Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 193/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- Secția comercială, de
contencios administrativ și fiscal -
DOSAR Nr.-
DECIZIA NR.193/CA/2008-
Ședința publică din 29 mai 2008
PREȘEDINTE: Boța Marilena JUDECĂTOR 2: Rițiu Roxana
- - - JUDECĂTOR 3: Blaga Gabriela
- - - judecător
- - - grefier
&&&&&&&&&
Pe rol fiind judecarea recursului în contencios administrativ declarat de reclamantul,din S, Ferma, nr.15, jud.B în contradictoriu cu intimatul pârâtCONSILIUL LOCAL S,cu sediul în S,-, jud.B împotriva sentinței nr.481/CA din 14 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul nr.-, având ca obiect anulare act emis de autorități publice locale.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă recurentul reclamant - personal și reprezentat de avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.267/2007, emisă de Baroul - Cabinetul avocațial și pentru intimatul pârât Consiliul Local S - consilier juridic în baza hotărârii consiliului local nr.272 din 25 octombrie 2007.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este legal timbrat cu suma de 2 lei, achitată prin chitanța nr.94 - 1 - 58 din 03.04.2008, emisă de Primăria Municipiului O, plus timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, precum și faptul că, cauza este la al doilea termen de judecată în recurs, după care:
Reprezentanta recurentului reclamant depune la dosar copia minutei sentinței penale nr.77/2008, pronunțată în dosarul nr-, extras de pe site-ul ziarului din 26.05.2008 și extras de pe site-ul oradea.mconet.biz din 27 decembrie 2006, acte pe care le comunică și cu reprezentanta părții adverse.
Reprezentanta intimatului pârât solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru a se putea pronunța asupra actelor care i-au fost comunicate azi.
Instanța,respinge cererea de amânare a cauzei formulată de către reprezentanta intimatului pârât și dispune lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a-i da posibilitate să lectureze actele care i-au fost comunicate de către reprezentanta recurentului reclamant.
La apelul nominal făcu în cauză la a doua strigare a cauzei, s-au prezentat aceleași părți.
Reprezentanta recurentului reclamant arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Reprezentanta intimatului pârât arată de asemenea că nu mai are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri de formulat și excepții de ridicat, instanța acordă părților cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurentului reclamant solicită admiterea recursului astfel cum fost formulat în scris, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii introductive, pentru motivele arătate în scris și în concluziile scrise pe care le depune la dosar, fără cheltuieli de judecată. Învederează că sentința atacată este nelegală și netemeinică, instanța de fond analizând trunchiat probele de la dosar, respingând în mod nejustificat acțiunea reclamantului. Mai arată că, prin refuzul nejustificat al intimatului pârât de a încheia contractul anual de închiriere a comunal în suprafață de 125 ha, recurentul este vătămat în drepturile sale. Precizează că se dorește închirierea comunal altor proprietari de ovine și înlăturarea recurentului, care de 6 ani a avut contract încheiat cu intimatul pentru această suprafață de teren. Mai arată că, prin acest refuz, recurentului i se paralizează activitatea.
Reprezentanta intimatului pârât solicită respingerea recursului declarat în cauză și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică, pentru motivele arătate în scris în întâmpinarea depusă la dosar, fără cheltuieli de judecată. Învederează că, recurentul nu a dovedit vătămare definită explicit prin art.2 din Legea nr.554/224 și refuzul nejustificat al administrației publice locale, care nu are obligația de a garanta activitatea economică a vreunei persoane fizice sau juridice. Totodată, paguba iminentă, ca prejudiciu material și viitor, invocată de recurent, arată că nu este justificată, deoarece așa cum reiese din probele depuse de către recurent, acesta mai are pășuni închiriate și de la persoane fizice, ia faptul că are circa 900 de oi nu are relevanță. Prin nerespectarea perioadei de pășunat, arată că recurentul a cauzat municipiului S pagube și pe anul 2008, prin faptul că nu s-a asigurat refacerea culturilor, astfel pășunea fiind greu de închiriat altor crescători sau proprietari de ovine.
CURTEA D APEL
deliberând:
Asupra recursului în contencios administrativ de față, constată următoarele:
Prin sentința nr. 481/CA din 14 noiembrie 2007, Tribunalul Bihora respins acțiunea formulată de reclamantul, domiciliat în S, Ferma, nr.15, în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL LOCAL AL MUN. S, cu sediul în S,-, pentru anularea HCL nr.73 din 29 martie 2007 și a HCL nr.106 din 26 aprilie 2007.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
de părțile litigante, reclamantul deține în proprietate Ferma nr.15 S, locuiește în acea fermă și are acolo o cu oi.
