publică a conținutului actului și prin premisă și la cunoștința celui căruia i se adresează explicit actul comunicat public. Această modalitate de comunicare a rezultat din realități faptice, imposibilitatea comunicării directe, și, în mod cert, asigură continuitatea circuitului civil.
Comunicarea prin publicitate este o situație de excepție. Această modalitate de comunicare este ultima dintre formele de comunicare și își găsește aplicarea atunci când celelalte forme de comunicare nu au dat rezultat. Pentru a realiza o comunicare prin publicitate este necesar ca celelalte forme de comunicare să fi eșuat.
Realizată fiind procedura de comunicare prin publicitate, o nouă comunicare fie directă, fie în baza principiului echipolenței nu mai este posibilă.
În mod cert, comunicarea realizată prin intermediul unui mijloc electronic, internetul, a respectat dispozițiile art. 44 lit. d).
Mai mult decât atât,în speță, prima intenție de comunicare, deși nefinalizată, s-a realizat, sub aspect procedural, la domiciliul indicat și în modalitatea prevăzută de lege, respectiv, scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
Ultima comunicare, realizată prin poștă, și care a provocat și prezentul litigiu, nu poate avea deci relevanța juridică a unei comunicări, în sensul art. 44 lit. c) pr.civ.
Ulterior comunicării, organul fiscal a procedat la punerea în executare a titlului executor neexecutat, prin comunicarea somației. Comunicarea împreună cu somația a titlului executor, nu presupune o nouă comunicare valabilă a actului fiscal, din considerentele arătate anterior.
Organul fiscal nu a apelat doar la ultima modalitate de comunicare prev. de art. 44 lit. d), internetul, ci anterior a încercat o comunicare directă, eșuată însă. Comunicarea somației la aceeași adresă și în aceeași modalitate, scrisoarea recomandată cu confirmare de primire, și-a produs scopul urmărit, de a aduce la cunoștință conținutul somației.
Organul fiscal a urmat două dintre procedurile prescrise de lege, și a nu-i da eficiență ultimei dintre ele, presupune a ignora o dispoziție legală, ce reglementează o anumită formă de comunicare care, conform propriei reglementări, produce aceleași consecințe ca și celelalte forme de comunicare reglementate de art. 44. lit. a)-c).
JUDECĂTOR
- -
Red.
Dact.
24 oct.2008
Președinte:Liviu UngurJudecători:Liviu Ungur, Delia Marusciac, Lucia Brehar
