Contestație act administrativ fiscal. Decizia 208/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--15.01.2009
DECIZIA CIVILĂ NR. 208
Ședința Publică din 12 februarie 2009
PREȘEDINTE: Chiu Mircea Ionel
JUDECĂTOR 2: Claudia LIBER -
JUDECĂTOR 3: Dascălu Cornelia
GREFIER:
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâtele T și T împotriva sentinței civile nr. 986/25.XI.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat, având ca obiect contestație act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea reclamantului intimat întâmpinare în 3 exemplare.
Se constată că prin cererile de recurs și prin întâmpinare părțile au solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub nr- reclamantul, a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice T și Administrația Finanțelor Publice T: anularea actului administrativ unilateral - chitanța seria - nr. -/21.03.2008 emisă de Administrația Finanțelor Publice T ca nelegală; obligarea paratelor la restituirea taxei de înmatriculare in cuantum de 3007 lei.
În fapt, a arătat că în februarie 2008, din Germania, a cumpărat un autoturism second-hand marca BMW model 346K//316TI fabricat în Germania, seria nr., număr de înmatriculare -, pe care l-a importat în România.
Pentru înmatricularea acestuia în scopul circulației pe drumurile publice, a fost nevoit, pentru să achite taxa de prima înmatriculare pentru acest autovehicul, taxa ce i-a fost percepută în mod eronat, prin aplicarea greșită a legii.
Invocă în drept, în esență, următoarele: art. 11 si art. 148 alin 2 din Constituția României prevede supremația legislației Comunității Europene fata de reglementările interne, tratatele constitutive ale Uniunii Europene având prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne.
Art. 241 ind. 1 din Codul fiscal prevede incidența taxei speciale - autoturismele si autovehiculele comerciale cu masa totala maxima autorizata de pana la 3,5 tone inclusiv - si modalitatea de calcul al acesteia. Din 1 ianuarie 2007 România, devenind stat membru al Comunității Europene s-a obligat, conform Constituției României, sa respecte reglementările Comunității Europene. Astfel, art. 90 din Tratatul d l Maastricht, de înființare a Comunității Europene precede că: " Nici un stat membru nu poate sa impună, in mod direct sau indirect, asupra produselor altor Membre impozite interne de orice natura in plus fata de cele impuse direct sau indirect asupra produselor interne similare.
Mai mult, nici un Stat Membru nu poate sa impună asupra produselor altor Membre impozite interne de natura sa acorde protecție indirecta altor produse. "
Taxa de prima înmatriculare achitată statului român este nelegală, contrară normelor jurisprudenței Curții Europene, precum și a dispozițiilor art. 148 alin. 2 din Constituție potrivit cărora tratatele constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne.
La cererea de chemare în judecată, a anexat dovada îndeplinirii procedurii prealabile; ulterior, a depus fișa de înmatriculare a autoturismului în limbile română și germană, cartea de identitate a vehiculului, chitanța de plată a taxei auto, decizia de impunere.
Prin întâmpinare, pârâta Tas olicitat următoarele:
În principal, pe cale de excepție, sa se constate prematuritatea acțiunii in contencios administrativ data de neefectuarea procedurii prealabile obligatorii prevăzute de Titlul IX - Soluționarea contestațiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale din nr.OG 92/2003 privind pr.fiscala, coroborat cu prevederile art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004;
Tot pe cale de excepție, a solicitat instanței sa constate prematuritatea acțiunii in contencios administrativ față de nefinalizarea procedurii prealabile, tardivitatea formulării cererii de restituire a taxei speciale, raportat la prevederile art. 207 alin. 1 din pr.fiscala; inadmisibilitatea capătului de cerere privind restituirea taxei speciale, raportat la prevederile art. 117 din Codul d e procedură fiscala;
În subsidiar, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca vădit neîntemeiata si menținerea ca temeinic si legal a actului administrativ fiscal in baza căruia a fost achitata taxa speciala.
