Contestație act administrativ fiscal. Decizia 205/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL -
Dosar nr.-
DECIZIA NR.205/CA/2008 -
Ședința publică din 5 iunie 2008
PREȘEDINTE: Ovidiu Blaga JUDECĂTOR 2: Ioana Dina Tătar
JUDECĂTOR 3: Florica
JUDECĂTOR: -
GREFIER:
Pe rol fiind soluționarea recursurilor, în contencios administrativ, declarate de pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice cu sediul în S M, Romană, nr.3-5, județ S M,Ministerul Economiei și Finanțelorcu sediul în B,-, sector 5 șiGarda Financiară - Secțiacu sediul în S, Calea, nr.28-32, Județ S, în contradictoriu cu intimata reclamantă- House SRLcu sediul în S M, Str.-, nr.16, Județ S M, împotriva sentinței nr.321 din 10.10.2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă intimata reclamantă - House SRL SMp rin avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.63/13.02.2008 emisă de Uniunea Națională a Barourilor din România - Baroul Satu Mare - Cabinet Individual, lipsă fiind recurenții pârâți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursurile sunt scutite de plata taxei de timbru, după care:
Reprezentanta intimatei reclamante nu are alte excepții, probleme prealabile sau cereri de formulat.
Instanța, nefiind alte excepții, probleme prealabile sau cereri de formulat, consideră cauza lămurită și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentanta intimatei reclamante solicită respingerea recursurilor. Cu privire la recursul Gărzii Financiare precizează,că solicită respingerea acestuia, menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică. Precizează că această recurentă a fost citată însă nu s-a prezentat și nici întâmpinare n-a depus. Apărările sunt nefondate, hotărârea atacată fiind legală și temeinică. Inițial, contestația formulată a fost suspendată. În mod temeinic și legal s-a desființat decizia atacată a Direcției Generale a Finanțelor Publice. Solicită respingerea ambelor recursuri, cu cheltuieli de judecată raportat la faptul că au fost purtați ani de zile în acest litigiu.
CURTEA DE APEL,
DELIBERÂND:
Asupra recursurilor în contencios administrativ de față, curtea constată următoarele:
Prin sentința nr.321 din 10.10.2007 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Satu Marea admis în parte acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta - House SRL S M, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice B și Direcția Generală a Finanțelor Publice S M și în consecință, a anulat Decizia nr.67310/11.10.2006 emisă de pârâta DGFP S M, precum și măsura confiscării sumei de 24.098 lei în favoarea bugetului de stat, dispusă de Garda Financiară S, prin Procesul verbal de control din 22.11.2002.
A respins capătul de acțiune al reclamantei cu privire la restituirea sumelor care se vor reține în viitor de la aceasta de către pârâte, cu obligarea pârâtei DGFP S M să-i plătească reclamantei suma de 2.004,30 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Prin procesul verbal de control încheiat la 22.11.2002 de către organele Gărzii Financiare S s-a reținut că societatea reclamantă - House SRL SMa desfășurat în perioada septembrie 2001-octombrie 2002 o activitate ilicită, încasând necuvenit un comision în sumă de 240.980.000 lei ROL, prin încălcarea prevederilor art.4 și 7 din Lg.58/1998, cu privire la care s-a dispus, prin același proces verbal, confiscarea în favoarea bugetului de stat.
Reclamanta a formulat contestația nr.87/05.12.2002 la DGFP S M, împotriva actului de control de mai sus, solicitând anularea acestuia ca netemeinic și nelegal.
Prin Decizia nr.4625/22.01.2003, pârâta DGFP S M, având în vedere faptul că organul de control al Gărzii Financiare prin adresa nr.4277/25.10.2002 a sesizat organele de cercetare penală, existând indicii cu privire la săvârșirea unei infracțiuni, a suspendat soluționarea contestației reclamantei - House SRL până la soluționarea definitivă pe latură penală, respectiv până la soluționarea sesizării nr.4277/2002 formulată de organele fiscale.
Prin Sentința nr.204/CA din 05.10.2005, Tribunalul Satu Marea respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta - House SRL SMî mpotriva DGFP SMp entru anularea Deciziei nr.4625/22.01.2003.
Prin decizia nr.109/06.04.2006 pronunțată de Curtea de APEL ORADEA, în dosarul nr.5077/CA/2005 a fost admis recursul reclamantei - House SRL împotriva sentinței de mai sus și în consecință a fost admisă acțiunea reclamantei și s-a dispus anularea Deciziei nr.4625/22.01.2003 emisă de pârâta DGFP S M, fiind obligată pârâta să procedeze la soluționarea contestației reclamantei împotriva măsurilor dispuse de Garda Financiară S prin procesul verbal de control din 22.11.2002.
