Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 213/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția Comercială, de Contencios
Administrativ și Fiscal-
DOSAR NR.-
DECIZIA NR.213/CA/2009 -
Ședința publică din 9 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Tătar Ioana- -- JUDECĂTOR 2: Filimon Marcela
- -- judecător
- - -JUDECĂTOR 3: Blaga Ovidiu
- - - grefier
*******
Pe rol fiind soluționarea recursului în contencios administrativ și fiscal formulat de reclamantul - cu domiciliul ales la. - A I, str. -,nr.1, jud. A în contradictoriu cu intimata pârâtăDIRECȚIA PUBLICĂ COMUNITARĂ DE EVIDENȚĂ A PERSOANELORcu sediul în A I, nr.14, jud. A împotriva sentinței nr.1111/CAF din 11 septembrie 2008,pronunțată de Tribunalul Alba, în dosar nr-, având ca obiect - litigiu privind funcționarii publici (Legea nr.188/1999)-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, nu se prezintă nici o parte a litigiului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că, recursul este scutit de plata taxelor de timbru, prezenta cauză este strămutată de la Curtea de Apel Alba Iulia, pârâta a depus la dosar concluzii scrise, precum și faptul că se solicită judecarea cauzei și în lipsă, după care:
CURTEA DE APEL
Deliberând:
Asupra recursului în contencios administrativ și fiscal de față, constată următoarele:
Prin sentința nr.1111/CAF din 11 septembrie 2008, Tribunalul Albaa respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul, împotriva pârâtei DIRECȚIA PUBLICĂ COMUNITARĂ DE EVIDENȚĂ A PERSOANELOR
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamantul este funcționar public în cadrul Direcției Publice Comunitare de Evidență a Persoanelor A, raportul său de serviciu desfășurându-se neîntrerupt începând cu data de 01.03.2005. În această calitate el are dreptul la salariul de bază, sporuri, premii, stimulente și alte drepturi reglementate în principal în Legea nr.188/1999 dar și în alte acte normative speciale.
În ceea ce privește indemnizația e dispozitiv s-a constatat următoarele:
Sediul legal al acestui drept de natură salarială se regăsește în cuprinsul Legii nr.138 din 20.07.1999.
Astfel art.13 prevede că "cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază".
Pe de altă parte, art.47 stabilește că "Personalul civil din ministerele și instituțiile centrale prevăzute la art.1 beneficiază de drepturile salariale reglementate în legislația aplicabilă în sectorul bugetar și de unele drepturi salariale prevăzute în prezenta lege".
Instituțiile la care face trimitere textul anterior, respectiv cele prevăzute în art.1 sunt "Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției".
Odată cu reorganizarea ministerelor și înființarea Ministerului Administrației și Internelor, funcționarii publici din administrație au trecut în subordinea acestui minister, conform Ordonanței de Urgență nr.63 din 28.06.2003.
Începând cu data de 15 aprilie 2007, se înființează Ministerul Internelor și Reformei Administrative prin reorganizarea Ministerului Administrației și Internelor, care își încetează activitatea, conform art.2 din nr.OUG24/2007, iar conform art.18 alin.3 din nr.OUG30/2007 "Personalul Ministerului Internelor și Reformei Administrative beneficiază de drepturile dobândite anterior, conform legislației, precum și, cu excepția personalului preluat potrivit prevederilor Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.25/2007, privind stabilirea unor măsuri pentru reorganizarea aparatului de lucru al Guvernului,în limita bugetului aprobat,de indemnizații șisporuri specificeinstituțiilor din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională".
Drepturile salariale au fost armonizate prin Ordinul MAI nr.496/2003 care modifică și completează Ordinul MI nr.275/2002, ocazie cu care s-a stabilit prin pct.9.2 că "Indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice".
Noțiunea de personal civil a fost lămurită de pct.31.1 conform căruia "Prin personal civil, în sensul prezentului ordin, se înțelege funcționarii publici și personalul contractual din Ministerul Administrației și Internelor.
