Contestație act administrativ fiscal. Decizia 194/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- Secția comercială și de
contencios administrativ și fiscal -
DOSAR Nr.-
DECIZIA NR.194/CA/2008-
Ședința publică din 29 mai 2008
PREȘEDINTE: Boța Marilena JUDECĂTOR 2: Rițiu Roxana
- - - JUDECĂTOR 3: Blaga Gabriela
- - - judecător
- - - grefier
&&&&&&&&&
Pe rol fiind judecarea contestației în anulare - în contencios administrativ - formulată de contestatorulPRIMARUL MUNICIPIULUI Z,din Z, nr.3, jud.S în contradictoriu cu intimații- " " SA - prin - " ",din O,--2, jud.B șiPRIMĂRIA MUNICIPIULUI Z - reprezentată prin primar -cu sediul în Z, nr.3, jud.S, împotriva deciziei nr.314/CA - R din 14 noiembrie 2007, pronunțată de Curtea de APEL ORADEA în dosarul nr-, având ca obiect anulare dispoziție primar.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru intimata - " " SA - consilier juridic în baza delegației nr.78 din 19 februarie 2008, lipsă fiind contestatorul Primarul Municipiului Z și intimata Primăria Municipiului
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că pe citațiile emise contestatorului Primarul Municipiului Z și intimatei Primăria Municipiului Z - reprezentată prin primar a fost aplicatștampila Consiliul Local Z, că, contestația în anulare este legal timbrată cu suma de 10 lei, achitată prin ordinul de plată nr.143 din 21.01.2008, plus timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, că, contestatorul Primarul Municipiului Zad epus la dosar note scrise, precum și faptul că, contestația se află la al treilea termen de judecată, după care:
Instanța,față de împrejurarea că notele de ședință de la filele 27 - 28 sunt formulate de Primarul Municipiului Z și poartă antetul Primăriei Municipiului Z, apreciază că viciul de procedură, constând în aplicarea ștampilei consiliului local pe citații, este acoperit.
Reprezentanta intimatei arată că nu mai are alte chestiuni prealabile.
Instanța,respinge excepția invocată din oficiu la termenul din 3 aprilie 2008, privind lipsa capacității procesuale a intimatei Primăriei Municipiului Z, ca fiind o structură funcțională și nu o autoritate publică, cu motivarea că aceasta a avut calitatea de parte și în recursul soluționat prin decizia ce formează obiectul prezentei contestații în anulare și având în vedere că, în calea extraordinară de atac nu pot exista alte părți decât cele din calea ordinară. Consideră cauza lămurită și acordă părților cuvântul asupra contestației în anulare.
Reprezentanta intimatei solicită în principal admiterea excepției inadmisibilității, invocată în scris prin întâmpinarea depusă la dosar, și pe cale de consecință respingerea contestației în anulare ca inadmisibilă. Astfel, arată că, contestatorul a invocat existența unei greșeli materiale, referindu-se la o greșeală de interpretare a textelor legale și nici într-un caz la o greșeală materială cu caracter procedural. Prin promovarea contestației în anulare, arată că, contestatorul a încercat să ajungă, pe o cale ocolită, la judecarea încă o dată a recursului, ceea ce este inadmisibil. În subsidiar solicită respingerea contestației în anulare ca nefondată și menținerea deciziei instanței de recurs, ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată. Arată că, în mod corect instanța de recurs a reținut că, prin adresa din data de 06.04.2001, societatea pe care o reprezintă a înștiințat Primăria Municipiului Z că are amplasate panouri publicitare și bannere pe raza municipiului Z, că a indicat suprafața supusă taxării, valoarea contractului de publicitate încheiat cu - " GENERAL IMPORT EXPORT", că a propus calculul de preț cu procentul de 3 % prevăzut de dispozițiile legale, dar contestatorul a rămas în pasivitate până în anul 2004, fără a încerca intrarea ambelor părți în legalitate. Acest fapt, are consecință ca actul să fie lovit de nulitate, iar sancțiunea acestei atitudini de pasivitate, arată că este anularea în totalitate a procesului verbal nr.19197 din 23.08.2004 și a dispoziției primarului nr.2514/19.10.2004.
