Contestație act administrativ fiscal. Decizia 1854/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1854/2008
Ședința publică de la 18 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Liviu Ungur
JUDECĂTOR 2: Delia Marusciac
JUDECĂTOR 3: Lucia Brehar
GREFIER: - -
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - recursul declarat de reclamanta - SRL, împotriva sentinței civile nr. 594/2008, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul cu nr-, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANTELOR - AGENTIA NATIONALA DE ADMINISTRARE FISCALA - DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE A JUD., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că prin încheierea de ședință din data de 11.09.2008 s-a consemnat atât mersul dezbaterilor, cât și concluziile orale ale părților, încheiere ce face parte din prezenta hotărâre.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 594 din 4 aprilie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj -Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale s-a respins acțiunea formulată de reclamanta - SRL în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
Ca urmare a controlului fiscal efectuat la societatea reclamantă, a fost întocmit raportul de inspecție fiscală parțială cu nr.2012/18.10.2007 care a avut ca obiect verificarea calculării înregistrării si virării obligațiilor față de bugetul statului, constând in impozite si taxe pe perioada 01.02.2004-31.08.2006.
S-a stabilit o diferență de impozit pe profit suplimentar de 21.506 lei, majorări de întârziere de 16.368 lei, penalități de întârziere 815 lei, TVA suplimentar de 20.028 lei, dobânzi si majorări la TVA suplimentar de 14.468 lei si penalități la TVA suplimentar de 835 lei.
In urma raportului de inspecție fiscală s-a emis Decizia de impunere nr. 907/17.10.2007, care a fost contestată cu prevederile art. 25 Cod Procedură fiscală la organul fiscal competent.
Contestația a fost soluționată prin Decizia 167/19.11.2007 de DGFP C, care a apreciat că se impune respingerea acesteia ca neîntemeiată.
Inspecția fiscală a fost desfășurată în baza adresei nr. 40105/CJ./12.01.2007, având obiectul descris în raportul de inspecție fiscală, iar prevederile art. 105 din Cod Procedură Fiscală privind examinarea tuturor stărilor de fapt si a raporturilor juridice relevante a fost efectuată, raportat la prevederile art. 102 si 102 din Normele metodologice de aplicare a Codului d e Procedură Fiscală.
Reclamanta nu a adus informații care să ateste că starea de fapt fiscală a fost denaturată prin faptul că ea nu putea fi demonstrată decât ca urmare a controlului încrucișat, pentru că aceste date suplimentare sunt lăsate, potrivit art. 97 alin.3 Cod procedură fiscală, la latitudinea organului de control fiscal, în funcție de specificul activității desfășurate.
Perioada inspecției fiscale a fost desfășurată în conformitate cu prevederile art. 104 Cod procedură fiscală pentru că potrivit actelor administrativ-fiscale si actelor anexă, la sediul declarat al societății reclamante, societatea nu își desfășura activitatea și doar în urma informațiilor obținute de la organele de poliție s-a reușit prezentarea echipei de inspecție, astfel că de la data înscrierii in registrul unic de control al societății din 01.10.2007 si până la data finalizării raportului de inspecție fiscală nu a fost depăsit termenul prescris de Codul d e procedură fiscală.
In ce privește aspectele de nelegalitate ale deciziei de impunere, prin lipsa indicării motivelor de fapt, instanța a apreciat că această decizie are elementele definite de prevederile art.86 si art. 87 Cod procedură fiscală, raportat la art. 43 Cod procedură fiscală. În decizie sunt descrise elementele de identificare a organului fiscal, datele de identificare a contribuabililor, motivarea și toate aspectele și elementele pe care legea le prevede ca obligatorii și sancționează lipsa acestora cu nulitatea actului administrativ fiscal, potrivit art. 46 Cod procedură fiscală.
