Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 192/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- Secția comercială, de
contencios administrativ și fiscal -
DOSAR Nr.-
DECIZIA NR.192/CA/2008-
Ședința publică din 29 mai 2008
PREȘEDINTE: Boța Marilena JUDECĂTOR 2: Rițiu Roxana
- - - JUDECĂTOR 3: Blaga Gabriela
- - - judecător
- - - grefier
&&&&&&&&&
Pe rol fiind judecarea recursului în contencios administrativ declarat de reclamanta- " TRANS" SRL,cu sediul în, com. DN 59, KM 8 + 6. M, jud.T în contradictoriu cu intimații pârâți BIROUL VAMAL T, cu sediul în T, DN 6 km 551 + 750, Șos. T - L, jud.T,DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE T,cu sediul în T,-,.5. jud.T,AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR B,cu sediul în B, sector 1,- și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE T, cu sediul în T,-/A, jud.T împotriva sentinței nr.452/CA din 1 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul nr.-, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru recurenta reclamantă - " TRANS" SRL - consilier juridic în baza împuternicirii de reprezentare juridică nr.133 din 4 decembrie 2007, emisă de Colegiul Consilierilor Juridici T, lipsă fiind intimații pârâți Biroul Vamal T, Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T, Autoritatea Națională a Vămilor B și Direcția Generală a Finanțelor Publice
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este legal timbrat cu suma de 2 lei, achitată prin chitanța nr.BC - din 20.12.2007, emisă de Primăria Municipiului O, plus timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, că intimata pârâtă Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Tad epus la dosar concluzii scrise, precum și faptul că, cauza este la al doilea termen de judecată în recurs, după care:
Reprezentantul recurentei reclamante depune la dosar o adresă din partea societății recurente, prin care aceasta confirmă că l-a împuternicit să redacteze, să semneze în numele societății și să înregistreze recursul declarat împotriva sentinței nr.452/CA/2007. Arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri de formulat și excepții de ridicat, instanța acordă părților cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentei reclamante solicită admiterea recursului, desființarea hotărârii atacate și rejudecând cauza să se admită acțiunea în contencios administrativ, fără cheltuieli de judecată. Susține excepția invocată în fața instanței de fond și anume a lipsei calității de debitor al creanței bugetare a societății recurente, stabilită prin actul constatator, întrucât creanța bugetară a fost stabilită în sarcina - "" SRL, cu sediul social în localitatea, com.Garcina, jud.N, în calitate de societate comercială titulară a operațiunilor de vămuire, pe de o parte, iar pe de altă parte societatea recurentă având calitate de comisionar vamal și nu de societate comercială importatoare de bunuri, nu s-a obligat niciodată față de autoritatea vamală să achite diferențele de taxe vamale stabilite în sarcina - "" SRL cu ocazia efectuării controlului ulterior. Titularul celor nouă operațiuni vamale de import, arată că este - "" SRL, astfel cum rezultă din documentele de la dosar, sens în care apreciază că și excepția privind lipsa calității de titular al operațiunilor de import este întemeiată și fondată. Pe fondul cauzei, susține recursul astfel cum a fost formulat în scris.
CURTEA D APEL
deliberând:
Asupra recursului în contencios administrativ de față, constată următoarele:
Prin sentința nr.452/CA din 1 noiembrie 2007, Tribunalul Bihora respins acțiunea introdusă de reclamanta - TRANS SRL cu sediul în T, km.6. Șoseaua T-L, jud.T, în contradictoriu cu pârâții BIROUL VAMAL T, cu sediul în T, km.6. Șoseaua T-L, jud.T, DIRECTIA REGIONALA PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE T, cu sediul în T,-,bloc 45D, AUTORITATEA NATIONALA A VAMILOR cu sediul în B,-, sector 1 și DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE T, cu sediul în T,-/A, pentru anularea actului constatator nr.1750/14.10.2005 și a deciziei nr.97/46/9.03.2006.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanta este comisionar vamal și în această calitate are toate drepturile, obligațiile și răspunderile prevăzute de Legea nr.141/1997 privind Codul Vamal al României și de Regulamentul de aplicare a Codului Vamal al României, aprobat prin HG 1114/2001.