CURTEA D APEL
deliberând:
Asupra contestației în anulare de față, constată următoarele:
Prin decizia nr.314/CA din 14 noiembrie 2007, Curtea de APEL ORADEAa admis ca fondat recursul declarat de - " " SA cu sediul în -, județul B împotriva sentinței nr.168/CA din 12.04.2007 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care a modificat-o în sensul că, a anulat în totalitate Procesul - verbal nr.19197/23.08.2004 încheiat de către Direcția Economică a Primăriei Municipiului Z și Dispoziția nr.2514/19.10.2004 emisă de Primarul Municipiului
A respins recursul formulat de Primăria Municipiului Z și a obligat pârâta intimată la 6,45 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această deciziei, instanța de recurs a reținut următoarele:
Prin procesul - verbal din 23 august 2004, încheiat de Primăria Municipiului Z, reclamanta - recurentă -" "SA O, a fost obligată să plătească pârâtei - intimate recurente suma totală de 576.867.365 lei, din care 267.393.558 lei obligații de plată taxă afișaj în scop de reclamă și publicitate; 271.461.031 lei dobânzi și 38.012.769 lei penalități, reținându-se în sarcina reclamantei că, în perioada controlată - 5 ani anterior anului 2004 - a fostbeneficiaraunei activități de reclamă și publicitate executată de către - " GENERAL IMPORT EXPORT" ().
legal invocat pentru perioada neimputată este:Legea nr.27/1994, republicată în 1998; OUG nr.62/1998 art.1 pct.11; HCL 5/1999 pct.2 pct.6 a; HCL 147/1999, art.1 lit."E", HCL nr.130/2000, art.12, lit."g"; HCL 183/2001, art.1, pct.IV b)3; OG nr.36/2002; HG 1278/2002, codul fiscal; HCL nr.272/2002, art.VI pct.6.2.; HCL 26/2004.
Procesul - verbal din 23 august 2004 fost contestat la Primăria Z de către reclamanta recurentă, contestație respinsă de către Primarul Municipiului Z prin Dispoziția nr.2514 din 19 octombrie 2004.
În fapt, la data de 7 iunie 1999, între -" "SA și -" "SA, s-a încheiat o convenție prin care reclamanta a preluat toate drepturile și obligațiile izvorâte din contractele de publicitate privind panourile publicitare, calcane și alte materiale încheiate de către -" "SA cu primării sau consilii locale (și agenți economici).
În data de 01.06.1999 între -" "SA, în calitate de beneficiar și - " GENERAL IMPORT EXPORT" O, în calitate de executant, s-a încheiat contractul de publicitate nr.2545, contract ce are ca obiect efectuarea de către executant a serviciilor privind afișarea și întreținerea materialelor publicitare, revenind beneficiarei obligația de a achita executantei valoarea serviciilor pentru toate materialele publicitare de 5 USD/mp/an plus taxele de publicitate stabilite de consiliul local conform legislației în vigoare.
La data de 06.04.2001, reclamanta recurentă a făcut cunoscut pârâtei recurente situația materialelor publicitare amplasate pe raza Municipiului Z, solicitându-i să avizele calculația de preț care s-a făcut în baza contractului de publicitate nr.2545 din 1 iunie 1999, încheiat de reclamantă cu - "".
În perioada supusă controlului s-au emis o serie de acte normative privind impozitele și taxele locale, astfel:
Potrivit Legii nr.27/1997 privind impozitele și taxele locale, republicată, taxa pentru publicitate și reclamă se datorează în funcție de dimensiuni pentru fiecare mp, sau fracțiune; peste 5 mp, taxa este cuprinsă între 26.000 lei - 70.000 lei pentru fiecare mp, sau fracțiune, cuantumul stabilindu-se de către consiliul local pe teritoriul căruia se realizează publicitatea, afișajul sau reclama, iar termenul de plată este luna ianuarie a fiecărui an în situația în care mijloacele de publicitate sau de reclamă au o durată mai mare de 1 an.
