Contestație act administrativ fiscal. Decizia 1975/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - anulare act administrativ -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ,CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR.1975
Ședința publică din 16 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Galan Marius
JUDECĂTOR 2: Nastasi Dorina
JUDECĂTOR 3: Turculeț Ana
Grefier
Pe rol, judecarea recursului declarat de contestatoarea SC SRL V D - prin mandatar - prin Cabinet Avocat din B,-, sector 2 și din V D,-, județul S, împotriva deciziei nr. 71 din 23 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-.
La apelul nominal a răspuns avocat pentru recurentă, lipsă fiind intimata Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii a Județului
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că a fost depusă împuternicire avocațială, după care instanța, din oficiu a invocat excepția inadmisibilității recursului și a dat cuvântul contestatoarei - prin avocat.
Avocat pentru contestatoarea recurentă SC SRL V a precizat că este vorba de un recurs promovat împotriva unei decizii pronunțate în contestație în anulare și a apreciat că hotărârea atacată este supusă căii de atac, motiv pentru care a solicitat respingerea excepției.
în pronunțare cu privire la excepția invocată,
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 5622 din data de 16 decembrie 2008, Judecătoria Suceavaa respins ca neîntemeiată cererea formulată de contestatoarea SC SRL în contradictoriu cu intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice - Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii a jud. S privind anularea somației nr- din data de 06.10.2008 și a titlului executoriu nr.-/6.10.2008, precum și a actelor acte subsecvente acestor acte administrative și suspendarea executării nr. -/1464 din data de 06.10.2008 și a titlului executoriu nr. -/6.10.2008 până la soluționarea irevocabilă a contestațiilor administrative formulate împotriva Deciziei de nr. -/28.08.2008 de către Direcția de specialitate din cadrul ANAF și împotriva Deciziei nr.-/05.09.2008 și până la confirmarea acestor decizii de către instanța de contencios administrativ.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță reținut că, potrivit art. 399 al. 4 Cod procedura civilă, raportat la art. 172 a1.3 din OG 92/2003, în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu e emis de o instanță judecătorească sau de un alt organ jurisdicțional, pot fi invocate apărări de fond numai dacă legea nu prevede in acest sens o altă cale de atac. În cauza de față, împotriva deciziilor de imputare art. 205 și urm. din OG 92/2003, prevăd o cale de atac specială inclusiv la instanța de contencios fiscal și administrativ.
În cerere, contestatorul nu a invocat decât motive de fond împotriva deciziilor de impunere, fără să critice legalitatea executării silite, a titlului executoriu sau a somației atacate.
În aceste condiții, prima instanță a constatat legalitatea și temeinicia executării, ținând cont că deciziile de impunere nu au fost desființate și se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatoarea SC SRL.
În motivarea căii de atac a susținut că, deși se impunea suspendarea cauzei în baza art. 244 alin. 1 pct. 1 din Codul d procedură civilă, instanța de fond în mod greșit nu a procedat în acest mod.
A arătat totodată că, deși a evidențiat necesitatea efectuării în cauză unei expertize contabile, această probă a fost respinsă ca nefiind utilă cauzei, deși constituia în mod evident un mijloc prin care contestatoarea ar fi putut să probeze existența obligațiilor fiscale ce fac obiectul analizei.
A mai susținut că pentru obligațiile fiscale aferente anului 2002, instanța putea constata printr-un simplu calcul, potrivit art. 91 din Codul d e procedură fiscală, faptul că organul fiscal a încălcat dispozițiile privind prescripția dreptului de a stabili obligații fiscale, iar în privința penalităților, obligațiile fiscale aferente perioadei 1.01.2003-30.09.2004 a reiterat necesitatea efectuării unei expertize contabile.
Prin decizia nr.175 din 1 aprilie 2009, Tribunalul Suceavaa respins cererea de suspendare a cauzei în conformitate cu dispozițiile art.244 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă, ca nefondată. Totodată a respins ca nefondat recursul declarat de contestatoarea SC SRL.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că, comparând obiectul prezentei cauze (contestarea somației nr- și titlului executoriu nr. -/6.10.2008) cu obiectul cauzei dedus judecății în dosar nr- aflat pe rolul Tribunalului București (anularea deciziei nr. 18/29.07.2008 și suspendarea Deciziei de impunere nr.-/15.04.2008), rezultă că soluționarea acestuia nu poate avea înrâurire hotărâtoare asupra soluționării prezentei cauze. S-a justificat această măsură prin aceea că în dosar nr- contestatorul critică alte titluri executorii, diferite de cele ce fac obiectul învestirii din prezentul dosar, emise în baza altor decizii.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut următoarele:
Somația și titlul executoriu atacate de contestator au fost emise în baza Deciziei de impunere nr.-/12.09.2008, act administrativ a cărei contestare se face potrivit dispozițiilor art. 205 din OG nr.92/2003.
Din coroborarea dispozițiilor art. 399 alin. 4 Cod procedură civilă și art. 172 alin. 3 din OG nr.92/2003 republicată se desprinde concluzia că în ipoteza în care executarea silită are loc în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanță judecătorească sau de un alt organ jurisdicțional, pot fi invocate apărări de fond numai dacă legea nu prevede o altă cale de atac.
