Contestație act administrativ fiscal. Decizia 2139/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2139/2008
Ședința publică din 13 octombrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Mihaela Sărăcuț
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Cotuțiu G -
JUDECĂTOR 3: Augusta Chichișan
GREFIER: - -
S-a luat în examinarea recursurile formulate de DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE A JUDEȚULUI C și ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI împotriva sentinței civile nr. 1254 din 04.07.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, în contradictoriu cu intimata MĂNĂSTIREA, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat avocat pentru intimată, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile promovate sunt scutite de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că în data de 29.08.2008 s-a depus întâmpinare din partea intimatei prin care solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate.
Reprezentantul intimatei arată că nu mai are de invocat excepții prealabile sau de formulat cereri în probațiune solicitând cuvântul pe fond.
Curtea, în urma deliberării, constată că, nu mai sunt de invocat excepții prealabile sau de formulat cereri în probațiune, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea recursului ca nefondat pentru motivele arătate în scris și susținute în fața instanței. În susținere se arată că TVA-ul aferent lucrărilor executate în perioada 2005-2006 trebuie restituit, pe motiv că legea nu se aplică retroactiv, modificarea art. 143 alin.1 lit.m din Legea nr. 571/2003 a intrat în vigoare la data de 01.01.2007. Drepturile stabilite potrivit legii în vigoare la data de 31.12.2006 sunt drepturi câștigate, ele neputând fi afectate prin modificările aduse Codului fiscal începând cu data de 01.01.2007.
CURTEA:
deliberând, reține că:
Prin sentința civilă nr. 1254 din data de 4 iulie 2008 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale a fost admisă cererea formulată de reclamanta ORTODOXĂ " ", în contradictoriu cu pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI C și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI G și s-a anulat decizia nr. 11413/01.04.2008 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice a jud. C și procesul-verbal de verificare pentru restituirea din 14.02.2008.
Totodată, a fost obligată pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI G să restituie reclamantei suma de 7.286 lei, reprezentând
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că în cursul anilor 2005 -2006 s-au executat lucrări pentru construirea, consolidarea, extinderea și reabilitarea lăcașurilor de cult ale reclamantei, sens în care au fost emise facturi fiscale care cuprindeau și taxa pe valoare adăugată și care au fost achitate de reclamantă în trimestrul IV al anului 2007.
În conformitate cu prevederile art. 143 alin. 1 lit. m din Legea nr. 571/2003, în vigoare până la data de 31.12.2006, reclamanta a solicitat pârâtei Administrația Finanțelor Publice a mun. G, restituirea taxei pe valoare adăugată, respectiv a sumei de 7.286 lei. Pârâta Administrația Finanțelor Publice a mun. Gaî ntocmit raportul de verificare pentru restituire nr. 5168/28.02.2008, prin care a respins suma de 7.286 lei solicitată la restituire de către reclamantă, motivat de faptul că dispozițiile prevăzute de art. 143 alin. 1 lit. m din Legea nr. 571/2003 privitoare la scutirea de pentru construirea, consolidarea, extinderea, restaurarea și reabilitarea lăcașurilor de cult religios sau a altor clădiri utilizate în acest scop nu mai sunt în vigoare începând cu data de 01.01.2007.
Împotriva acestui raport reclamanta a formulat în termenul legal contestație, contestație care a fost respinsă prin decizia nr. 11413/01.04.2008 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice a jud. În considerentele acestei decizii s-a reținut că dispozițiile art. 143 alin. 1 lit. m din Legea nr. 571/2003 prin care erau scutite de taxa pe valoare adăugată lucrările de construire, consolidare, extindere, restaurare și reabilitare a lăcașurilor de cult religios sau a altor clădiri utilizate în acest scop au fost abrogate prin dispozițiile Legii nr. 343/17.07.2006, intrate în vigoare cu începere de la data de 01.01.2007. Se mai arată în conținutul acestei decizii că în baza prevederilor art. 143 alin. 1 lit. m din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aplicabil până la data de 31.12.2006, legiuitorul a emis inițial nr. 230/2004 privind Normele de aplicare a scutirii de taxă pe valoare adăugată pentru construirea, consolidarea, extinderea, restaurarea și reabilitarea lăcașurilor de cult religios sau a altor clădiri utilizate în acest scop, specificându-se la art. 25 că cererile de restituire depuse vor cuprinde numai taxa pe valoare adăugată din facturile achitate furnizorilor/prestatorilor în trimestrul pentru care se solicită restituirea, astfel încât taxa pe valoare adăugată plătită de agentul economic în cursul trimestrului IV al anului 2007 pentru facturi emise în perioada 2005-2006 nu mai poate fi restituită.
