Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 206/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL -
Dosar nr.-
DECIZIA NR.206/CA/2008 -
Ședința publică din 5 iunie 2008
PREȘEDINTE: Ovidiu Blaga JUDECĂTOR 2: Ioana Dina Tătar
JUDECĂTOR 3: Florica
JUDECĂTOR: -
GREFIER:
Pe rol fiind soluționarea recursului în contencios administrativ declarat de reclamantul domiciliat în comuna, nr.164, Județ B, Cod poștal -, în contradictoriu cu intimatul pârâtInspectoratul Județean de Polițiecu sediul în O,-, Județ B, împotriva sentinței nr.539/CA din 12.12.2007 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiectlitigiu privind funcționarii publici statutari.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă recurentul reclamant cu reprezentantul său, avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.10/5.06.2008 emisă de Uniunea Națională a Barourilor din România - Baroul Bihor - Cabinet Individual și intimatul pârât Inspectoratul Județean de Poliție B prin consilier juridic în baza delegației nr.-/24.04.2008 emisă de Ministerul Internelor și Reformei Administrative - Inspectoratul General al Poliției Române - Inspectoratul de Poliție al Județului
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este legal timbrat cu suma de 2 lei achitată prin chitanța nr.99-1-115/8.04.2008 plus timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, după care:
Reprezentantul recurentului reclamant nu are alte excepții, probleme prealabile sau cereri de formulat.
Reprezentanta intimatului pârât, de asemenea, nu are alte excepții, probleme prealabile sau cereri de formulat.
Instanța, nefiind alte excepții, probleme prealabile sau cereri de formulat, consideră cauza lămurită și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentului reclamant solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate, admiterea contestației formulate, pe cale de consecință anularea dispoziției atacate a Inspectoratului de Poliție a Județului B și reintegrarea recurentului în funcția avută anterior emiterii dispoziției, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial. Legea 360/2002 nu prevede condițiile în care se va efectua mutarea, astfel că prevederile acestei legi se completează cu prevederile Legii 188/1999. În acest sens sunt și Deciziile 705/20.02.2004 și 1705/30.04.2002. Consideră că astfel, în cauză, devin aplicabile disp. art.91 din Legea 188/1999. În cazul mutării definitive este necesar acordul părții, iar mutarea temporară poate fi pe maxim 6 luni într-un an. În dispoziția atacată nu se prevede nici o perioadă pe care s-a dispus mutarea. Decizia emisă s-a dat cu încălcarea dispozițiilor legale prevăzute de Legea 188/1999. Dispoziția emisă trebuie motivată atât în drept cât și în fapt. Depune la dosar concluzii scrise.
Reprezentanta intimatului pârât solicită respingerea recursului ca nefondat, respingerea contestației, menținerea dispoziției atacate. Prin această dispoziție polițistul a fost mutat în interes de serviciu. Actul emis este legal și temeinic. Într-adevăr polițiștii sunt funcționari publici, însă cu statut special. Mutarea în interesul serviciului nu este condiționată de acordul polițistului. În baza celor două rapoarte se dovedește temeinicia dispoziției emise, rapoarte ce au fost motivate. Cât privește actul emis de Direcția Generală de Management Resurse Umane din cadrul MIRA, solicită a se constata că aceste act este o simplă adresă. Solicită, astfel, respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL,
DELIBERÂND:
Asupra recursului în contencios administrativ de față, constată următoarele:
Prin sentința nr.539/CA din 12.12.2007 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Bihora respins acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului B, pentru anularea dispoziției nr.87.338 din 2.07.2007; repunerea în funcția avută anterior, daune materiale și morale. A respins cererea de suspendare a executării dispoziției nr.87, 338 din 2.07.2007.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Prin dispoziția nr.87.338 din 1.07.2007 (fila 45), emisă de șeful Inspectoratului de Poliție al Județului B, reclamantul - ajutor șef de post la Postul de Poliție, salarizat cu un coeficient de ierarhizare - 1,35 - a fost mutat în interesul serviciului, începând cu data de 1.07.2007 și numit în funcția de șef de post la Postul de Poliție Sânicolaul Român - salarizat cu coeficientul de ierarhizare - 2,40.