Raportat la aspectele evidențiate în actele administrativ-fiscale contestate de reclamantă, care arată că sunt respectate condițiile impuse de art. 21 alin.4 lit.f Cod fiscal, coroborat cu art. 44 din HG nr. 44/2004, și prin urmare, facturile au calitatea de documente contabile justificative, aceste dispoziții legale impun ca document justificativ documentele care conțin si furnizează toate informațiile prevăzute de dispozițiile legale in vigoare, astfel că existând elemente care înlătură calitatea facturilor de a fi documente justificative a operațiunilor comerciale desfășurate, în mod întemeiat s-a apreciat de organul fiscal că unele cheltuieli nu sunt deductibile sau că nu este justificată deducerea taxei pe valoarea adăugată.
Astfel, s-a reținut că unele facturi fiscale provin de la furnizori care nu sunt înregistrați la Oficiul Registrului Comerțului sau facturi care au serii diferite in sediul unde acestea sunt înregistrate, o altă factură aparține unei societăți care a fost dizolvată înainte de data emiterii facturii, alte facturi cuprind date de identificare greșite, iar un număr de 25 facturi fiscale emise in numele a 14 societăți comerciale nu au fost achiziționate de către firmele înscrise la rubrica furnizor. De asemenea, aceste facturi au elemente înscrise eronat, astfel că nu au putut fi luate in considerare de organul fiscal ca documente justificative pentru deducerea impozitului pe profit.
Totodată, deoarece 37 de facturi fiscale reprezentând achiziții de produse birotică-papetărie nu îndeplinesc condițiile de document justificativ, respectiv furnizorii sunt inexistenți sau radiați de la Oficiul Registrului Comerțului, sau datele de identificare nu le corespund ori au seriile si numărul facturilor altfel decât cele atribuite de distribuitorul autorizat si nefigurând la numerele alocate acestor distribuitori de către Ministerul Economiei si Finanțelor, s-a apreciat întemeiat că sunt aplicabile prevederile art. 6 din HG nr. 831/1997, astfel că reclamanta nu are dreptul de deductibilitate pentru aceste cheltuieli.
Din punctul de vedere al legislației fiscale, nu are importanță dacă aceste bunuri au fost achiziționate si comercializate efectiv sau au fost doar înregistrate scriptic în contabilitatea societății reclamante, atât timp cât nu sunt respectate dispozițiile care trebuie să guverneze regulile comerciale si fiscale, întrucât reclamanta trebuia să se asigure de proveniența legală a acestor mărfuri și să dispună de documente justificative, respectiv facturi care să conțină toate elementele necesare identificării și de la firme existente, în caz contrar, cheltuielile putând fi apreciate ca fictive. Nefiind respectate dispozițiile art. 21 alin. 4 lit. f Cod fiscal, s-a reținut că sunt datorate sumele prevăzute în actele administrativ-fiscale cu titlu de impozit pe profit, precum și obligațiile fiscale accesorii, iar prin nerespectarea prevederilor art. 145 alin.8 lit.a Cod fiscal, nu este posibil a se deduce taxa pe valoare adăugată, fiind calculate, de asemenea, obligații fiscale accesorii la TVA de plată stabilit suplimentar, potrivit art. 119 si urm. Cod procedură fiscală.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta - SRL solicitând admiterea acestuia, modificarea în întregime a hotărârii atacate în sensul anulării Deciziei nr. 167 din 19 noiembrie 2007 prin care s-a respins contestația formulată de reclamantă împotriva deciziei de impunere nr. 907/17 octombrie 2007 privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală parțială și a actelor administrative care au precedat-o, respectiv raportul de inspecție fiscală parțială încheiat la data de 17 octombrie 2007, cu anexele sale, ca fiind nelegală și netemeinică, și drept urmare, al exonerării acesteia de la plata obligațiilor suplimentare de plată stabilite prin decizia de impunere respectiv raportul de inspecție fiscală contestate, în cuantum de 74.020 RON, defalcat, respectiv: suma de 21.506 RON cu titlu de impozit pe profit suplimentar; suma de 17.183 RON cu titlu de obligații fiscale accesorii, din care suma de 16.368 RON reprezentând majorări de întârziere, iar suma de 815 RON reprezentând penalități de întârziere; suma de 10.028 RON, cu titlu de TVA stabilit suplimentar; suma de 15.303 RON, cu titlu de obligații fiscale accesorii, din care suma de 14.468 RON cu titlu de dobânzi/majorări aferente TVA suplimentar, iar suma de 835 RON reprezentând penalități aferente TVA suplimentar.