Pârâta apreciază ca, raportat la obiectul cauzei reprezentat de restituirea unei taxe care s-a făcut venit la bugetul de stat, ne situam in sfera contenciosului administrativ fiscal reglementata de Titlul IX - Soluționarea contestațiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale din nr.OG 92/2003 privind pr.fiscala, si nu ne găsim in sfera contenciosului administrativ general reglementata de Legea nr. 554/2004.
In aceste condiții, prevederile din nr.OG 92/2003 privind pr.fiscala referitoare la contenciosul administrativ fiscal reprezintă lege speciala in raport cu dispozițiile Legii nr. 554/2004, care constituie lege generala in materia contenciosului general, si cu care nr.OG 92/2003 privind pr.fiscala se completează in măsura in care nu cuprinde dispoziții derogatorii.
Or, legea speciala deroga de le legea generala potrivit principiului de drept "specialia generalibus derogant", situație in care daca nr.OG 92/2003 privind pr.fiscala cuprinde norme derogatorii de la prevederile generale ale Legii nr. 554/2004, Codul d e procedura fiscala - lege speciala in materie se aplica cu prioritate raportat la prevederile Legii nr. 554/2004 - lege generala in materie.
Pârâta invocă inadmisibilitatea acțiunii in contencios administrativ data de neefectuarea procedurii prealabile obligatorii prevăzute de art. 205 si urmat, din nr.OG 92/2003 privind pr.fiscala coroborate cu prevederile art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004. arată că reclamantul nu a formulat o contestație împotriva actului administrativ fiscal în baza căruia a fost achitată taxa specială, depunând doar o cerere inadmisibilă de restituire a taxei, înregistrată la. T sub nr. 55586/18.12.2007 care nu poate fi asimilată unei contestații împotriva actului administrativ fiscal datorită formei, obiectului și temeiului legal în baza căreia a fost formulată.
Pârâta a invocat și inadmisibilitatea formulării direct in instanța a capătului de cerere privind anularea așa-zisului "act administrativ unilateral" reprezentat de chitanța seria - nr. - / 13.09.2007 emisa de, raportat la prevederile art. 205 si următoarele din.pr.fiscala. prin această cerere prealabilă nu s-a solicitat și anularea vreunui act administrativ fiscal, ci doar restituirea taxei în sumă de 6.027 lei. În principiu, capetele de cerere nu pot fi diferite intre contestația prealabila si acțiunea in contencios administrativ, întrucât orice capăt nou de cerere formulat numai in acțiunea in contencios administrativ dar care nu a fost cuprins si in contestația prealabila este inadmisibil pentru neefectuarea procedurii prealabile obligatorii.
Pârâta a invocat prematuritatea acțiunii în contencios administrativ, dată de finalizarea procedurii prealabile, având în vedere că obiectul unei acțiuni în contencios administrativ fiscal îl constituie, în principal, atacarea deciziei emise în soluționarea contestației și, numai în subsidiar, atacarea actului administrativ de impunere inițial, astfel cum dispune art. 218 alin. 2. proc. fiscală. În acest sens, pârâta a amintit practica Înaltei Curți de Casație și Justiție conform căreia acțiunea poate fi admisă în condițiile finalizării procedurii prealabile.
Pârâta a invocat inadmisibilitatea capătului de cerere privind restituirea taxei speciale, raportat la prevederile art. 117 din Codul d e procedură fiscală. Astfel, reclamantul nu își motivează cererea de restituire a taxei pe existenta vreunui caz de restituire dintre cele enumerate in art. 117 din pr.fiscala ci contesta înseși prevederile legale care instituie taxa speciala de prima înmatriculare, respectiv dispozițiile art. 214 - 2143din Legea nr. 571 /2003 privind Codul fiscal, susținând ca aceasta taxa ar fi "nelegala" .
