Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 1837/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1837/2008
Ședința publică din 18 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Delia Marusciac
JUDECĂTOR 2: Lucia Brehar
JUDECĂTOR 3: Liviu Ungur
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul PENITENCIARUL BISTRIȚA împotriva sentinței civile nr. 199/CA din data de 16.04.2008, pronunțată în dosarul cu nr- al Tribunalului Bistrița N, privind și pe intimatul-reclamant și pe intimații-pârâți MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, MINISTERUL JUSTIȚIEI, ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici statutari.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier juridic în reprezentarea intereselor recurentului PENITENCIARUL BISTRIȚA, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este legal timbrat cu taxa judiciară de timbru în valoare de 2 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
Reprezentantul recurentului depune la dosar delegația de reprezentare și arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Curtea, după deliberare, în temeiul dispozițiilor art. 150.pr.civ. declară închise dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentului solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și, rejudecând pe fond, respingerea acțiunii formulate de reclamant, pentru motivele arătate pe larg în recursul formulat, cu cheltuieli de judecată. Mai învederează că din actele depuse în probațiune rezultă că dreptul la acordarea sporurilor solicitate de reclamant a fost suspendat pe o perioadă de doi ani, motivat de lipsa mijloacelor financiare care să le susțină. Plata acestor sporuri a fost suspendată printr-un act administrativ normativ, care ar fi putut fi contestat în baza unei proceduri administrative de care însă reclamantul nu a uzat.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 199 din 16 aprilie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița -N s-a admis ca fiind întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâții MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR reprezentată prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B-
S-a respins ca inadmisibilă acțiunea reclamantului reprezentat de Sindicatul Salariaților Penitenciarului Bistrița, cu sediul în B,-, jud.B-N, față de acești pârâții.
S-a admis ca întemeiată acțiunea reclamantului și a obligat pârâții Administrația Națională a Penitenciarelor și Penitenciarul cu Regim . B să plătească sporul salarial prevăzut la art.8 lit.a din HG nr. 28l/l993, raportat la Anexa l la Ordinul Ministrului Justiției nr.945/C/2003, pentru perioada 2004 - mai 2006, cu actualizarea sumei în raport de indicele de inflație până la zi.
Pârâții au fost obligați să plătească reclamantului suma de 39,50 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
Reclamantul este salariat al Penitenciarului Bistrița, având calitatea de funcționar public cu statut special, potrivit prev.Legii nr. 293/2004 privind statutul funcționarilor publici din Administrația Națională a Penitenciarelor.
In considerarea calității sale și a exercitării unei munci în condițiile de risc TBC, a fost beneficiar al sporului specific în baza prev.Ordinului nr. 945/C/2003 - anexa l, dat în aplicarea dispozițiilor art.8 alin.l lit.a din HG nr. 28l/l993 modificată de HG nr. 56l/200l privind salarizarea personalului bugetar, însă plata sporului a fost suspendată pe perioada 2004 - mai2006 din lipsă de fonduri, de către Direcția Generală a Penitenciarelor de la acea dată.
Analizând cu prioritate, în temeiul art. l37 Cod procedură civilă excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâții și, tribunalul a admis aceste excepții, cu consecința respingerii acțiunii introductive față de acești pârâți. Tribunalul constată că între reclamanți și Ministerul Economiei și Finanțelor nu există nici un raport juridic de muncă sau de serviciu, iar plata drepturilor salariale se face de către angajator, iar reclamantul nu este salariatul acestuia.
A fost admisă și excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului justiției invocată prin întâmpinare, deoarece acest minister, deși are calitatea de ordonator principal de credite, potrivit legii, finanțarea Administrației Naționale a Penitenciarelor și a unităților subordonate, se asigură din venituri proprii și din subvenții acordate de la bugetul de stat, astfel că nu există nici un raport juridic între reclamant și, care să justifice calitatea procesuală pasivă a acestuia.
In ce privește fondul cauzei, s-a admis ca întemeiată acțiunea față de pârâții de ordin.3-4, pârâtul PENITENCIARUL BISTRIȚA fiind angajator și ordonator terțiar de credite, iar pârâtul fiind ordonator secundar de credite, având totodată atribuții în elaborarea proiectului de venituri și cheltuieli ale unităților subordonate pe care-l propune spre avizare, asigurând, totodată, executarea acestui buget în condițiile legii, având atribuții de îndrumare și control pe linie financiar contabilă.