Conform art.40 din Regulamentul vamal, declarația vamală în detaliu, semnată de importator, de exportator sau de reprezentantul acestuia, are valoarea unei declarații pe proprie răspundere a acestuia în ceea ce privește: exactitatea datelor înscrise în declarația vamală; autenticitatea documentelor anexate la declarația vamală și plasarea mărfurilor sub regimul vamal solicitat.
Art.96 din același Regulament prevede că comisionarul vamal răspunde în solidar cu titularul operațiunii de vămuire pentru diferențele în minus constatate la controlul ulterior, precum și pentru penalitățile rezultate din aceste operațiuni.
La cererea - "" SRL N, I i-a eliberat autorizația nr.22044/4.11.2002 de perfecționare activă prin operatorul - " " SRL, N, a cantității de benzină, CO 92, prevăzută în contractul nr.CE 347/5.09.2002 încheiat cu firma SUA.
În autorizație s-a prevăzut felul perfecționării - (), locul unde se efectuează operațiunea de perfecționare - - " " SRL, Leghiu, Com.Pipera jud.N, precum și termenul de reexport al benzinei, 30.09.2003.
Aprobarea de scutire de obligația garantării datoriei vamale a fost dată până la data de 30.09.2007.
Prin adresa nr.4335/26.02.2003. Iac ompletat autorizația de perfecționare activă nr.22044/4.11.02, în sensul că a aprobat schimbarea locului unde se efectuează operațiunea de perfecționare activă și operatorul, respectiv - "" SRL
Prin acest act însă nu s-a modificat termenul de reexport și nici termenul de scutire de obligația garantării datoriei vamale, aprobate inițial importatorului.
Prin actul nr.5629/13.03.03, Iaa probat importatorului o nouă completare a autorizației de perfecționare activă în sensul că a aprobat ca Biroul Vamal T să efectueze controlul de plasare și de încheiere a regimului vamal suspensiv de perfecționare activă.
În numele și pentru - "" SRL reclamanta a întocmit în data de 25.03.2003, declarațiile vamale de import I-26021, 26037, 26042, 26052, 26056, 26064, 26075, 26090 și 26106 pe baza autorizației de perfecționare activă nr.22044/ 4.11.2002 și a actelor completatoare nr. 4335/26.02.2003 și nr.5629/13.03.2003 și a celorlalte documente ce i-au fost predate de către - "" SRL.
Este dovedit și necontestat că în declarațiile vamale sus arătate reclamanta a menționat la rubrica 37 codul 5100/074 plasând marfa în regim de perfecționare activă cu suspendarea plății drepturilor de import și fără garantarea datoriei vamale.
După acordarea liberului de vamă pentru marfa care a făcut obiectul declarațiilor vamale sus arătate autoritatea vamală a fost sesizată că benzina aflată sub regimul vamal suspensiv solicitat de reclamantă, este vândută, nu a fost supusă transformării (aditivării) în vederea obținerii produsului compensator și exportării în aceeași cantitate, dar cu cifră octanică superioară.
În consecință, Serviciul de Supraveghere Vamală și împotriva Fraudelor Vamale din cadrul pârâtei T în urma investigațiilor efectuate a constatat că plasarea mărfurilor sub regimul de perfecționare activă a fost efectuată de reclamantă în mod eronat, deoarece autorizația de perfecționare activă nr.22044/4.11.2002 a celor 214, 100 tone benzină în valoare de 61.018,5 dolari a fost obținută de - "" SRL în baza contractului nr.CE 347/5.09.2002, iar în factura prezentată la vămuirenr.4/1.03.2003 este menționat contractul nr.CE 345/5.09.2002.