In subsidiar, pârâta a solicitat admiterea în parte și respingerea acțiunii în rest,ca vădit neîntemeiata și nefondata având in vedere ca reclamantul datorează in mod legal taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule (taxa de prima înmatriculare) in cuantumul indicat.
Plata taxei speciale pentru autoturisme si autovehicule (taxa de prima înmatriculare) s-a făcut in temeiul prevederilor art. 214 - 2143din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, coroborate cu prevederile art. 31 - 312din nr.HG 44/2004 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003.
Pârâta arată că Dispozițiile art. 214 si următoarele din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal nu contravin prevederilor art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeana.
La rândul său, pârâta Taf ormulat întâmpinare, invocând lipsa calității procesuale pasive a T, având în vedere că doar Tae mis chitanța a cărei anulare se cere; inadmisibilitatea cauzei pentru neîndeplinirea procedurii prealabile potrivit art. 205 din OG 92/2003, privind Codul d e procedura fiscala, respingerea acțiunii formulata de către reclamant ca netemeinica si nelegala și menținerea ca temeinica si legala a actului administrativ unilateral emisa de Trezoreria municipiului T, aducând, în esență, aceleași argumente ca și pârâta
Prin sentința civilă nr. 986/25.11.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa admis acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtelor Direcția Generală a Finanțelor Publice T și Administrația Finanțelor Publice T, a dispus anularea chitanței seria - nr. -/21.03.2008. emisă de Administrația Finanțelor Publice T pentru suma de 3007 lei și a obligat în solidar pârâtele la restituirea către reclamant a sumei de 3007 lei.
În motivarea soluției pronunțate, prima instanță a reținut următoarele:
Analizând disp.art.90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, invocat de reclamant, instanța de fond a constatat că acesta prevede că " nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare ".
În consecință, prevederile menționate din Tratat limitează libertatea statelor în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii si protecționiste. Astfel, art.90(I) interzice discriminarea fiscală între produsele importate si cele provenind de pe piața internă si care sunt de natură similară. Esențialul acestei taxe interzise este că perceperea ei este determinată de traversarea graniței de către autoturismul supus taxei, dintr-o țară comunitară în România.
În privința reglementării interne, instanța de fond a constatat că taxa specială pentru autoturisme si autovehicule a fost introdusă în codul fiscal prin Legea nr.343/2006, sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea Legii nr.343 prin OUG nr.110/2006, a fost restrânsă de la toate autoturismele si autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate ( cele cu handicap, misiuni diplomatice etc.), cât si situații de scutire de la plata taxei, în cazul vehiculelor istorice etc.
Potrivit reglementării în vigoare la data importului autoturismului de către reclamant, taxa specială pentru autoturisme se datorează cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autoturism sau autovehicul comercial, enumerat la art.214 ind.1 din Codul fiscal.
Cuantumul taxei speciale, datorată bugetului statului, se calculează după formula prevăzută de art.214 ind.1 alin.3 în funcție de capacitatea cilindrică, vechimea autovehiculului si unii coeficienți de corelare ori de reducere a taxei prevăzuți în anexele speciale ale legii. Esențialul rămâne că taxa specială nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte comunitare, si reînmatriculate în România, după aducerea acestora în țară.
Diferența de aplicare a taxei demonstrată în modul arătat, introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în România, taxa nu se mai percepe.
Între principiile dreptului comunitar, obligatorii pentru instanțele judecătorești române, astfel cum s-a menționat prin referirile la art.148 alin.2 si 4 din Constituție, se situează supremația dreptului comunitar, în speță a art.90( I ) din Tratat, astfel că prin modificarea codului fiscal si introducerea taxei speciale pentru autoturisme si autovehicule, legiuitorul a încălcat în mod direct dispozițiile menționate ale Tratatului.