Tribunalul a apreciat că sporul de TBC prevăzut de.nr. 945/C/2003 Anexa este un drept câștigat și acesta nu s-a pierdut pentru perioada în care a fost suspendat și nu s-a plătit.
Drepturile solicitate de reclamant au natura drepturilor salariale care, conform art. l56 Codul muncii, se plătesc înaintea oricăror alte obligații bănești ale angajaților. Cum acest drept a fost prevăzut în actele normative specificate, simpla neprevedere în buget a fondurilor necesare plăților, nu poate duce la sistarea plăților acestor drepturi atâta timp cât ordonatorii de credite au obligația de a respecta dispozițiile legale, inclusiv cele din materia dreptului muncii și cele care reglementează drepturile salariaților, în elaborarea bugetelor instituțiilor în cauză.
Așadar, pentru considerentele arătate rap.la art. l09 din l88/l999 rep. s-a admis acțiunea cu obligarea pârâților de ord. 3-4 la plata sumelor ce au fost deja calculate de către PENITENCIARUL BISTRIȚA și care nu au fost contestate de către reprezentanții reclamantului, cu actualizarea acestei sume prin raportare la rata inflației până la plata efectivă, pentru o despăgubire integrală.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termenul legal pârâtul PENITENCIARUL CU REGIM . B, solicitând admiterea recursului, casarea hotărâri instanței de fond și rejudecarea cauzei pe fond în sensul respingerii cererii reclamantului.
În motivarea recursului pârâtul a arătat că, instanța de fond a reținut în motivarea sentinței ca și argument în culpă faptul că nu ar fi făcut dovada că a întreprins toate măsurile necesare pentru a asigura acordarea drepturilor bănești conferite prin ordinul ministrului. Acest aspect nu a putut fi reținut, deoarece în însăși actul normativ indicat s-a condiționat acordarea lor de disponibilitățile bănești pe care ordonatorul principal de credite ar fi trebuit să le aloce, cu atât mai mult cu cât acordarea acestor drepturi a fost suspendată de la acordare motivat chiar de lipsa mijloacelor financiare care să le susțină.
În acest context "argumentul" de care s-a putut prevala, respectiv acela al necesității acordării în continuare a sporului, apărând ca fără suport legal.
Motivarea culpei unității ar rezulta din lipsa unor "diligente strict formale" și nu poate constitui un argument pertinent care să justifice admiterea cererii reclamantului și acordarea sporului solicitat actualizat cu indicele de inflație.
Fața de admiterea excepțiilor lipsei calității procesuale pasive ale celor două ministere ( MINISTERUL JUSTIȚIEI și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR ) pârâtul face următoarele precizări:
1). în judecată a Ministerului Justiției a fost justificată prin demersul inițiat de însuși reclamantul în considerarea faptului că aceasta are calitate de ordonator de credite și atribuții în legătură cu asigurarea fondurilor necesare acordării drepturilor salariale. Plecând de la atribuțiile ministerului în legătură cu gestionarea și administrarea sistemului juridic, ca serviciu public și de la competentele de repartizare în teritoriu al resurselor financiare și de prerogative conferite prin Legea nr. 304/2004, susnumitul minister poate figura ca parte în proces.
2). Cât privește Ministerul Economiei și Finanțelor se omite faptul că activitatea unităților penitenciare este finanțată de la bugetul de stat, iar potrivit Legii nr. 500/2002, acest minister coordonează acțiunile ce sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetelor pentru pregătirea protector, legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare precum și ale legilor privind aprobarea contului general. Astfel rolul ministerului este de a răspunde de elaborarea proiectului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principale de credite ( MJ în speță ) precum și a proiectelor de rectificare a acestor bugete.
De asemenea, s-a apreciat că procedura citării în calitate de pârâți a celor două ministere este una perfect compatibilă cu litigiile având ca obiect acordarea drepturilor ce derivă din raporturile de serviciu ale funcționarilor publici cu statut special. Față de cele expuse, transpare, s-a apreciat fără dubiu, calitatea procesuală pasivă a MJ și Ministerul Economiei și Finanțelor, chiar în lipsa unor raporturi directe dintre aceste autorități administrative și reclamant, aspect pe care îl reține și practica judiciară în materie a Curții de APEL CLUJ: decizia nr. 2.223/05.12.2007 a CA în Dosar nr. 3.665+ -, Decizia nr. 1.815/17.10.2007 a CA în. nr-.