Spre deosebire de reglementarea anterioară pentru modificarea raportului de serviciu al polițistului prin mutarea în interesul serviciului, în art.46 al legii 360/2002, așa cum era în vigoare la data emiterii dispoziției atacate, ca urmare a modificării prin OUG nr. 89/2003, legea nu mai prevede acordul scris prealabil al acestuia.
Mutarea polițistului în interesul serviciului, prin derogare de la regula stabilității raportului de serviciu, se poate face în condițiile reglementate de norma specială mai sus evocată, derogatorie de la prev. art.79 din Legea 188/1999 actualizată, în măsura în care este necesară în vederea bunei funcționări a unității la care urmează a fi mutat, vizând deci o măsură excepțională care trebuie justificată de o situație specială.
Competența de apreciere a celui abilitat a dispune mutarea în aceste condiții, fără acordul polițistului, poate fi exercitată astfel în limitele existenței unei necesități reale, dovedite a serviciului.
În speță, dispoziția de mutare se constată a se fi dispus în interesul serviciului Postului de Poliție din Sânicolaul Român, a cărui existență se apreciază a fi fost dovedită de documentația prealabilă ce a stat la baza emiterii ei.
Astfel, atât din raportul din 21.06.2007, înregistrat sub nr.159.143 (fila 47) al comisarului de la Poliția Municipiului S, în a cărei circumscripție se află Postul de Poliție Sânicolaul Român, cât și din raportul șefului Serviciului Poliției de Ordine Publică nr. 31.303 din 29.06.2007 (fila 46), rezultă că situația operativă a Postului de Poliție Sânicolaul Român este foarte încărcată comparativ cu a celorlalte posturi de poliție din aceeași circumscripție, fiind înregistrate în ultimul an 32 de plângeri penale cu autori necunoscuți, din care nu a fost soluționată niciuna; în semestrul I al anului 2007 nu s-a făcut nici o trimitere în judecată; la acel post își desfășurau activitatea doi polițiști fără experiență, angajați din surse externe în anul 2006, care nu stăpânesc situația operativă, care trebuiesc să exercite și activitățile pe linie de poliție rutieră, Postul de Poliție Sânicolaul Român are trei posturi de polițiști, din care unul vacant, în timp ce la Postul de Poliție își desfășurau activitatea trei agenți de poliție și că situația operativă a acestuia din urmă era de așa natură încât pentru gestionarea ei în condiții optime sunt suficienți doi agenți de poliție.
Prin urmare, dispoziția de mutare a reclamantului în interesul serviciului la Postul de Poliție Sânicolaul Român, în condițiile în care legea specială nu impune în acest sens acordul scris prealabil al polițistului vizat de măsura administrativă și s-a dovedit existența reală a necesității ocupării postului vacant de la acel post de poliție și implicit al interesului serviciului, este legală și întemeiată.
De vreme ce prin mutarea reclamantului în interesul serviciului la Postul de Poliție din Sânicolaul Român, coeficientul de ierarhizare a salariului său a crescut de la 1,35 la 2,40; legea reglementează măsuri de ordin locativ acordate la cerere, ce reclamantul nu a susținut, nici dovedit a le fi formulat, nu se constată a fi îndeplinite nici cerințele reglementate de art.15 rap.la art.14 din Legea 554/2004 modificată - paguba iminentă și caz bine justificat - pentru măsura provizorie cerută de suspendare a executării dispoziției nr. 87.338/2007 până la soluționarea irevocabilă a cauzei de fond.
Împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță a declarat recurs în termen recurentul solicitând instanței admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii, anulării dispoziției emise de intimată și reintegrarea reclamantului în funcția deținută anterior, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs se învederează instanței că acțiunea sa a fost respinsă prin sentința atacată, reținându-se în cuprinsul hotărârii că dispoziția de mutare este legală și temeinică atâta vreme cât legea specială nu impune acordul scris prealabil al polițistului vizat și s-a dovedit existența reală a necesității ocupării postului vacant de la acel post de poliție și implicit a interesului serviciului. Apreciază că în cauză nu s-a lămurit suficient problema juridică constând în condițiile legale în care poate fi luată față de polițist (funcționar public) măsura mutării definitive. Conform disp.art.78 alin.1 din Legea 360/2002 dispozițiile legii se completează cu prevederile legii statutului funcționarului public în situația în care domeniile respective nu sunt reglementate în legislația specifică a polițistului.
Art.46 din Legea 360/2002 privind statutul polițistului reglementează situațiile în care acesta poate fi mutat într-o altă unitate aflată în aceeași localitate sau în alta decât cea de domiciliu, dar această prevedere nu reglementează condițiile de modificare a raporturilor de serviciu prin mutare devenind incidente prevederile art.79 alin.1 din Legea 188/1999, care prevăd necesitatea acordului scris al funcționarului public în cazul mutării definitive. În acest sens s-a pronunțat și din cadrul care prin dispoziția nr.-/26.10.2007 a arătat că mutarea polițiștilor se face potrivit prevederilor Legii 360/2002 care se completează cu prevederile Legii 188/1999 în ceea ce privește situațiile, condițiile și limitele în care se dispune măsura. Prin urmare consideră că în mod greșit s-a reținut că dispoziția de mutare în interesul serviciului la Postul de Poliție Sânicolaul Român este legală și temeinică atâta vreme cât ea s-a luat fără acordul scris al polițistului mutat. În acest sens al necesității acordului, s-a pronunțat și jurisprudența în materie, respectiv sentința nr.1259/14.05.2007 a Curții de Apel București. În privința necesității luării măsurii contestate arată că ea nu are o susținere motivată obiective condițiile în care din cele 40 de posturi de poliție din județ doar reclamantul a fost vizat de luarea măsurii. În consecință apreciază că măsura luată este profund nelegală, ca fiind luată fără acordul său așa cum prevăd dispozițiile legale și nici nu are o motivare reală a necesității ocupării postului vacant.
În drept au fost invocate prev.art. 304 pct.9, 312 Cod procedură civilă.
Intimatul B prin întâmpinarea depusă la filele 25 - 27 solicitat respingerea ca nefondat a recursului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate, arătând că motivele de recurs invocate sunt nefondate. Apreciază că în mod corect a reținut prima instanță că pentru luarea măsurii mutării nu era necesar acordul reclamantului atâta vreme cât legea nu mai prevede acest acord, dispozițiile legii speciale fiind derogatorii de la dispozițiile Legii 188/1999.
De asemenea arată că măsura luată a fost justificată, din actele dosarului rezultând aceste aspecte ea fiind una oportună raportată la situația de fapt existentă.
Instanța de recurs analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu, reține că este nefondat, urmând ca în baza prev.art.312 Cod procedură civilă să dispună respingerea lui ca atare și menținerea în totalitate a sentinței recurate, pentru următoarele motive:
Recurentul reclamant prin dispoziția nr.87338/1.07.2007 a fost mutat în interesul serviciului începând cu data de 1.07.2007 de la postul de poliție unde era ajutor șef de post, la postul de poliție Sânicolaul Român în funcția de șef de post. Acesta a contestat măsura mutării sale arătând că la luarea ei nu s-a luat acordul său scris și că măsura nu era justificată.
Cu privire la prevederile legale aplicabile cauzei și modul în care acestea au fost aplicate de către prima instanță contestate prin motivele de recurs se reține că în mod judicios prima instanță a reținut în raport de prevederile speciale cuprinse în statutul polițistului, că pentru luarea măsurii mutării în interesul serviciului recurentului nu era necesar acordul său prealabil deoarece legiuitorul nu a prevăzut necesitatea luării acordului.
Într-adevăr potrivit regulilor generale în materie dispozițiile legii speciale se completează cu dispozițiile legii generale, dar această completare are loc în situația în care legea specială nu reglementează o anumită situație juridică.