Ca urmare a efectului direct al art.90(I) din Tratat pentru ordinea juridică internă a României, instanța de fond este datoare să constate că art.214 ind.1-214 ind.3 din Codul fiscal sunt reglementări contrare si că nu pot fi menținute în continuare ca aplicabile în cauza de față. Neputând fi aplicabile în dreptul intern, aceste reglementări impun concluzia că taxa specială achitată pentru reînmatricularea autoturismului de către reclamant în cuantum de 6027 lei RON, a fost încasată în contul bugetului statului, cu încălcarea art.90(i) al Tratatului, inclusiv a Tratatului de aderare a României si Bulgariei la Uniunea Europeană, ratificat de România prin Legea nr.157/2005, care prevede că de la data aderării, dispozițiile tratatelor originare . înainte de aderare, sunt obligatorii pentru . România si se aplică în condițiile stabilite prin Tratate si prin actul de aderare.
Apărarea pârâtelor formulată în sensul că acțiunea este inadmisibilă întrucât nu se solicită anularea unui act administrativ fiscal de plată a taxei este neîntemeiată si speculativă. Intr-adevăr, reclamantul a achitat taxa conformându-se dispozițiilor citate din codul fiscal, precum si a unei calculații privind taxele speciale pentru autoturisme efectuate de Ministerul Finanțelor si care este afișată, în forma electronică, în mod public. Astfel cum pârâtele confirmă, operațiunea tehnică de înmatriculare a autoturismelor second- hand importate dintr-un stat membru al Uniunii Europene nu este posibilă fără plata taxei. Intr-adevăr, nici un organ administrativ din România, nici cel care înmatriculează autoturisme, nici cel care încasează taxa si nici Ministerul Finanțelor care administrează bugetul statului, nu emite un act fiscal, titlu de creanță, care să o materializeze. În consecință, însăși obligația de plată a taxei, de natură legală si condiționarea înmatriculării de dovada plății acesteia, echivalează cu existența unui act administrativ de obligare la plată care nu are un suport material, ci doar așa cum s-a arătat, o bază legală de reglementare si calcul si o calculație efectivă, afișată electronic de Ministerul Finanțelor.
A considera ca reclamantul nu poate invoca încălcarea dreptului comunitar prin reglementarea si perceperea în acest mod a taxei speciale pentru autoturisme, în lipsa unui titlu de creanță cu suport material, ar echivala cu negarea dreptului reclamantului de a avea acces liber la justiție si ar contraveni art.21 alin.1 din Constituția României care statuează că orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, libertăților si intereselor sale legitime, în timp ce nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept, sens în care se vor respinge ca neîntemeiate excepțiile tardivității formulării cererii de restituire și prematurității introducerii acțiunii.
Instanța de fond a reținut că art.90(I) din Tratat face parte, de la data de 1 ianuarie 2007, din ordinea internă de drept a României si astfel reclamantul, persoană fizică română, se poate adresa autorităților administrative precum si instanțelor judecătorești în scopul de a i se restabili drepturile conferite de această reglementare comunitară de bază si care i-au fost încălcate prin aplicarea reglementărilor dreptului național cu caracter contrar de către autoritățile administrative cu ocazia reînmatriculării în România a autoturismului cumpărat din străinătate.
Prin urmare, actul administrativ - fiscal, vătămător pentru reclamant, îl constituie însăși plata taxei speciale pentru autoturism, iar demersul prealabil administrativ la care este obligat reclamantul prin dispozițiile Legii contenciosului administrativ si ale codului d e procedură fiscală, sunt asigurate prin cererile de restituire a taxei depuse de către reclamant la Administrația Finanțelor Publice T, sens în care s-a respins ca neîntemeiată excepția neîndeplinirii procedurii prealabile.
Nu a fost reținută ca întemeiată nici excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice T, întrucât acesteia îi revine sarcina de soluționa cererea înregistrată în procedură prealabilă administrativă privind solicitarea restituirii taxei de primă înmatriculare achitată de reclamant și solicitată a fi restituită, obligația fiind solidară pentru toți pârâții chemați în judecată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice T și Administrația Finanțelor Publice T, considerând-o netemeinică și nelegală.