Pentru asigurarea hranei oilor sale în perioada de pășunat, reclamantul, în fiecare din anii perioadei 2000-2006, închiriat un teren din izlazul comunal
Ultimul contract de închiriere nr.12/p/1401/p, încheiat la data de 1.03.2006 (fila 29), pentru suprafața de 106 ha pășune proprietatea municipiului S, pe durata 1.03.2006 - 15.11.2006, prevedea în cap.III posibilitatea reînnoirii, la cerere, a contractului condiționat de plata tuturor obligațiilor rezultate din acesta până la expirarea duratei lui.
Cu factura fiscală nr.- din 7.06.2006 și chitanțele nr.182 din 7.03.2006 și nr.575 din 7.06.2006 (filele 18-20), reclamantul a achitat prețul chiriei pe anul 2006, convenit prin contract, de 75 lei/ha - și 17.950 lei pentru întreaga suprafață închiriată, împrejurare de fapt necontestată de altfel de pârât.
În același contract, la cap.X - părțile au convenit încetarea contractului, conform pct.5, în cazul producerii de pagube de către animalele titularului contractului pe alte terenuri decât cel închiriat, cu pierderea dreptului de a închiria pășune de la S în următorii trei ani; iar la pct.6, rezilierea de drept, fără somație și fără cerere de chemare în judecată, în caz de părăsire a perimetrului suprafeței închiriate de la izlazul comunal.
Aceeași obligație, sub aceleași sancțiuni, sunt instituite pentru titularii contractelor de închiriere de teren proprietate a municipiului S, prin Regulamentul de exploatare a pășunilor aprobat prin HCL nr.180/2001 modificat prin HCL nr.190/2002 și apoi prin HCL nr.4/2004 (filele 86-91), în care se prevede că, în cazul producerii de pagube de către animalele titularilor contractelor de închiriere de pășuni din izlazul comunal, se vor rezilia contractele de închiriere, iar pe următorii trei ani titularii vor pierde dreptul de a închiria pășuni proprietate a municipiului
probatoriu administrat în cauză -acte scrise și depoziții de martori, s-a reținut că, dovedesc a fi fără echivoc faptul că în vara anului 2006, oile proprietatea reclamantului au părăsit în numeroase rânduri perimetrul terenului proprietatea sa și al celui exploatat, în baza contractului de închiriere din pășunea comunală proprietatea Municipiului S, că acestea au intrat în terenurile arabile ale diferitelor persoane particulare, producându-le pagube și chiar în pășunea municipiului ce nu-i era închiriată reclamantului.
Chiar dacă ar fi ignorate reclamațiile scrise ale numitului, depuse la Primăria Municipiului S sub numerele 2902(p la 5.05.2006 (fila 31); 2902/p la 9.05.2006 (fila 33); 3725/p la 20.06.2006 (fila 34) și 7441/p la data de 30.10.2006 (fila 36), cât și depoziția sa în calitate de martor, pe motivul subiectivității, de vreme ce se află în litigii penale cu reclamantul, nu pot fi ignorate numeroasele reclamații depuse de alți cetățeni proprietari de terenuri cultivate, procesele verbale de constatare, note de constatare și depoziția martorului (fila 102), care atestă că turmele de oi mature și miei au intrat în terenuri cultivate, pășuni neînchiriate și au produs pagube.
În acest sens, sunt de semnalat reclamații scrise depuse de numitul sub nr. 7440/30.10.2006 (fila 35) și nr.7615/6.11.2006 (fila 37), aceasta din urmă semnată și de alte două persoane ce au cules porumb din tarlaua numitului, cât și cele depuse de numiții, (filele 49, 51, 52, 53, 57).
Și procesele verbale și notele de constatare întocmite de comisiile constituite în urma reclamațiilor încheiate la datele de 6.06.2006, 8.06.2006, 27.06.2006, 26.10.2006 (filele 41-44) atestă că, în perioada de pășunat 2006, oile proprietatea reclamantului au părăsit perimetrul pășunii închiriate de acesta și au pășunat terenuri cultivate.
Însuși angajamentul dat de reclamant la data de 13.11.2006, fila 46 - confirmă atât conținutul reclamațiilor, cât și constatările comisiilor desemnate a verifica veridicitatea reclamațiilor.
Mai mult decât atât, probele dosarului atestă că și chiar după expirarea duratei contractului - 15.11.2006 - în perioada prohibită pășunatului - conform prevederilor Legii 72/2002 și ale Regulamentului de exploatare a pășunilor din raza administrativ teritorială S -oile reclamantului au pășunat atât pe pășunea municipiului S, cât și în terenurile proprietatea numiților, - fapt constatat prin procesele verbale din 22.03.2007 și 18.05.2007 (filele 61, 62).