Decizia nr.109/2006 a Curții de APEL ORADEAa fost depusă de către reclamantă și înregistrată la pârâta DGFP SMp rin adresa din 16.06.2006, prin care s-a solicitat soluționarea în fond a contestației.
Prin Decizia nr.67310/11.10.2006, pârâta DGFP S M nu a îndeplinit dispoziția Curții de APEL ORADEA, ci dimpotrivă a decis că nu se poate investi cu soluționarea contestației formulată de - House SRL, întrucât competența de soluționare aparține instanței judecătorești teritoriale, respectiv Tribunalului Satu Mare - Secția contencios administrativ în termen de 6 luni de la data comunicării.
Reclamanta a formulat acțiunea în contencios administrativ de față solicitând anularea Deciziei nr.67310/11.10.2006 și anularea Procesului verbal de control din 22.11.2002 încheiat de organele Gărzii Financiare S, precum și obligarea pârâtei Ministerul Finanțelor Publice de a-i restitui suma de 24.098 lei cu privire la care s-a dispus confiscarea prin același act de control.
Acest ultim capăt al acțiunii în contencios administrativ a fost precizat de către reclamantă în sensul că solicită restituirea sumelor ce s-ar reține în viitor de către pârâtă, întrucât până la această dată nu a fost reținută nicio sumă de la reclamantă.
Prin rezoluția din 24.10.2005, dată în dosarul nr.72/2005 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Oradeas -a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva administratorului societății reclamante, pentru infracțiunea de spălare de bani, prev. și ped. de art.23 din Lg.656/2004.
În ce privește infracțiunile prevăzute și pedepsite de Lg.58/1998, cu privire la care organele de cercetare penală au fost sesizate de Garda Financiară S, prin adresa nr.4277/25.10.2002, Inspectoratul de Poliție al Județului S M - Serviciul de investigare a fraudelor a comunicat reclamantei să urmează în continuare cercetările.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat recurs Garda Financiară S și Direcția Generală a Finanțelor Publice S M, solicitând admiterea recursurilor și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii în contencios administrativ, ca neîntemeiată. Fără cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, recurenta Garda Financiară S arătat că decizia civilă atacată este nelegală, încălcându-se în mod flagrant dispozițiile art.25 coroborate cu cele alte art.27 pct.7 Cod procedură civilă, motivat de faptul că magistratul care a judecat cauza pe fond în calitate de președinte, s-a pronunțat și în Dosarul nr.3407/2004 al Tribunalului Satu Mare, tot în calitate de președinte de instanță, în acest dosar fiind contestat același proces-verbal încheiat de Garda Financiară secția
Deși actul de control și fondul problemei a rămas același, aceeași instanță pronunță soluții absolut contradictorii. Astfel ce mai poate înțelege petiționarul din astfel de soluții contradictorii date de unul și același magistrat. De asemenea, s-a reținut și nelegalitatea procesului verbal de control din 22.11.2002 de Garda Financiară S, aceasta neavând competența de a aplica o astfel de măsură pentru care nu a invocat nici un temei legal, confiscarea putând fi dispusă de către organul de cercetare penală sesizat cu săvârșirea unor infracțiuni.
Controlul financiar al statului se realizează prin Direcția Generală a controlului financiar de stat și prin Garda financiară, iar acestea sunt în drept să constate contravenții și să aplice sancțiunile corespunzătoare potrivit competenței prevăzute de lege.
Este de notorietate faptul că Garda Financiară are competențe legale în aplicarea măsurilor contravenționale principale și accesorii. Rezoluția de neîncepere a urmăririi penale a Direcției de Investigare a Infracțiunilor Criminale Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Oradea înlătură caracterul penal al faptei dar nu în exclude pe cel contravențional.
În baza principiului exercitării rolului activ al judecătorului și al aceluia al dezlegării corecte a pricinii, instanța avea obligația să cerceteze fondul cauzei sub toate aspectele, și nu să emită o soluție fără a intra în cercetarea fondului speței dedusă judecății.
În urma unui control la societatea petentă, desfășurat în temeiul numeroaselor sesizări primite din partea unor persoane fizice care semnalau faptul că societatea acorda împrumuturi în bani, s-a constatat faptul că deși nu deținea nici un fel de autorizație emisă de, desfășura activități care se înscriau în domeniul de activitate conform statutului și codului 65.22.
Petenta, prin desfășurarea activităților bancare ce erau conforme cu obiectul de activitate înscris în statut, însă fără a deține autorizația eliberată de, a încălcat prevederile art.4 și 7 din Legea 58/1998.