Această factură de vânzare cumpărare atestă transferul proprietății mărfii și astfel regimul vamal ce trebuia acordat era acela de import definitiv cu plata drepturilor vamale.
În consecință, pârâtul Biroul Vamal T prin adresa nr.9358/2003 a dispus luarea unei măsuri asiguratorii constând în indisponibilizarea sumei de 790.011.305 lei, garantată de BRD prin scrisoarea de garanție nr.228 în favoarea pârâtului pentru operațiunile vamale suspensive din 25.03.2003.
Împotriva acestui act de executare reclamanta a formulat contestație, care a fost respinsă prin sentința civilă nr.3973/12.04.2005 a Judecătoriei Timișoara, rămasă definitivă prin decizia nr.972/29.09.006 a Tribunalului Timiș.
Ca urmare a nerespectării prevederilor art.95 lit.n) din Regulamentul aprobat prin HG 1114/2001 prin întocmirea declarațiilor vamale în mod eronat pentru obținerea regimului vamal suspensiv de perfecționare activă cu suspendarea drepturilor de import pentru benzina importată de - "" SRL prin decizia nr.25231/11.07.2003, reclamantei i s-a suspendat autorizația de comisionar în vamă.
Acțiunea introdusă de reclamantă în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională a Vămilor pentru anularea deciziei nr.25231/2003 a fost respinsă prin sentința civilă nr.71/PI din 3.02.2004 a Curții de Apel Timișoara, hotărâre care a fost menținută prin decizia nr.302/21.01.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Termenul aprobat pentru încheierea regimului vamal de perfecționarea activă a expirat la data de 30.09.2003.
Reclamanta nu a solicitat prelungirea termenului pentru încheierea regimului vamal suspensiv.
Conform art.144 al.1 lit.b) din Legea nr.141/1997 datoria vamală ia naștere și în cazul neîndeplinirii uneia dintre condițiile stabilite prin regimul vamal suspensiv.
Cu ocazia controlului a posteriori efectuat de pârâtul Biroul Vamal T, în baza art.61 din Codul vamal, în data de 14.10.2005 s-a constatat că reclamanta nu a încheiat regimul vamal suspensiv de perfecționare activă solicitat prin declarațiile vamale import I-26021, 26037, 26042, 26052, 26056, 26064, 26075, 26090 și 26106/25.03.2003 și în consecință, justificat în temeiul art.95, art.144 al.1 lit.b) din Codul vamal, art.40, art.96 și art.155 al.2 din Regulamentul vamal aprobat prin nr.HG1114/2001, a încheiat actul constatator nr. 1750/14.10.05, prin care a stabilit răspunderea solidară a reclamantei pentru drepturile vamale în sumă totală de 358.196 lei din care: 6077 lei taxe vamale, 1013 lei comision vamal, 257.695 lei accize și 95.411 lei TVA.
Susținerea reclamantei în sensul că actul constatator atacat este nelegal, întrucât pe baza autorizației de perfecționare activă nr.22044/2002 și a actelor emise în completare de către I, benzina importată de - "" SRL în vederea procesării și exportului era scutită de la garantarea datoriei vamale, s-a apreciat că este nefondată, întrucât aprobările de scutire respective au fost valabile numai pentru operațiunile de import în regim de perfecționare activă efectuate exclusiv prin birourile vamale din subordinea I și nu pentru operațiunile efectuate prin Biroul Vamal
De altfel, aprobările date de I cu actele nr.22045/4.11.02 și nr.5806/14.03.03 au fost date și au fost valabile numai pentru Biroul Vamal P
Adresa nr.5629/13.03.03 conține doar aprobarea pentru extinderea operațiunilor de perfecționare activă și pentru Biroul Vamal T și nicidecum nu este o aprobare de scutire de obligația garantării datoriei vamale.