OUG nr.62/1998 pentru modificarea și completarea Legii nr.27/1994, ce a intrat în vigoare la data de 01.01.1999 modifică doar nivelul taxelor, acesta fiind între 325.000 și 650.000 lei/mp/an sau fracțiune pentru expunerea de afișaje sau panouri, în funcție de Hotărârea de consiliu local și păstrează termenul de plată a taxei - luna ianuarie a fiecărui an.
O altă modificare a Legii nr.27/1994 este realizată prin OUG 15/1999 (ce a intrat în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial 02.03.1999), care prevede obligativitatea de a încheia contracte pentru contribuabilii care beneficiază de serviciul de reclamă și publicitate sub diverse forme, iar taxa de reclamă și publicitate datorată bugetelor locale este cuprinsă între 1 - 3 % din valoarea contractului, exclusiv TVA aferentă. Cota procentuală se stabilește de către consiliul local în a cărei rază teritorială se realizează publicitatea, în limitele prevăzute mai sus. Scadența taxei de reclamă și publicitate este lunară, până la data de 10 lunii următoare, începând cu luna în care taxa a devenit exigibilă.
Taxa se plătește de cel ce efectuează reclama și publicitatea.
Legea nr.27/1994 este abrogată de OG nr.36/2002 ce a intrat în vigoare la 01.01.2003, însă această ordonanță păstrează prevederile OG nr.15/1999, privind taxa de reclamă și publicitate, pentru contribuabilii care beneficiază de aceste servicii pe bază de contract, respectiv o taxă cuprinsă între 1 și 3 % din valoarea contractului, exclusiv taxa pe valoarea adăugată aferentă, ce se datorează lunar, până la data de 10 lunii următoare.
Codul fiscal ce a intrat în vigoare la 01.01.2004 adoptat prin Legea 571/2003, păstrează aceleași prevederi privind taxa de reclamă și publicitate prin art.270; cota taxei datorată de persoanele care beneficiază de servicii de reclamă și publicitate în baza unui contract este cuprinsă între 1 și 3 % din valoarea serviciilor de reclamă și publicitate, ea fiind stabilită de consiliul local.
De reținut că, perioada supusă controlului, este anterioară datei de 01.01.2004, deci anterioară codului fiscal.
În ce privește Hotărârile de Consiliu Local ale municipiului Z, așa cum au constatat experții, acestea sunt:
- HCL nr.5/11.01.1999, art.6 lit.a) prevede o taxă pentru expunerea de afișaje și panouri de 500.000 an / mp pentru zona A și 400.000 an/mp, pentru zona B;
- HCL nr.147/04.10.1999, art.1 lit.A) prevede o taxă pentru serviciul de reclamă și publicitate de 3 % din valoarea contractului.
Comparând această prevedere a HCL cu temeiul legal al întocmirii procesului verbal de control nr.19197 din 23 august 2004 ( anexa 2 PV), experții au constatat că, prin acest proces verbal s-a calculat taxa pentru -" "SA, în baza art.1 lit."E" ce prevede o taxă în sumă de 450.000 an/mp sau fracțiune însă pentru contribuabilii care folosesc panouri în scopuri publicitare în baza contractului încheiat cu Primăria. Între -" "SA și Primăria Z nu există nici un contract încheiat.
- HCL 130/02.10.2000 privind stabilirea impozitelor și taxelor locale pentru anul 2001, art.12 lit."A", prevede de asemenea o taxă pentru serviciul de reclamă și publicitate de 3% din valoarea contractului exclusiv TVA aferent. Comparând această prevede cu temeiul legal al procesului verbal de control nr.19197 din 23 august 2004 ( anexa 2 PV), experții au constatat că, prin acest proces verbal s-a calculat taxa pentru -" "SA conform art.12 lit."g", care se referă la taxa de publicitate pentru prezentarea unor înscrisuri exprese care prezintă servicii și produse pentru a fi reținute și cunoscute de cetățeni și aplicate pe autocolante, afișe, geamuri ale spațiilor comerciale sau pe obiecte cu forme geometrice ( vitrine frigorifice, lăzi frigorifice, rafturi frigorifice etc.) amplasate în interiorul sau în exteriorul spațiului comercial; în această situație este 675.000 mp/an.