În motivarea recursurilor, se invocă în esență următoarele:
Pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice T invocă excepția lipsei calității procesuale pasive pe considerentul că se solicita anularea unei chitanțe ( - seria -/18.04.2008) ce a fost emisa de Trezoreria municipiului T din cadrul Administrației Finanțelor Publice T si nu de către Direcția Generala a Finanțelor Publice T sau de către Ministerul Economiei si Finanțelor
Pe fond solicită respingerea acțiunii ca netemeinică si nelegală având in vedere ca reclamantul avea obligația, pentru înmatricularea autoturismului achiziționat, sa achite o taxa de prima înmatriculare in România, potrivit prevederilor Art.2141, 2142, 2143din Legea nr. 571/2003, actualizata, coroborate cu prevederile nr.HG44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legea nr. 571/2003.
Pârâta Administrația Finanțelor Publice T susține în recursul său următoarele:
În mod neîntemeiat instanța de fond a respins excepția prematurității acțiunii in contencios administrativ data de nefinalizarea procedurii prealabile obligatorii prevăzute de Titlul IX - Soluționarea contestațiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale din nr.OG 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, coroborat cu prevederile art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
În subsidiar, pe fondul cauzei solicită admiterea doar in parte a acțiunii cu
privire la taxa rezultata ca diferența intre suma de 3.007 lei achitata de contribuabil la data de 21.03.2008, cu titlu de taxa specială pentru autoturisme si autovehicule, in temeiul prevederilor art. 2141- 2143din Legea nr. 571 /2003 privind Codul fiscal, si cuantumul taxei pe poluare rezultat din aplicarea prevederilor nr.OUG 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule; solicită respingerea in rest a acțiunii ca neîntemeiată pentru suma reprezentând cuantumul taxei pe poluare rezultat din aplicarea prevederilor nr.OUG 50/2008 pentru autoturismul in cauză.
Arată că la data de 01.07.2008 a intrat in vigoare nr.OUG 50 din 21 aprilie 2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, publicata in Of. nr. 327 din 25 aprilie 2008, prin care s-au abrogat dispozițiile art. 2141- 2143din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, care au instituit aplicarea taxei speciale pentru înmatricularea autoturismelor si autovehiculelor, potrivit dispozițiilor art. 14 din aceasta ordonanța: "art. 14 - 1) Prezenta ordonanța de urgenta intra în vizoare la data de 1 iulie 2008. 2) La data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgenta se abroga art. 214- 214 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, cu modificările si completările ulterioare. "
Mai arată că dispozițiile nr.OUG 50/2008 au efect retroactiv asupra tuturor sumelor achitate de către contribuabili in perioada 01.01.2007-30.06.2008 cu titlu de taxa specială pentru autoturisme si autovehicule.
Recursurile sunt neîntemeiate.
Relativ la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice T, Curtea urmează să o respingă ca nefondată, în condițiile în care reclamantul s-a adresat acesteia pe calea procedurii prealabile, potrivit obligarea înregistrării la sediul acesteia sub nr. 13237/1 aprilie 2008, nesoluționată nici în prezent, deși termenul de 30 de zile prevăzut de dispozițiile codului d e procedură fiscală a fost cu mult depășit, împrejurarea față de care urmează să fie respinsă și excepția prematurității acțiunii invocată de pârâta Administrația Finanțelor Publice
Sub aspectul fondului cauzei, Curtea reține că potrivit art.148 alin.2 din Constituție prevederile tratatelor comunitare au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne.
Prin art.214 ind.1 alin.1 și art.214 ind.2 Cod fiscal s-a instituit obligația de a se plăti taxă specială pentru prima înmatriculare a unor autoturisme și autovehicule în România, cu excepțiile expres prevăzute în conținutul acestor texte de lege.