S-a constatat că potrivit art.2 și 5 din nr.977/2000 cererea de aprobare a scutirii de obligația de constituire a garanției pentru datoria vamală se depune și se aprobă numai de către direcția regională vamală în a cărei rază de competență se află biroul vamal la care urmează să se efectueze formalitățile vamale.
Astfel că, aprobarea de scutire de obligația garantării datoriei vamale dată de - "" SRL nu produce efectele invocate de reclamantă.
De altfel, s-a apreciat că, aceste susțineri ale reclamantei nici nu au legătură cu cauza de față câtă vreme prin actul constatator nr.1750/14.10.2005 s-a stabilit în sarcina sa, obligația de plată a unei datorii vamale născută ca urmare neîncheierii regimului vamal suspensiv în termenul aprobat și nu obligația de constituire a unei garanții pentru a se asigura plata datoriei vamale.
Lipsa calității de debitor al creanței bugetare invocată de reclamantă, s-a reținut că este lipsită de temei pentru considerentele de fapt și de drept mai sus enunțate.
Motivele de nelegalitate a actului constatator invocate de reclamantă bazate pe prevederile art.27 și 28 din OG nr.92/2003, s-a reținut că sunt nefondate, întrucât, pe de o parte, dispozițiile legilor fiscale sunt de strictă interpretare iar pe de altă parte, actul constatator atacat a fost emis în baza art.158 din Codul vamal.
De altfel, conform art.32 din OG nr.92/2003, impozitele, taxele și alte sume care se datorează potrivit legii, în vamă sunt administrate de către organele vamale.
Ca urmare, actul constatator nr.1750/14.10.05 este un act administrativ fiscal și în înțelesul prevederilor art.41 din OG nr.92/2003.
Împotriva acestei hotărâri, a formulat recurs în termen, legal timbrat reclamanta - " TRANS" SRL, solicitând instanței admiterea recursului și modificarea în totalitate a sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii, respectiv anularea actului constatator nr.1750/14.10.2005, emis de Biroul Vamal T și a deciziei nr.97/46 din 9.03.2002 emis de
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta a arătat că hotărârea primei instanțe a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
Astfel, recurenta a precizat că susține excepția lipsei calității sale de debitor al creanței bugetare invocată în fața instanței de fond, întrucât creanța bugetară în valoare de 358.196 lei a fost stabilită în sarcina - "" SRL, titular al operațiunilor de vămuire.
În același context, recurenta a făcut referire la prevederile art.25 alin.1 din nr.OG92/2003, conform cărora în raporturile de drept material fiscal, creditorii sunt persoanele titulare ale unor drepturi de creanță fiscale, precum și la dispozițiile art.21 potrivit cărora debitorii sunt acele persoane care potrivit legii au obligația corelativă de plată a acestor obligații.
Recurenta a precizat și că în conformitate cu prevederile art.27 și 28 din nr.OG92/2003 pentru a se atrage răspunderea sa solidară, organul constatator era obligat să procedeze la întocmirea unei decizii care să constituie titlu de creanță privind obligația sa de plată, precum și că nimeni nu poate fi obligat la plata unei datorii, atâta timp cât nu a consimțit la această obligație, împrejurare față de care prevederile art.579 din nr.HG707/2006 nu sunt incidente.
De asemenea, recurenta a amintit prevederile art.1093 Cod civil, care reglementează că obligația este solidară din partea debitorului când toți s-au obligat la același lucru.
Recurenta pe care de excepție a invocat și lipsa calității de titular al operațiunii de import având în vedere că din conținutul documentelor vamale rezultă neechivoc faptul că titularul celor 9 operațiuni vamale este - "" SRL și nu ea, aceasta fiind doar comisionar vamal.