Personalul civil din Ministerul Administrației și Internelor beneficiază de drepturile stabilite prin prezenta lege, cu excepția celor din domeniul administrației publice carebeneficiază doar de dreptul prevăzut la art.13 din lege,precum și de cele prevăzute în reglementările în vigoare aplicabile salariaților omologi din sectorul bugetar".
Coroborând aceste prevederi, s-a constatat că, de indemnizația de dispozitiv pot beneficia doar funcționari publici prevăzuți în anexa 6 legi, care sunt definiți ca personal civil din cadrul instituțiilor expres prevăzute la art.1, 47 și 49, fără a exista vreo modificare a acestor prevederi pe perioada în litigiu.
Ordinele MAI nr.275/2002 și nr.496/2003 cuprind norme de aplicare a legii, având o forță juridică inferioară acesteia, astfel că pot explicita prevederile legii doar în sensul legii, fără însă a adăuga la lege.
Din acest motiv, definiția noțiunii de personal civil dată prin pct.31.1 din Ordinul nr.496/2003 cu privire la art.47 din lege trebuie interpretate raportat la prevederile legii, la sfera de aplicare a acesteia.
Sintagma"personalul civil din administrația publică"trebuie interpretată ca fiind administrația publică centrală a Ministerului Administrației și Internelor.
Este de necontestat faptul că Direcția Publică Comunitară de Evidență a Persoanelor A este subordonată și Ministerului Administrației și Internelor, însă conform art.6 alin.1 și 3 din nr.OG84/2001 ea este instituție publică de interes județean, cu personalitate juridică, înființată în subordinea Consiliului Județean Ca urmare, în mod evident ea nu face parte din administrația centrală.
Față de această împrejurarea, sa reținut că, se justifică interpretarea conform căreia funcționarii publici din administrația publică locală nu beneficiază de sporul de dispozitiv, sens în care cererea reclamantului a fost respinsă.
Împotriva acestei sentințe, în termen și scutit de plata taxelor de timbru, a declarat recurs reclamantul, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate, iar pe cale de consecință admiterea acțiunii sale, fără cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, se arată că, instanța de fond a reținut că temeiul de drept al acțiunii reclamantului, invocat în principal și regăsit în ordinul MAI nr.496/2003 nu este aplicabil situației sale, acest ordin fiind aplicabil numai angajaților care-și desfășoară activitatea în instituțiile și autoritățile prevăzute în art.1 din Legea nr.138/1999 și respectiv să-și desfășoare activitatea într-un dispozitiv cu caracter militar.
Consideră că, soluția instanței de fond este netemeinică și nelegală, întrucât sub un prim aspect, a invocat în sprijinul acțiunii sale argumentul potrivit căruia, raportat la dispozițiile art.2 din OUG nr.84/2001, intimata Direcția Publică Comunitară de Evidență a Persoanelor A este coordonată și controlată în activitatea sa de către Inspectoratul Național pentru evidența Persoanelor, instituție care la rândul său este subordonată, conform art.11 din OUG nr.63/2003, direct Ministerului Administrației și Internelor. În această situație, având în vedere subordonarea instituției lor față de o instituție subordonată și integrată în structura Ministerului d e Interne, dispozițiile Ordinului MAI nr.496/2003, privind acordarea sporului de dispozitiv, nu mai pot fi interpretate în sensul neaplicării situației recurentului.
Sub un alt aspect, arată recurentul că, a invocat în sprijinul acțiunii sale acel Ordin al MAI nr.496/2003, potrivit dispozițiilor căruia personalul din subordinea acestui minister beneficiază de un spor de dispozitiv în cuantum de 25%.
Din dispozițiile art.9.2 din Ordinul MAI nr.496/2003, reiese că "Indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice", personal definit ca funcționari publici și personal contractual din
Din analiza dispozițiilor cuprinse în ordinul mai sus menționat, reiese, așa cum reține instanța de fond, că acesta ar avea o sferă de aplicabilitate limitată doar la personalul din anumite instituții cu caracter militar.
Tocmai emitentul ordinului, respectiv MAI - actualmente MIRA; arată recurentul, a dispus acordarea acestui spor de dispozitiv și personalului din aparatul Prefectului, care beneficiază de dispozițiile ordinului în cauză.