Din aceste activități desfășurate fără a deține autorizația, societatea petentă a încasat în mod necuvenit comision, care în realitate are calitate de dobândă, existând în sprijinul acestor susțineri nota explicativă a numitei, prin care se recunoaște faptul că așa-zisul comision reprezenta de fapt profitul societății.
Societatea a desfășurat, pe perioada supusă controlului activități ilicite din care a încasat în mod necuvenit suma de 24.098 lei, sumă pentru care în mod corect, legal și competent s-a dispus prin procesul verbal măsura confiscării.
În motivarea recursului, recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice SMa arătat că - House SRL a formulat contestația nr.4625/16.12.2002 împotriva măsurilor dispuse prin procesul verbal de control încheiat la 22.11.2002 de organele de control din cadrul Gărzii Financiare S, având ca obiect suma de 24.098 lei, reprezentând taxe și comisioane.
Societatea comercială a desfășurat o activitate ilicită, încălcând prevederile art.4 și 7 din Legea 58/1998. Împotriva procesului verbal de constatare a încălcării prevederilor legale, petenta a formulat contestație. Această contestație a fost suspendată prin decizia nr.4625 din 22.01.2003, reținându-se că s-au ivit indiciile săvârșirii unei infracțiuni a cărei constatare are o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urma a fi dată cu privire la contestația formulată, întrucât prin adresa nr.2477 din 25.10.2002 Garda Financiară Sas esizat organele de cercetare penală. Decizia a fost atacată în instanță. Prin sentința civilă nr.204/CA din 5.10.2005 s-a reținut că temeinic și legal organul competent de soluționare a contestației a decis suspendarea contestației până la pronunțarea unei soluții definitive pe latura penală a cauzei. Sentința a fost atacată de - House SRL cu recurs. Prin decizia nr.109/2006 - RCA din 6.04.2006 a Curții de APEL ORADEAs -a dispus anularea Deciziei 4625/22.01.2003 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice S M, obligând-o pe aceasta să procedeze la soluționarea contestației.
Direcția Generală a Finanțelor Publice S prin Biroul de soluționare a contestațiilor s-a dezinvestit în soluționarea contestației pe motiv de lipsă de competență materială, competență de soluționare referitoare la măsura de confiscare reprezentând contravaloarea comisioanelor și taxelor încasate necuvenit, aparținând instanței judecătorești teritoriale, potrivit dispozițiilor dreptului comun.
Reclamanta - House SRL în cadrul acțiunii în contencios administrativ recunoaște că suma de bani în valoare de 24.098 lei a făcut obiectul măsurii confiscării dispuse de Garda Financiară S, prin procesul verbal încheiat la 22.11.2002.
În concluzie, speței îi sunt aplicabile dispozițiile art.1 alin.3 din Ordonanța de Urgență nr.13/26.01.2001 privind soluționarea contestațiilor împotriva măsurilor dispuse prin actele de control sau de impunere întocmite de organele Ministerului Finanțelor Publice, și în consecință Decizia nr.67310/11.10.2006 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice S M, Biroul de soluționare a contestațiilor, este temeinică și legală.
Prin concluziile scrise depuse la dosar, intimata - House SRL SMa solicitat respingerea recursurilor ca nefondate, cu cheltuieli de judecată.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și sub toate aspectele, în baza prevederilor art.3041Cod procedură civilă, instanța apreciază recursurile declarate de recurentele Garda Financiară S și Direcția Generală a Finanțelor Publice S M ca fiind nefondate pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește recursul declarat de recurenta Garda Financiară S, instanța apreciază ca fiind neîntemeiată critica conform căreia magistratul care a judecat prezenta cauză s-ar fi pronunțat și în dosarul nr.3407/2004 al Tribunalului Satu Mare, prin care s-ar fi contestat același proces-verbal și că ar fi pronunțat hotărâri contradictorii. În privința procesului-verbal contestat, întocmit de Garda Financiară S la data de 22.11.2002, a existat un litigiu anterior prin care s-a solicitat anularea Deciziei nr.4625/22.01.2003 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice SMp rin care a fost suspendată soluționarea contestației formulate împotriva procesului-verbal de mai sus, solicitându-se instanței obligarea Direcției Generale a Finanțelor Publice S M să soluționeze această contestație. Acțiunea a făcut obiectul dosarului nr.1969/2005 al Tribunalului Satu Mare în care s-a pronunțat sentința nr.204/CA/2005 prin care s-a respins acțiunea formulată de reclamanta - House SRL. Într-adevăr, această soluție a fost pronunțată de unul dintre magistrații care a pronunțat și hotărârea atacată, însă prin acea hotărâre din anul 2005 nu s-a soluționat fondul cauzei, care a ajuns să fie soluționat doar în prezenta cauză. Sentința nr.204/CA/2005 a fost atacată cu recurs, care a fost admis, s-a anulat Decizia nr.4625/2003 a Direcției Generale a Finanțelor Publice S M, aceasta din urmă fiind obligată la soluționarea în fond a contestației. Nu se pune, deci, problema unor hotărâri contradictorii, cum greșit susține recurenta Garda Financiară
Referitor la motivul de recurs vizând competența Gărzii Financiare de aplicare a unor sancțiuni contravenționale și sancțiuni complementare, în temeiul prev. Legii 30/1991 și OG 2/2001, se constată că într-adevăr această instituție poate aplica măsuri complementare, printre care și confiscarea unor bunuri, dar numai în cazul în care, printr-un proces-verbal de constatare a contravențiilor se constată o contravenție, în condițiile indicării unui temei legal, iar actul normativ care sancționează contravenția prevede această măsură specială a confiscării.