În privința fondului, recurenta a învederat instanței că din înscrisurile de la dosar rezultă clar că nu se poate face vinovată de înscrierea în declarațiile vamale de import a codului tarifar 074 care reprezintă faptul că importatorul - "" SRL Naf ost scutită de la obligarea garantării datoriei vamale, din moment ce acest privilegiu i-a fost acordat de I prin două documente, respectiv adresa nr.22045/4.11.2002 și 5806/14.03.2003.
În drept au fost invocate prevederile Legii nr.554/2.12.2004, Legea nr.141/1997, nr.HG1114/2001, nr.OG92/2003, art.304, 304/1 și 312 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea formulată, intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice Tas olicitat respingerea recursului, precizând în esență că, nu se impunea emiterea unei decizii de atragere a răspunderii solidare a recurentei, întrucât temeiurile răspunderii sale solidare ca și comisionar vamal nu sunt doar art.27 și 28 din nr.OG92/2003, ci și art.96 din HG nr.1114/2001.
Referitor la fondul cauzei, intimata a arătat că din coroborarea art.90, 95 și 96 din nr.HG1114/2001 reiese că contestatoarea recurentă se face vinovată de completarea eronată a declarațiilor vamale prin înscrierea în acestea a codului d e preferințe privind scutirea de la constituirea unei garanți, care să asigure plata datoriei vamale, deși astfel de scutiri emise de organul competent teritorial T nu existau.
Întâmpinarea nu a fost motivată în drept.
Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T prin concluziile depuse a solicitat respingerea recursului.
Intimata a subliniat că nu se poate reține lipsa calității recurentei de debitor al creanței bugetare în raport cu art.25 alin.1 din nr.OG92/2003 și art.26 alin.1 din nr.OG92/2003, că titlu de creanță privind obligația solidară îl constituie actul constatator conform art.61 din Legea nr.141/1997, că art.579 din nr.HG707/2006 nu a fost în vigoare nici la data inițierii și nici la cea a încheierii din oficiu a operațiuni vamale, că scutirea de la garantarea datoriei vamale în conformitate cu art.2 din nr.977/2000 își produce efectele numai în raza de competență teritorială a regionalei vamale emitente și că în speță culpa comisionarului și angajarea răspunderii lui este justificată având în vedere calitatea de comisionar vamal care nu este un simplu intermediar între autoritatea vamală și titularul operațiunii, ci acționează în numele și pentru cel din urmă și obligația acestuia de a asigura completarea corectă a documentelor vamale, conform art.95 lit.d din nr.HG1114/2001.
În drept au fost invocate dispozițiile Legii nr.141/1997, nr.HG1114/2001, nr.977/2000, nr.OG92/2003.
Ceilalți intimați nu s-au prezentat la dezbaterea cauzei și nu au formulat întâmpinare.
Examinând hotărârea recurată, atât prin prisma criticilor formulate cât și sub toate aspectele potrivit art.304/1 Cod procedură civilă, instanța a reținut următoarele:
Având în vedere starea de fapt reținută și ținând cont de probele de la dosar, corect a procedat instanța de fond respingând acțiunea formulată de reclamanta - " TRANS" SRL.
Așa cum a apreciat și tribunalul, apărarea recurentei reclamante legate de lipsa calității sale de debitor al creanței bugetare nu este întemeiată.
Art.25 alin.1 din nr.OG92/2003 stabilește că debitorii sunt acele persoane care, potrivit legii, au obligația corelativă de plată a acestor drepturi, iar art.26 alin.1 prevede că plătitor al obligației fiscale este debitorul sau persoana, care în numele debitorului, conform legii, are obligația de plată.
În contextul articolelor enunțate și față de dispozițiile art.96 din nr.HG1114/2001, potrivit cărora comisionarul în vamă răspunde solidar cu titularul operațiunii de vămuire pentru diferențele în minus constatate la controlul ulterior, precum și pentru penalitățile rezultate din aceste operații, este evident că și reclamantul în calitate de comisionar vamal este debitor al creanței bugetare.