- HCL 151/01.10.2001 pentru stabilirea impozitelor și taxelor locale pe anul 2002 capitolul V, lit.a) prevede o taxă pentru reclamă și publicitate de 3 % din valoarea contractului exclusiv TVA aferent pentru contribuabilii care beneficiază de reclamă și publicitate sub diverse forme, pe bază de contracte. Comparând această prevedere cu temeiul legal al procesului - verbal de control nr.19197 din 23 august 2004 ( anexa 2 PV), experții au constatat că acest proces verbal se bazează pe o modificare a HCL nr.151/2001 și anume HCL 183/26.11.2001, art.1 pct. IV lit."b3", care însă se referă la capitolul VI al HCL nr.151/2001 și anume "alte taxe" pct.5 " taxe pentru folosirea locurilor publice altele decât piețe, târguri și oboare", care prevede o taxă de 50.000 lei /mp/lună, pentru panouri amplasate pe proprietatea publică sau privată a Consiliului Local;
- HCL nr.272/12.12.2002 pentru stabilirea impozitelor și taxelor locale pentru anul 2003, art.VI pct.6.1. prevede o taxă pentru folosirea mijloacelor de publicitate de 3 % din valoarea contractului exclusiv TVA aferentă. Comparând această prevedere cu temeiul legal al procesului verbal de control nr.19197/23 august 2004 ( anexa 2 PV), experții au reținut că, prin acest proces verbal se calculează taxa de reclamă și publicitate conform art.VI pct.6.2 denumită " taxă pentru folosirea panourilor publicitare prin afișaj, panouri sau alte asemenea mijloace publicitare", stabilită în sumă fixă pe mp. și an în funcție de zonă".
Din dispozițiile legale citate mai sus rezultă că, pentru încasarea taxei de reclamă și publicitate, contribuabilii care beneficiază de taxă de publicitate și reclamă au obligația să încheie în acest sens contracte cu autoritățile locale, aceasta începând cu intrarea în vigoare a OUG nr.15/1999, respectiv cu 02.03.1999, data intrării în vigoare a acestei ordonanțe.
S-a reținut că, cu adresa din 06.04.2001 reclamanta recurentă i-a făcut cunoscut Primăriei Municipiului Z că are amplasate panouri publicitare și bannere pe raza Municipiului Z, i-a indicat suprafața supusă taxării, valoarea contractului de publicitate încheiat cu - "" O, propunând calculul de preț cu procentul de 3% (maxim) prevăzut de dispozițiile legale.
S-a reținut că, între reclamanta - recurentă și pârâta recurentă nu s-a întocmit și încheiat contract așa cum se prevede în reglementările specifice, fapt pentru care instanța a apreciat că, Primăria Municipiului Z nu se poate prevala de dispozițiile legale invocate pentru a invoca și încasa taxa de reclamă și publicitate.
Desigur, amplasarea materialului publicitar pe teritoriul administrativ al Municipiului Z nu este contestată, dar, în lipsa contractului legal încheiat și prevăzut de dispozițiile legale invocate de pârâta - recurentă, actul constatator este un act lovit de nulitate, pretențiile pârâtei neputând fi satisfăcute pe această cale.
Motivele invocate de pârâta recurentă Primăria Municipiului Z, s-a reținut că, nu pot fi avute în vedere, în primul rând pentru aceleași raționamente arătate mai sus - lipsa raporturilor contractuale cu reclamanta intimată -, iar pe de altă parte, pârâta - recurentă deși cunoștea că reclamanta recurentă - a se vedea adresa din 06.04.2001 - are amplasate dispozitive pentru publicitate pe raza orașului Z, a rămas în pasivitate până în anul 2004, fără a încerca intrarea ambelor părți în legalitate, respectiv să încheie contract conform dispozițiilor legale, în lipsa contractului, actele premergătoare neavând nici o semnificație în cauză, plățile făcute de către reclamantă fiind considerate ca fiind făcute în afara contractului de către însăși reclamanta recurentă (alin.2 al paginii 4 din recursul primăriei).