Astfel, arată recurentul, nu există nici o diferență care să justifice această discriminare salarială, motiv pentru care susține că soluția adoptată și măsura respectivă este discriminatorie și încalcă dispozițiile art.39 alin.1 lit.d din Codul muncii și art.1 alin.2 lit.e din OG nr.137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, care consacră principiul egalității între cetățeni, excluderea privilegiilor și discriminărilor fiind garantate în exercitarea drepturilor economice.
În transpunerea în practică a acestui principiu, se arată că orice autoritate publică are obligația legală de a reglementa, asigura și realiza egalitatea de tratament și de șanse. În acest sens recurentul a făcut referire la prevederile: Directivei Uniunii Europene nr.2000/EC/78; art.7 și art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului; art.7 din Pactul Internațional cu privire la drepturile economice, sociale, culturale, ratificat de România prin Decretul nr.212/1974; art.14 din CEDO; art.1 din Protocolul nr.12 la Convenția pentru apărarea drepturilor Omului și a libertăților fundamentale; art.4 din Carta Socială Europeană, revizuită; art.16 din Constituția României; art.20 alin.1 din Constituția României și prevederile Legii nr.188/1999 privind salarizarea funcționarilor publici, coroborate cu prevederile art.5, art.6 alin.1, art.18, art.39 alin.1 lit.a, art.155 din Legea nr.53/2003.
Concluzionează că numai prin acordarea acestui spor tuturor salariaților din unitatea angajatorului se realizează principiul constituțional al egalității cetățenilor care-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice.
În drept a invocat prevederile art.304 pct.9 coroborat cu art.312 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata Direcția Publică Comunitară de Evidență a Persoanelor A, a solicitat respingerea ca nefondat a recursului și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și sub toate aspectele, în baza prevederilor art.304/1 Cod procedură civilă, instanța apreciază recursul declarat de reclamantul ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:
Reglementarea indemnizației de dispozitiv s-a realizat prin dispozițiile art.3 din Legea nr.138/1999 ca o componentă a soldei lunare cuvenite inițial cadrelor militare și militarilor angajați pe bază de contract, precum și salariaților civili din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției.
Ordinul Ministrului de Interne nr.275/05.06.2002 a fost dat în aplicarea dispozițiilor legale referitoare la salarizarea personalului militar și civil din Ministerul d e Interne, având în vedere prevederile Legii nr.138/1999, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, stabilind la pct.9.1 că, beneficiază de indemnizația de dispozitiv și studenții care au obținut gradul de sublocotenent după absolvirea anului IV la Academia de Poliție " " sau alte instituții militare de învățământ superior.
Prin Ordinul nr.496/28.07.2003, a fost modificat și completat Ordinul nr.275/2002. Astfel, după pct.9.1, a fost introdus pct.9.2 care statua dreptul la indemnizația de dispozitiv și în favoarea personalului civil care-și desfășura activitatea în domeniul administrației publice, prin personal civil înțelegându-se funcționarii publici și personalul contractual din, potrivit pct.31 din ordinul nr.275/2002, modificat prin ordinul nr.496/2003.
Limitele de aplicare a Ordinului nr.275/2002 cu modificările și completările aduse de Ordinul nr.496/2003 sunt circumscrise de categoriile de personal ce compuneau Ministerul Administrației și Internelor după reorganizarea reglementată de dispozițiile nr.OUG63/2003, precum și de cele avute în vedere de dispozițiile Legii nr.138/1999, ca beneficiare a indemnizației de dispozitiv.
În acest context, prin dispozițiile art.11 din OUG nr.63/2002, anterioare Ordinului nr.496/2003, au fost reglementate instituțiile publice, organele de specialitate ale administrației publice centrale, structurile de ordine și siguranță publică din subordinea, în funcție de domeniile de activitate, respectiv administrație publică și ordine și siguranță publică.
Pe de altă parte, din perspectiva categoriilor de personal prin dispozițiile art.16 din nr.OUG63/2003 a fost reglementată componența Ministerului Administrației și Internelor ca fiind reprezentată de funcționari publici, funcționari publici cu statut special, polițiști, cadre militare în activitatea, personal contractual, militari, jandarmi și polițiști de frontieră angajați pe bază de contract.