Rezultă așadar că tuturor acestor instituții le revin în mod direct sau indirect obligații în asigurarea condițiilor materiale necesare în vederea desfășurării activității penitenciarelor, aprobând, repartizând alocațiile bugetare ordonatorilor de credite și controlând modul de folosire a acestora.
La pct. II din motivele de recurs, pârâtul recurent a criticat hotărârea instanței de fond sub aspectul acordării chetuielilor de judecată, care, afirmă recurentul nu au fost cerute de către reclamant, și,cu toate acestea, au fost acordate de cătere instanța de fond.
Examinând recursul, prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea reține următoarele:
Referitor la modalitatea de de soluționare a excepțiilor lipsei calității procesuale pasive în ce privește Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor, Curtea constată sentința ca legală și temeinică.
Ministerul Justiției nu poate avea calitate de parte în proces deoarece între acesta și reclamanți nu există raporturi juridice directe în legătură cu obiectul litigiului dedus judecății.
În aceeași manieră se prezintă situația și dacă se analizează raportul juridic procesual dintre reclamanți și pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor.
Deși activitatea penitenciarelor este finanțată de la bugetul de stat activitatea ministerului d e resort este exclusiv în legătură cu elaborarea proiectului bugetului de stat și nu alocarea sumelor respective anterior adoptării Legii bugetului de stat.
În legătură cu fondul cauzei Curtea reține că neacordarea drepturilor bănești ce sunt prevăzute printr-un act administrativ cu caracter normativ emis de ministrul de resort pune problema eficacității actului respectiv și a previzibilității acestuia.
Este de principiu că un act administrativ este emis în regim de putere publică de către o autoritate publică în vederea executării legii sau a organizării executării legii în scopul de a da naștere unor raporturi juridice noi ori a modifica sau a stinge raporturi juridice preexistente.
De aceea, actul administrativ odată emis nu trebuie să conține dispoziții normative ori de altă natură vagi și flexibile astfel încât să ofere autorității emitente ori organului administrativ care urmează a-l pune în aplicare o marjă de apreciere extrem de largă încât să pună la îndoială dreptul recunoscut particularului ori să-l dilueze până la golirea lui de conținut. Într-o astfel de manieră se poate statua că autoritatea a emis ori adoptat un act administrativ formal valabil dar în substanță ineficace ceea ce pune probleme asupra caracterului executoriu al unui asemenea act, caracter de esența oricărui act administrativ unilateral.
Din această perspectivă, autoritatea chemată să aplice în concret dispozițiile conținute de actele administrative trebuie să justifice obiectiv și clar care este conduita sa în raport de drepturile particularilor recunoscute prin acel act fără a reieși că marja sa de apreciere se intersectează cu excesul de putere în înțelesul dat de art. 2 alin. 1 lit. n) din Legea nr. 554/2004.
Așa fiind, în speță pârâta recurentă nu a justifica pertinent și obiectiv lipsa de fonduri ca temei al refuzului de a le recunoaște reclamanților drepturile solicitate, încât raționamentul tribunalului conform căruia această apărare a fost înlăturată este întemeiat și ca atare și din această perspectivă recursul se vădește a fi neîntemeiat.
Referitor la obligația de plată a chetuielilor de judecată, Curtea constată că reclamantul a solicitat obligarea pârâților plata acestora chiar în continutul cererii de chemare în judecat.
Față de cele ce preced, în temeiul art. 109 din Legea nr. 188/1999 corelat cu prevederile art. 20 alin. 3 și ale art. 28 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 și ale art. 312 alin. 1.pr.civ. Curtea va respinge recursul ca nefondat cu consecința menținerii în întregime a sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de PENITENCIARUL BISTRIȚA, împotriva sentinței civile nr. 199/CA din data de 16.04.2008, pronunțată în dosarul cu nr- al Tribunalului Bistrița N, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red./
2 ex./6.10.2008
Jud.fond.-
Președinte:Delia MarusciacJudecători:Delia Marusciac, Lucia Brehar, Liviu Ungur