S-a apreciat că apărările evocate de contestatoare în cuprinsul contestației la executare analizată sunt apărări de fond ce nu pot fi invocate pe calea contestației la executare prevăzută de art. 399, 172-173 Cod procedură fiscală, astfel cum contestatoarea a invocat expres în cererea de chemare în judecată, pentru motivele mai sus expuse, argumentele acesteia putând fi valorificate, conform dispozițiilor art. 205, 214 Cod procedură fiscală.
Argumentele expuse conduc la concluzia că în mod corect instanța a respins proba cu expertiza contabilă, ea nefiind utilă cauzei de față.
Împotriva deciziei nr.175 din 1 aprilie 2009 formulat contestație în anulare SC SRL V D, motivat de faptul că instanța de recurs ar fi omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare în sensul art. 318 Cod procedură civilă.
Astfel contestatoarea a arătat că instanța de control nu s-a pronunțat asupra probei reprezentate de înscrisul nou - certificatul de soluție emis de Înalta Curte de Casație și Justiție prin care se dispune suspendarea irevocabilă a deciziei de impunere nr. -/15.04.2008.
În afara acestui motiv contestatoarea a reiterat motive de fond pe care de altfel într-o formă asemănătoare au fost invocate și la recurs.
Prin decizia nr. 71 din 23 iulie 2009 Tribunalul Suceavaa respins ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatoarea SRL, V D,-, jud. S împotriva deciziei nr. 175 din 1 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava -Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-.
S-a apreciat că contestația nu se încadrează în motivului prevăzut de art. 318 alin.1 teza a II acest motiv de casare pentru următoarele considerente:
În primul rând necercetarea unui așa zis înscris nou, cum afirmă petenta că este decizia nr. 975 din 20.02.2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, nu este echivalent cu necercetarea unui motiv de casare sau modificare, întrucât acest înscris nu reprezintă prin el însuși un motiv de casare sau modificare, care să fie susceptibil să ducă la o altă soluție, având în vedere că se referă doar la suspendarea deciziei de impunere nr.- din 15 aprilie 2008, nereprezentând o hotărâre dată pe fondul dreptului.
Totodată motivul invocat de contestatoare nu se încadrează în cel prevăzut de art.318 alin.1 teza a II-a Cod procedură civilă și datorită faptului că așa cum reiese din decizia nr. 975 din 20.02.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a dispus suspendarea irevocabilă a executării deciziei de impunere nr. -/15.04.2008, nu a titlului executoriu nr. -/06.10.2008 sau a deciziilor nr. - din 05.09.2008 sau - din 12.09.2008, acte care au făcut obiectul contestației la executare.
Faptul că contestatoarea pretinde existența unei legături între decizia nr. -/15.04.2008 și decizia -/05.09.2008 nu este suficient atât timp cât nu a fost dovedită. Chiar dacă executarea primei decizii a fost suspendată aceasta nu înseamnă că a și fost desființată ori că debitoarea nu datorează sumele menționate în aceasta. Dacă ulterior această decizie va fi anulată, constatându-se că debitoarea nu datorează sumele cuprinse în aceasta se vor putea anula și actele subsecvente, inclusiv decizia -/05.09.2008, bineînțeles dacă se dovedește că sumele cuprinse în aceasta sunt penalități derivând din suma considerată ca fiind datorată potrivit deciziei nr. -/05.09.2008.
S-a mai reținut că prin această contestație în anulare, contestatoarea care nici măcar nu a invocat acest așa zis motiv de modificare a sentinței civile nr. 5622/16.12.2008 până la expirarea termenului de recurs cum prevede art. 303 Cod procedură civilă, deși decizia nr.975 a fost pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 20.02.2009 (în termenul de recurs), dar nici ulterior, depunând doar certificatul nr- din 24.02.2009l data de 01.04.2009, dorește să beneficieze de o nouă judecată a recursului fără nici un temei.
Împotriva acestei din urmă decizii a formulat recurs contestatoarea solicitând modificarea în tot a deciziei nr. 71 pronunțată la 23.07.2009, în sensul admiterii contestației. Arată recurenta că instanța - în virtutea caracterului devolutiv în conformitate cu dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă - trebuia să judece cauza atât sub aspectul legalității cât și sub aspectul temeiniciei.
Analizând mai întâi excepția inadmisibilității recursului invocată din oficiu, Curtea reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 299 alin.1 Cod procedură civilă, sunt supuse recursului doar hotărârile date fără drept de apel și cele date în apel.
Cum decizia atacată a fost pronunțată în recurs, fiind irevocabilă, nu mai este supusă nici unei căi de atac, astfel încât recursul declarat împotriva acesteia este inadmisibil, urmând a fi respins ca atare.
Pentru aceste motive,
În numele Legii
DECIDE:
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de contestatoarea SC SRL V D - prin mandatar - prin Cabinet Avocat din B,-, sector 2 și din V D,-, județul S, împotriva deciziei nr. 71 din 23 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16 noiembrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
2ex/25.11.2009
Președinte:Galan MariusJudecători:Galan Marius, Nastasi Dorina, Turculeț Ana