De asemenea nu vor putea fi primite nici observațiile recurentei vizând aspectul că împotriva sa nu există un titlu de creanță.
Conform art.61 alin.7 din Legea nr.141/1997 declarația vamală în detaliu și actele constatatoare încheiate de autoritatea vamală constituie titluri executorii.
Câtă vreme în actul constatator nr.1750 din 14.10.2005, ce face obiectul litigiului s-a stabilit clar răspunderea solidară a comisionarului - " TRANS" SRL alături de titularul operațiunii societatea - "" SRL, în baza art.96 din nr.HG1114/2001 nu se poate reține inexistența unui titlu de creanță împotriva celei dintâi societăți.
Art.28 din nr.OG92/2003 la care face referire recurenta nu va putea avea incidență în speță.
Aceste reglementări nu numai că se referă la situația în care ulterior stabilirii obligației fiscale în sarcina debitorului, acesta devin insolvabil, astfel că intervine răspunderea solidară a persoanelor enumerate în textul de lege, ceea ce nu este cazul în speță, dar are și caracterul de normă generală în raport cu art.61 din Legea nr.141/1997, care reprezintă norma specială.
Referitor la lipsa calități de titular al operațiunii vamale invocată de recurentă, această calitate nu i-a fost reținută prin nici un document vamal.
Așa cum am mai menționat, răspunderea sa solidară a fost stabilită, conform art.61 din Legea nr.141/1997, datorită calității sale de comisionar vamal.
De altfel, nici prima instanță și nici părțile litigante nu i-au atribuit reclamantei calitatea de titular al operațiunii vamale, deci aspectul criticat nu a fost contestat.
legate de solidaritatea răspunderii recurentei cu titularul operațiunii vamale nu mai comportă nici o discuție, din moment ce solidaritatea acestora rezidă în lege.
Așadar, cum din probele dosarului rezultă în mod evident că recurenta a completat eronat declarațiile vamale prin înscrierea în acestea a codului d e preferințe privind scutirea de la constituirea unei garanții care să asigure plata datoriei vamale, deși nu existau astfel de scutiri emise de organul competent teritorial T și cum potrivit art.40 lit.c din nr.HG1114/2001 declarația vamală în detaliu semnată de importator, de expert sau reprezentantul acestuia au valoarea unei declarații pe proprie răspundere, în privința plasării mărfurilor sub regimul vamal solicitat, iar în baza art.95 lit.d din același act normativ, comisionarul vamal are obligația să asigure completarea corectă a documentelor vamale, în mod just s-a stabilit prin actul constatator atacat incidența art.96 din nr.HG1114/2001 în privința comisionarului vamal.
Existența celor două adrese emise de I privind scutirea de la obligarea garantării datoriei vamale, nu-l poate exonera de răspundere pe recurent față de obligațiile ce-i incumbă acestuia ca și comisionar vamal, obligații la care s-a făcut mai sus referire.
Pe de altă parte, nimeni nu poate invoca necunoașterea legii.
Potrivit art.2 alin.1 din nr.977/2002 cererea de aprobare a scutirii de constituire a garanției vamale se depune la direcția regională vamală în a cărei rază de activitate se află biroul vamal la care urmează să se efectueze formalitățile de vămuire.
Din reglementările enunțate se desprinde concluzia că scutirile pentru garantarea datoriei vamale se impuneau a fi acordate în cauză de către T, contrar susținerilor recurentei.
Având în vedere considerentele expuse, deoarece nu este incident motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, recursul va fi respins în baza art.312 Cod procedură civilă.
Instanța va lua act de faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de - " TRANS" SRL împotriva sentinței nr.452/CA din 1 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 29 mai 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red. dec. -
- în concept - 05.06.2008
- jud. fond. - Gh. - Sidic
- dact. - - 2 ex.
- 10.06.2008
Președinte:Boța MarilenaJudecători:Boța Marilena, Rițiu Roxana, Blaga Gabriela