În acest cadru legislativ, rațiunea legiuitorului de a recunoaște dreptul la indemnizația de dispozitiv categoriilor avute în vedere de prevederile Legii nr.138/1999 a fost materializată prin aplicarea dispozițiilor din această materie și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice cu atribuții cu ordine și siguranță publică, având în vedere anumite structuri de ordine și siguranță publică au fost demilitarizate, personalul acestora dobândind statut de funcționar public, precum polițiștii (prin Legea nr.360/2002), polițiștii de frontieră (prin nr.OUG104/2001).
Deși au fost abrogate dispozițiile arătate din nr.OUG63/2003, sunt reluate de prevederile art.13 din nr.OG30/2007.
Având în vedere regulile de tehnică legislativă stabilite de dispozițiile art.75, 76 ale Legii nr.24/2000, Ordinele nr.275/2002 și 496/2003 nu pot fi interpretate și aplicate decât în limitele cadrului stabilit de legile, hotărârile și ordonanțele Guvernului pe baza și în executarea cărora au fost admise.
În consecință, de recunoașterea dreptului la indemnizația de dispozitiv beneficiază doar personalul civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice în structurile de ordine și siguranță publică, avute în vedere de dispozițiile Legii nr.138/1999.
Mai mult decât atât, prin dispozițiile art.11 alin.1 din nr.OUG63/2003, în domeniul administrației publice din subordinea Ministerului Administrației și Internelor au fost stabilite anumite instituții și organe de specialitate ale administrației publice centrale referitor la administrația publică din unitățile administrativ teritoriale, fiind incident principiul descentralizării, autonomiei locale și deconcentrării serviciilor publice, consacrate de dispozițiile art.120 - 123 din Constituția României, respectiv de prevederile art.2 din Legea nr.215/2001, republicată, cu completările și modificările ulterioare.
Cum reclamantul din prezenta cauză este funcționar public în cadrul Direcției Publice Comunitare de Evidență a Persoanelor A, autoritate a administrației publice locale, constituită la nivel județean și subordonată Consiliului Județean A, acesta nu se încadrează în categoriile vizate de dispozițiile art.47 coroborate cu art.1 din Legea nr.138/1999.
Invocarea de către reclamant a unei situații discriminatori ce se impune a fi înlăturată de instanța de judecată, nu este justificată în acest context, criteriile în funcție de care se poate constata o asemenea situație nefiind incidente în cauză, nesubzistând condițiile de egalitate, având în vedere statutul socio - profesional, cariera profesională, îndatoririle de serviciu și răspunderile diferite.
În prezenta cauză, a recunoaște reclamantului dreptul la indemnizația de dispozitiv echivalează cu refuzul aplicării dispozițiilor legale aplicabile categoriei din care face parte și înlocuirea acestora cu prevederile Legii nr.138/1999.
De asemenea, susținerile reclamantului cu privire la interpretarea dată de instanța de fond dispozițiilor Ordinului nr.275/2002 completat și modificat prin Ordinul nr.496/2003, care ar fi contradictorie Constituției, normelor interne, Convenției Europene a Drepturilor Omului și Cartei Sociale Europene, sunt neîntemeiate câtă vreme scopul declarat al reclamantului - acela de a elimina deosebirile existente cu privire la salarizarea personalului din serviciile administrației publice locale - nu poate fi atins pe cale judiciară, căci judecătorului nu îi este permis să extindă, peste ceea ce legea îi îngăduie, dispoziții dintr-o lege specială aplicabilă anumitor subiecte de drept, considerându-le aplicabile și altor subiecte de drept pe care le consideră discriminate.
În consecință, în baza considerentelor expuse, în temeiul prevederilor art.312 Cod procedură civilă, instanța va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul.
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGEca nefondat recursul declarat de recurentul,împotriva sentinței nr.1111 din 11 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Alba, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 9 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red. dec. - jud.
- în concept - 14.04.2009
- jud. fond
- tehnoredact. - / -
- 15.04.2009/2 ex.
Președinte:Tătar IoanaJudecători:Tătar Ioana, Filimon Marcela, Blaga Ovidiu