Cei doi martori, audiați la propunerea reclamantului, și, ce au desfășurat activitate în calitate de zilieri la reclamant, fără însă a fi ai turmelor acestuia, nu au făcut relatări ale unor fapte necunoscute nemijlocit asupra modului efectiv de pășunat și chiar dacă nu au cunoștință directă despre existența de reclamații din partea cetățenilor proprietari de terenuri agricole, a căror existență este dovedită cu prisosință, nu sunt de natură a infirma cele atestate de ansamblul celorlalte probe.
S-a constatat așadar că, reclamantul nu a respectat nici prevederile Regulamentului de exploatare a pășunilor proprietatea municipiului S și nici obligațiile asumate prin contractul de închiriere a pășunii pentru perioada de pășunat 2006, căror nerespectare atrage pierderea posibilității de închiriere de pășune proprietate a municipiului
De remarcat că terenul pășune, în privința căruia reclamantul a cerut încheierea unui contract de închiriere și pentru perioada de pășunat 2007, este proprietatea municipiului S, cu toate atributele acestui drept real, posesie, folosință și dispoziție materială și juridică, exercitate conform prevederilor Legii nr.215/2001 modificată de organul deliberativ de nivel local - respectiv Consiliul Local al Municipiului - ce nu poate fi țărmurit decât de dispoziții exprese și limitative ale legii.
Nici în Legea nr.215/2001 și nici în Legea nr.72/2001 ori în alte acte normative de forță juridică identică nu sunt instituite obligații de închiriere a pășunilor proprietatea unităților administrativ-teritoriale către deținătorii de animale din perimetrul lor și nici de a le garanta acestora desfășurarea activității lor economice.
Nici în contractul de închiriere nr.12/p/1401/p din 1.03.2006 nu s-a convenit între părțile contractante asupra unui drept/obligație corelativă de închiriere pășune pe perioade ulterioare duratei lui, ci doar asupra unei posibilități de nouă închiriere a pășunii condiționată de respectarea prevederilor Regulamentului de exploatare a pășunilor proprietatea municipiului S și a clauzelor contractului, ceea ce însă, după cum atestă probele dosarului, nu s-a realizat.
Pârâtului nu-i poate fi opusă, în condițiile art.1437 din Codul civil, nici tacita relocațiune, câtă vreme locatarul reclamant, prin particularitatea bunului închiriat - pășune comunală - supusă unor reguli și termene de exploatare - nerespectate de acesta, nu a fost lăsat în posesia pășunii și nu a respectat condițiile de exploatare, sub care era prevăzută posibilitatea unei noi închirieri la cerere, pentru o altă perioadă de pășunat.
Prin urmare, câtă vreme durata contractului de închiriere a expirat și există dreptul necontestat al proprietarului pășunii de a decide necondiționat soarta și destinația proprietății sale, cu atât mai mult cu cât s-a demonstrat neechivoc că nu s-a respectat regulamentul de pășunat și nici clauzele ultimului contract de închiriere a pășunii, instanța apreciat că, nu se poate reține că reclamantului, prin respingerea cererii sale de închiriere a unei suprafețe de 125 ha teren pășune proprietatea municipiului S, pentru perioada de pășunat 2007, prin HCL nr.73 din 29.03.2007 și respingerea plângerii prealabile formulate împotriva primei hotărâri prin HCL nr.106 din 26.04.2007 și obligarea eliberării pășunii comunale, exploatate în afara unui contract, a i se fi nesocotit vreun drept subiectiv propriu recunoscut lui de lege ori prin acte juridice consensuale încheiate cu pârâtul și nici vreun interes legitim privat în sensul definit de art.2 lit.p din Legea nr.554/2004 - ca posibilitate de a pretinde din partea pârâtului o anumită conduită în considerarea unui drept subiectiv al său viitor și previzibil prefigurat și nici existența unui refuz nejustificat din partea pârâtului, ca exprimare cu abuz de putere, a voinței de a nu rezolva o cerere îndreptățită.
Alte nereguli, în privința celor două acte administrative unilaterale cu caracter individual atacate de reclamant - HCL nr.73/2007 și HCL nr.106/2007, nu s-au invocat, nici nu s-au constatat.
În consecință, în cauză neconstatându-se a fi întrunite cerințele art.1 raportat la art.2 lit.i, o și p din Legea nr.554/2004, acțiunea reclamantului s-a apreciat nefondată și a fost respinsă ca atare, cu menținerea hotărârilor pârâtului cu numerele 73 din 29.03.2007 și 106 din 26.04.2007, ca fiind legale și justificate.
Împotriva acestei sentințe, în termen și legal timbrat a declarat recurs, reclamantul solicitând modificarea ei, în sensul admiterii acțiunii sale.