Pentru raționamentele de mai sus, s-a apreciat că nu poate fi avut în vedere nici punctul de vedere al Primăriei Z în legătură cu panourile publicitare amplasate pe coloane sau fațade de blocuri, proprietatea unor persoane fizice.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare Primarul Municipiului Z, solicitând instanței anularea deciziei civile nr.314/CA/2007 și rejudecând cauza pe fond să dispună desființarea sentinței civile nr.168/CA/2004 a Tribunalului Bihor.
În debutul motivelor contestației în anulare, contestatoarea a făcut o trecere amplă în revistă a stării de fapt și de drept a litigiului dintre părți.
În privința temeiului contestației în anulare, contestatoarea a menționat că se prevalează de dispozițiile art.318 Cod procedură civilă, motivând incidența acestuia pe considerentul că instanța de recurs s-a aflat într-o eroare materială gravă când a reținut obligația Primăriei Municipiului Z de a încheia contract cu debitoarea - " " SA, pentru a putea încasa taxă de reclamă și publicitate deși ea a indicat detaliat temeiul legal al taxei datorate, aspect confirmat și de experți prin lucrarea de expertiză efectuată.
În acest context, s-a precizat de către contestatoare că legislația fiscală prevede încheierea contractelor de publicitate între beneficiarul serviciului și prestator și nu între beneficiar și organul fiscal și că în ciuda faptului că instanța de recurs s-a prevalat de sintagma "reglementări specifice", nu a indicat în concret care sunt aceste reglementări în considerentele deciziei.
Intimata, prin întâmpinarea formulată a solicitat în principal admiterea excepției inadmisibilității contestației în anulare, iar în subsidiar respingerea contestației în anulare ca nefondată.
S-a învederat instanței de către intimată că pentru a se promova o contestație în anulare fundamentată pe dispozițiile art.318 Cod procedură civilă, trebuie îndeplinite cumulativ două condiții: hotărârea atacată să fie pronunțată în recurs, iar dezlegarea dată pricinii să fie rezultatul unei greșeli materiale.
Astfel, în privința celei de-a doua condiții, intimata a arătat că aceasta nu este îndeplinită, având în vedere că se invocă o eroare de interpretare a textelor legale care nu este o eroare materială, în accepțiunea literaturii de specialitate.
Intimata a subliniat că nici pe fond contestația în anulare nu este întemeiată, întrucât hotărârea instanței de recurs a fost dată cu aplicarea corectă a legii.
În drept au fost invocate prevederile art.115, 318, 320 alin.2 Cod procedură civilă.
Examinând contestația în anulare, instanța a reținut următoarele:
Conform art.318 Cod procedură civilă, hotărârile instanței de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de casare sau modificare.
În raport cu textul de lege enunțat și văzând criticile contestatoarei, se desprinde concluzia că aceasta a avut în vedere primul motiv al contestației în anulare specială, respectiv dezlegarea dată prin hotărârea instanței de recurs este rezultatul unei greșeli materiale (art.318 teza 1 Cod procedură civilă).
În acest sens, pentru a putea fi admisă o contestație în anulare îndreptată împotriva deciziei pronunțată de o instanță de recurs este necesar ca eroarea materială gravă, invocată de parte, să privească o problemă de procedură. O atare eroare trebuie să fie evidentă, în legătură cu aspectele formale ale judecății în recurs, pentru verificarea căreia să nu fie necesară o reexaminare a fondului sau o reapreciere a probelor.
Cum în speță, contestarea invocă modul greșit în care instanța de recurs a interpretat prevederile legale aplicabile litigiului, este evident că nu ne aflăm în prezența unei greșeli materiale avută în vedere de art.31 teza 1 Cod procedură civilă.
Pentru aceste considerente, nefiind îndeplinite dispozițiile art.318 teza 1 Cod procedură civilă, contestația în anulare va fi respinsă.
Instanța va lua act de faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondată contestația în anulare declarată dePRIMĂRIA MUNICIPIULUI Z - prin primar,împotriva deciziei nr.314/CA din 14 noiembrie 2007, pronunțată de Curtea de APEL ORADEA, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 29 mai 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
-
Red. dec. --
- în concept - 09.06.2008
- jud. recurs - - -
- dact. - - 2 ex.
- 09.06.2008
Președinte:Boța MarilenaJudecători:Boța Marilena, Rițiu Roxana, Blaga Gabriela