Potrivit reglementărilor cuprinse în Codul fiscal, cuantumul taxei speciale se calculează după formula prevăzută de art.214 ind.1 alin.3 în funcție de capacitatea cilindrică, vechimea autovehiculului și unii coeficienți de corelare ori de reducere a taxei prevăzuți în anexele speciale ale legii se calculează după formula prevăzuta de art.214 ind.1 alin.3 in funcție de capacitatea cilindrica, vechimea autovehiculului si unii coeficienți de corelare ori de reducere a taxei prevăzuți in anexele speciale ale legi și aceasta este percepută, conform legii, cu începere de la data de 1.2007, deci cu aplicabilitate pentru autovehicule introduse în România după această dată.
Din conținutul dispozițiilor legale sus citate rezultă neîndoielnic că taxa specială de primă înmatriculare nu se percepe pentru autoturismele deja înmatriculate în România anterior datei de 1.2007, ci numai pentru cele înmatriculate în alte membre din Uniunea Europeană și reînmatriculate în România, după introducerea lor în țară.
Art.90 din Tratatul prevede la alin.1, că nici nu stat membru nu poate impune, direct sau indirect, asupra produselor provenind din alte membre, impozite sau taxe interne care nu sunt percepute, direct sau indirect, asupra produselor naționale similare, iar la al.2 că nici un stat membru nu poate aplica în cazul produselor provenind din alte membre măsuri de impozitare internă de natură să asigure protecția indirectă a produselor naționale.
Dispozițiile legale sus citate, din codul fiscal român, introduc un regim juridic discriminatoriu din punct de vedere legal pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării în România, în ipoteza în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de origine, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor deja înmatriculate în România taxa nu se datorează.
Având în vedere prioritatea dreptului comunitar în raport cu legislația română, potrivit art.148 alin.2 și 4 din Constituție și incidența art.90 din Tratatul, bine a fost admisă acțiunea de prima instanță, constatându-se încălcarea normei din Tratat, motiv pentru care criticile recurentelor sub acest aspect sunt nefondate.
Cu referire la incidența în speță a prevederilor OUG nr. 50/2008, Curtea reține următoarele: Conform dispozițiilor art. 11 din acest act normativ taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1.01.2007-30.06.2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa de poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste norme au fost aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 686/2008.
Curtea reține că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă reclamantul intimat are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
În astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite (CJCE, cazul nr. 68/79 I/S contre Ministere danois des impots accises precum și cauza conexată nr. C-290/05 și C-333/05 și, prag. 61-70).
Din această perspectivă nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008, pe care să o compenseze în partea cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială.
Curtea mai reține, în context, că noua taxă instituită de OUG nr. 50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară are alt mod de clacul și altă destinație.
Așa fiind, Curtea apreciază că nu este posibilă, pe de o parte admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamantului menținând ca legală taxa specială încasată sub imperiul normelor din Codul Fiscal pe considerentul incidenței și efectelor produse de OUG nr. 50/2008, dar pe de altă parte nici nu se poate admite recursul cu consecința îndrumării reclamantului să urmeze procedura anevoioasă, plină de riscuri în scopul restituirii integrale a taxei prin aplicarea noului act normativ.
A admite această teză ar însemna că soluția dată acțiunii reclamantului să nu fie integrală și eficace, de vreme ce pârâta în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar.
Nu în ultimul rând Curtea reține că restituirea doar a diferenție între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogate la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 al.1 din Constituție.
Din această perspectivă aplicarea OUG nr. 50/2008 nu poate paraliza demersul reclamantului și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia sentinței recurate, conform argumentelor deja expuse.
Față de considerentele mai sus reținute, Curtea urmează să respingă recursurile de față ca nefondate, în condițiile dispozițiilor art. 312 al.1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de pârâtele T și T împotriva sentinței civile nr. 986/25.XI.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12 februarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - LIBER - - -
GREFIER
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Judecător:
Red. /18.02.2009
Tehnored. /23.02.2009/ 2 ex.
Președinte:Chiu Mircea IonelJudecători:Chiu Mircea Ionel, Claudia, Dascălu Cornelia