În drept sunt invocate dispozițiile art.304/1 Cod procedură civilă și Legea nr.554/2004.
Se arată în motivele de recurs că, acțiunea fost promovată ca urmare a refuzului nejustificat al intimatei de a încheia contractul anual de închiriere a comunal în suprafață de 125 ha. teren pe care timp de 6 ani recurentul a avut contract cu intimata.
În această perioadă a achitat tot timpul prețul contractului, fără să aibă nici o reclamație până în 2006, când a intrat în conflict cu numitul, care împreună cu o altă persoană a demarat o campanie de defăimare a recurentului, înregistrând reclamații la adresa sa pentru provocarea de stricăciuni a recoltelor acestora.
Consideră că fără a cerceta veridicitatea susținerilor, intimata a refuzat încheierea contractului de închiriere cu recurentul și în condițiile în care nu există acte de constatare de specialitate, care să evidențieze presupusele pagube, hotărârile emise de intimată sunt lovite de nulitate relativă, susține recurentul.
În condițiile acestei stări de fapt, apreciază sentința atacată ca fiind vădit nelegală ca urmare a analizării trunchiate și greșite a probelor de la dosar.
Invocă în acest sens angajamentul său din 13.11.2006, pe care susține că l-a respectat și pe care instanța de fond l-a reținut ca fiind tocmai o confirmare a reclamațiilor și a constatărilor comisiilor desemnate pentru verificarea acestora.
Arătă că prin actele emise i se produce o gravă vătămare, câtă vreme are o fermă de animale în vecinătatea, a cărui pășunat asigură hrana pentru acestea.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, Consiliul Local al Municipiului S, solicită respingerea recursului ca fiind nefondat.
Susține intimata că, nu se face dovada existenței unui drept vătămat, că nu este justificat nici interesul legitim privat și că principiul libertății contractuale este subordonat principiului priorității interesului public.
Se invocă reclamațiile a mai multor proprietari de terenuri agricole învecinate cu izlazul comunal, care au reclamat faptul că turma recurentului a intrat pe terenurile lor, provocându-le pagube. Au fost sesizate chiar și organele de poliție care l-au sancționat pe recurent pentru aceste fapte, ceea ce dovedește realitatea sesizărilor proprietarilor de terenuri.
Mai arată că, recurentul a dus la pășunat turma de 500 de oi pe izlazul comunal în perioada în care pășunatul este interzis, motiv pentru care acestuia i s-a întocmit un proces verbal de constatare.
În fine, se susține că administrația publică locală nu are obligația garantării activității economice a vreunei persoane fizice sau juridice, astfel că acțiunea promovată de recurent este nefondată.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, a apărărilor formulate, a actelor de la dosar, precum și în temeiul dispozițiilor art.304/1 Cod procedură civilă, curtea de apel constată că este legală și temeinică, recursul fiind nefondat.
Așa cum corect a reținut instanța de fond, din probatoriul administrat în cauză rezultă că în anul 2006, oile proprietatea recurentului reclamant au intrat în terenurile arabile ale diferitelor persoane, producându-le acestora pagubele care au fost izvorul reclamațiilor formulate împotriva sa.
Procesele verbale și notele de constatare întocmite de comisiile constituite în vederea analizării reclamațiilor, atestă faptul că în perioada de pășunat oile proprietatea recurentului au intrat în perimetrul unor terenuri cultivate. Mai mult, actele de la dosar atestă faptul că recurentul a încălcat și Regulamentul de exploatare a pășunilor în sensul că, în perioada prohibită a pășunatului și-a dus oile pe terenul proprietatea municipiului
Pe de altă parte, așa cum corect a reținut și instanța de fond, contractul pe care recurentul l-a avut cu intimata nu conține nici o obligație imperativă privind reînnoirea lui. La Capitolul III din contract, există mențiunea posibilității reînnoirii contractului, ceea ce înseamnă că este la latitudinea părților posibilitatea continuării contractului.
Cum în speță, s-a făcut dovada că recurentul a creat probleme în executarea contractului de pășunat nu numai consiliului local, ci și unor proprietari de terenuri din vecinătatea din litigiu, intimata, aplicând principiul libertății contractuale, în mod corect a hotărât să nu mai prelungească contractul încheiat cu recurentul, sens în care a emis hotărârile atacate de acesta prin acțiune.
În consecință, pe baza celor mai sus arătate, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 și art.316 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul.
Intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de,împotriva sentinței nr.481/CA din 14 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 29 mai 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red. dec. -
- jud. fond. - Sidic - Th.
- dact. - - 2 ex.
- 04.06.2008
Președinte:Boța MarilenaJudecători:Boța Marilena, Rițiu Roxana, Blaga Gabriela