În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamanta arată următoarele:
1. Hotărârea este lipsită de temei legal, fiind pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii - art. 304 pct. 9.pr.civ.
Recurenta susține că prima instanță în mod greșit a considerat că reclamanta nu beneficiază de dreptul legal de deducere datorită lipsei mențiunilor obligatorii pe care documentele justificative trebuiau să le cuprindă în vederea generării deductibilității. Instanța a "validat" operațiunea de control fiscal și actele administrative întocmite urmare a acesteia, fără a realiza o analiză corectă asupra legalității și temeiniciei acestora, din punct de vedere al normelor legale incidente în raport de starea de fapt dedusă judecății.
Se invocă nerespectarea de către organele de control a art. 103 din OG nr. 92/2003, în sensul că nu au fost avute în vedere toate documentele justificative și evidențele financiar-contabile și fiscale care constituie mijloace de probă și sunt relevante pentru stabilirea drepturilor și obligațiilor fiscale, cum ar fi controlul încrucișat.
Cu privire la durata controlului se arată că instanța în mod greșit a statuat asupra respectării acesteia, fără a se preciza concret, pentru intervalul de timp cuprins între 8.05.2007 - 16.10.2007, în ce perioadă au survenit întreruperile, cauza acestora și actul în baza cărora s-au dispus, față de prevederile art. 102 din OG nr. 92/2003, care prevăd o durată de 3 luni pentru efectuarea inspecției fiscale.
Se critică decizia de impunere sub aspectul faptului că aceasta nu cuprinde o motivare reală și efectivă a stării de fapt fiscale care a determinat efectiv întocmirea acesteia, raportat la art. 87 din OG nr. 92/2003, precum și faptul că, din această perspectivă prima instanță a făcut o aplicare greșită a legii.
Pe fond, în legătură cu sumele stabilite cu titlu de impozit pe profit, recurenta arată că dispozițiile art. 21 alin. 4 lit. f din Legea nr. 571/2003 au fost greșit aplicate, că documentele fiscale în speță îndeplinesc calitatea de document justificativ, cheltuielile efectuate cu achiziționarea de bunuri în baza acestora sunt reale, textul urmând a fi coroborat cu cel al art. 44 din HG nr. 44/2004 privind Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003.
Cât privește TVA stabilită suplimentar, cu accesoriile aferente se arată că s-au aplicat greșit dispozițiile legale privitoare la exercitarea dreptului de deducere a TVA.
2. Recurenta invocă și prevederile art. 304 pct.7 pr.civ. susținând că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii.
Intimata DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI C prin întâmpinarea înregistrată la data de 29 august 2008 solicită respingerea recursului formulat în cauză și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate (19-20).
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, Curtea reține următoarele:
Prin HG nr. 831/1997, în temeiul art. 4 și 42 din Legea contabilității nr. 82/1991 s-au aprobat modelele formularelor comune privind activitatea financiară și contabilă, precum și normele metodologice privind întocmirea și utilizarea acestora.
Potrivit art. 6 din HG nr. 831/1997, " și utilizarea de formulare tipizate cu regim special de înseriere și numerotare din alte surse decât cele prevăzute în prezenta hotărâre sunt interzise. Operațiunile consemnate în aceste formulare nu pot fi înregistrate în contabilitate, iar bunurile care fac obiectul tranzacțiilor respective sunt considerate fără documente legale de proveniență."