În situația de față, nu s-a întocmit un proces-verbal de constatare a contravenției, existând doar procesul verbal de control din 22.11.2002 prin care, fără indicarea vreunui temei legal, s-a dispus confiscarea sumei în litigiu. Acest aspect a fost corect reținut de judecătorii fondului, iar incidența prevederilor Legii 58/1998 exced atribuțiilor Gărzii Financiare care ar fi avut o singură obligație și anume, aceea de a sesiza organele de cercetare penală cu săvârșirea unor infracțiuni. În cauză, acest lucru s-a și întâmplat, luându-se însă măsura neînceperii urmăririi penale față de, administratorul societății reclamante.
De asemenea, nu poate fi primită afirmația recurentei Garda Financiară S cum că instanța de fond nu ar fi soluționat fondul cauzei sub toate aspectele, deoarece corect s-a reținut că această recurentă nu are competența să aplice măsura confiscării, fără să indice vreun temei legal, depășindu-și atribuțiile și erijându-se în organ de cercetare penală sau instanță de judecată.
Cu privire la recursul declarat de recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice S M, instanța de recurs constată că nu au fost respectate dispozițiile Deciziei nr.109/CA/6.04.2006 a Curții de APEL ORADEA, irevocabilă prin care instituția a fost obligată să procedeze pe fond la soluționarea contestației formulate de reclamantă împotriva măsurilor dispuse prin procesul-verbal de control din 22.11.2002, încheiat de Garda Financiară
Soluția adoptată de recurentă prin Decizia nr.67310/11.10.2007 în sensul dezinvestirii de soluționare a contestației, întrucât competența de soluționare aparține instanței de judecată teritoriale, conform art.1 alin.3 din OG 13/2001 reprezintă o încălcare flagrantă a măsurilor dispuse printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, iar, pe de altă parte, măsura confiscării poate fi dispusă în temeiul prevederilor legale menționate mai sus doar în situația constatării unei contravenții printr-un proces-verbal de contravenție, iar actul normativ care sancționează fapta contravențională prevede și măsura specială a confiscării, situație care nu se regăsește în speță.
În consecință, în baza considerentelor expuse, în temeiul prev. art.312 Cod procedură civilă, instanța va respinge ca nefondate recursurile declarate de recurentele Garda Financiară S și Direcția Generală a Finanțelor Publice S
În baza prevederilor art.274 Cod procedură civilă, instanța va oblig recurentele, în solidar, la plata sumei de 3.000 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimatei, reprezentând onorariu avocat.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
RESPINGEca nefondaterecursurile declarate de recurenții pârâți Direcția Generală a Finanțelor Publice cu sediul în S M, Romană, nr.3-5, județ S M,Ministerul Economiei și Finanțelorcu sediul în B,-, sector 5 șiGarda Financiară - Secțiacu sediul în S, Calea, nr.28-32, Județ S, în contradictoriu cu intimata reclamantă- House SRLcu sediul în S M, Str.-, nr.16, Județ S M, împotriva sentinței nr.321 din 10.10.2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare,pe care o menține în totul.
Obligă partea recurentă să plătească părții intimate suma de 3.000 lei cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 5.06.2008.
PREȘEDINTE: JUDECĂTOR: JUDECĂTOR: GREFIER:
- - - - - -
Red.dec.jud. în concept. 17.06.2008
Jud.fond /
Dact.
2 exemplare/ 18 iunie 2008
Președinte:Ovidiu BlagaJudecători:Ovidiu Blaga, Ioana Dina Tătar, Florica