În speță, măsura contestată de recurent a fost emisă în temeiul prev.art.46 din Legea 360/2002 ce reglementează statutul polițistului (funcționar public cu statut special), legiuitorul nemaiprevăzând în cuprinsul prevederii legale necesitatea acordului prealabil scris al polițistului mutat, cum era în vechea reglementare.
Dispozițiile Legii 360/2002 se completează cu prevederile Legii 188/1999 privitoare la statutul funcționarilor publici (ce constituie legea generală în materia funcționarilor publici) doar în situația în care domeniile respective nu sunt reglementate de legislația specifică a polițistului, conform prev.art.78 din Legea 360/2002.
Din analiza acestei prevederi legale rezultă că dispozițiile legii generale în materia funcționarilor publici sunt aplicabile polițiștilor doar în situația în care în cuprinsul legii speciale ce reglementează statutul acestora nu se reglementează un anumit domeniu ori situație juridică.
Ori, în privința situațiilor în care are loc mutarea polițistului și condițiile în care ea are loc legea specială cuprinde prevederi legale, fiind reglementată această situație juridică caz în care aceste dispoziții speciale devin aplicabile mutării polițiștilor și nu prevederile legii generale cum în mod eronat susține recurentul în cuprinsul motivelor de recurs.
În consecință se reține că motivele de recurs privitoare la aplicarea greșită a prevederilor legale de către prima instanță speței deduse judecății sunt nefondate, dispozițiile prev.art.79 din Legea 188/1999 invocate de recurent neavând aplicabilitate în cauză.
Prin urmare se reține că în mod corect și legal a reținut prima instanță că pentru mutarea reclamantului recurent în interesul serviciului nu era necesar acordul său prealabil exprimat în scris deoarece dispozițiile legii speciale aplicabile acestuia nu condiționează luarea măsurii de existența acordului celui mutat în interesul serviciului.
Adresa nr.-/26.10.2007 emisă de către Direcția Generală Management și Resurse Umane din cadrul invocată de recurent reprezintă doar un punct de vedere al acelei direcții asupra modului de interpretare a dispozițiilor legale privitoare la mutarea, delegarea și detașarea polițiștilor, punct de vedere ce nu poate constitui temei de anulare a măsurii dispuse în cauză peste prevederile legale aplicabile cauzei.
Se reține de asemenea că nici practica judiciară în materie invocată de recurent nu poate constitui temei de admitere a acțiunii formulate, deoarece în sistemul nostru de drept jurisprudența nu constituie izvor de drept.
În privința motivelor de recurs privitoare la necesitatea luării măsurii mutării recurentului, se reține că sunt nefondate, luarea măsurii fiind justificată prin documentația prealabilă întocmită și care a stat la baza luării măsurii și din care a rezultat o necesitate reală a adoptării ei în interesul desfășurării activității, astfel cum în mod judicios a reținut și prima instanță.
În consecință se reține că motivele de recurs invocate sunt nefondate, recursul declarat în cauză urmând a fi respins ca nefondat, cu consecința menținerii în totalitate a sentinței recurate.
Instanța de recurs nu va acorda cheltuieli de judecată deoarece partea intimată nu a solicitat acordarea lor, iar partea recurentă care le-a solicitat a căzut în pretenții nefiind îndreptățită la acordarea cheltuielilor de judecată.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
RESPINGEca nefondatrecursul declarat de recurentul reclamant domiciliat în comuna, nr.164, Județ B, Cod poștal -, în contradictoriu cu intimatul pârâtInspectoratul Județean de Polițiecu sediul în O,-, Județ B, împotriva sentinței nr.539 din 12.12.2007 pronunțată de Tribunalul Bihor,pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 5.06.2008.
PREȘEDINTE: JUDECĂTOR: JUDECĂTOR: GREFIER:
- - - - - -
Red.dec.jud. în concept. 9.06.2008
Jud.fond Sidic /
Dact.
2 exemplare/ 10 iunie 2008
Președinte:Ovidiu BlagaJudecători:Ovidiu Blaga, Ioana Dina Tătar, Florica