Art. 21 lit. f din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal prevede că nu sunt deductibile cheltuielile înregistrate în contabilitate, care nu au la bază un document justificativ, potrivit legii, prin care să se facă dovada efectuării operațiunii sau intrării în gestiune.
De asemenea, art. 44 din HG nr. 44/2004 prevede că înregistrarea în evidența contabilă se face cronologic și sistematic, pe baza înscrisurilor ce dobândesc calitatea de document justificativ care angajează răspunderea persoanelor care l-au întocmit, conform reglementărilor contabile în vigoare.
Documentele de care se prevalează reclamanta, prin care a realizat diverse achiziții de bunuri de birotică-papetărie, care au făcut obiectul controlului fiscal atestă cheltuieli care, deși înregistrate în contabilitate, nu sunt deductibile la calculul profitului impozabil, deoarece nu au calitatea de documente justificative în sensul prevăzut de dispozițiile legale menționate.
Analizarea fiecărui astfel de document în parte s-a realizat atât prin actele administrativ-fiscale, prin apărările formulate de pârâtă, cât și de către prima instanță, observațiile vizând emitentul, numele delegatului, seria etc. nefiind contestate de reclamantă sub aspect formal, așa încât o asemenea analiză este de prisos a se realiza și în această fază procesuală.
Recurenta critică neîntrebuințarea tuturor mijloacelor de probă pentru stabilirea concretă a realității operațiunilor efectuate, inclusiv controlul încrucișat, însă, în raport de prevederile legale menționate și care se aplică în speță, documentele de care se prevalează reclamanta nu au putere ele însele să aibă caracter justificativ din punct de vedere contabil, astfel că o coroborare a probelor așa cum pretinde reclamanta nu este pertinentă.
În ceea ce privește TVA, pentru exercitarea dreptului de deducere a acestei taxe, art. 145 alin. 8 lit. a din Legea nr. 571/2003, precum și art. 51 alin. 3 din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, aprobate prin HG nr. 44/2004 prevede care sunt documentele necesare și cum trebuie justificată această deducere.
În raport de aceleași facturi, acest drept nu poate fi exercitat de către reclamantă, cu consecințele corespunzătoare cu privire la accesorii.
Cu privire la durata efectuării controlului, critica adusă în recurs nu este fondată raportat la împrejurarea că, acesta nu a putut fi demarat la data de 8.05.2007 deoarece la sediul declarat de reclamantă s-a constatat că societatea nu funcționează, și că doar la data de 1.10.2007 reprezentantul societății s-a prezentat la DGFP C, după ce a fost contactat cu sprijinul organelor de poliție, dată la care echipa de inspecție fiscală s-a înscris în registrul unic de control al societății reclamante.
Nici criticile referitoare la faptul că decizia nu cuprinde toate mențiunile prevăzute obligatoriu de lege nu sunt fondate, analizarea actului administrativ din această perspectivă dovedește că motivarea în fapt a rațiunilor pentru care actul a fost emis există, fiind îndeplinite cerințele art. 87 din OG nr. 92/2003.
Nici din perspectiva analizării celui de-al doilea motiv de recurs, prevăzut de art. 304 pct. 7.pr.civ. sentința primei instanțe nu este criticabilă, deoarece, considerentele hotărârii argumentează dispozitivul în mod clar, precis și necontradictoriu. De altfel, recurenta nu arată în dezvoltarea acestui motiv de recurs care sunt motivele reținute de prima instanță și care nu au legătură cu cauza, ori sunt contradictorii.
În baza acestor considerente, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă se va respinge ca nefundat recursul declarat de reclamanta - SRL împotriva sentinței civile nr. 594/4.04.2008 a Tribunalului Cluj, care va fi menținută în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta - SRL C-N împotriva sentinței civile nr. 594 din data de 04.04.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red./LB
2 ex./27.10.2008
Jud.fond.-
-
Președinte:Liviu UngurJudecători:Liviu Ungur, Delia Marusciac, Lucia Brehar