Tribunalul a constatat, însă, ca fiind nelegale procesul-verbal de verificare și decizia atacată, din următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 143 alin. 1 lit. m din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, în vigoare până la data de 31.12.2006, erau scutite de taxa pe valoare adăugată lucrările de construire, consolidare, extindere, restaurare și reabilitare a lăcașurilor de cult religios sau a altor clădiri utilizate în acest scop. Este real că în aplicarea acestor dispoziții legale a fost emis nr. 230/2004, care prevedea la art. 25 că cererile de restituire depuse vor cuprinde numai taxa pe valoare adăugată din facturile achitate furnizorilor/prestatorilor în trimestrul pentru care se solicită restituirea. Tribunalul constată, însă, că ordinele unui ministru pot fi emise doar pentru a se explicita modul de aplicare a dispozițiilor unei legi și, în nici un caz, nu se pot aduce modificări legii respective prin emiterea unor astfel de ordine. Or, prin condiționarea restituirii taxei pe valoare adăugată de achitarea, în perioada existenței facilității, a facturilor, s-a adăugat la lege, astfel încât aceste dispoziții nu pot fi reținute ca temei al respingerii cererii de restituire formulate de reclamantă. Ceea ce este esențial în soluționarea prezentei cauze, este perioada executării lucrărilor și a facturării acestora, și nu data achitării efective a facturilor. Or, raportat la faptul că lucrările pentru care s-au emis facturile menționate mai sus, au fost executate și facturate în perioada 2005-2006, reclamantei îi erau aplicabile dispozițiile legale din acea perioadă, respectiv art. 143 alin. 1 lit. m din Legea nr. 571/2003, așa cum era în vigoare până la data de 31.12.2006. A accepta punctul de vedere al pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice a jud. C ar conduce, așa cum corect a sesizat reclamanta, la înfrângerea principiului constituțional privind neretroactivitatea legii, ceea ce nu este admisibil.
În consecință, dat fiind faptul că reclamanta a solicitat restituirea sumei de 7.286 lei, privind taxa pe valoare adăugată aferentă lucrărilor de construire, consolidare, extindere, restaurare și reabilitare a lăcașurilor de cult religios sau a altor clădiri utilizate în acest scop efectuate și facturate în perioada 2005 - 2006, cererea acesteia apare ca fiind fondată, fiindu-i aplicabile dispozițiile art. 143 alin. 1 lit. m din Legea nr. 571/2003 așa cum era în vigoare până la data de 31.12.2006, sub acest aspect neavând relevanță data la care au fost achitate facturile respective, motiv pentru care tribunalul a admis cererea și a dispus în consecință.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs, în termenul legal, DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE A JUDEȚULUI C și ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI G olicitând admiterea recursului si modificarea sentintei atacate în sensul respingerii actiunii si mentinerii ca temeinice si legale a actelor atacate.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a criticat hotărârea instanței de fond raportat la faptul că instanta nu a tinut cont de dispozitiile art. 5 din Normele de aplicare a scutirii de pentru construirea, consolidarea, extinderea, restaurarea si reabilitarea lăcasurilor de cult religios sau a altor clădiri utilizate în acest scop prev. de art. 143 alin. 1 lit. m din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin nr. 230/2004.
Mai mult decât atât, au arătat pârâtele, tribunalul a constatat că prin art. 5 alin. 2 din nr. 230/2004 (dintr-o eroare materiala instanta a mentioat că este vorba de art. 25), adică prin conditionarea restituirii taxei pe valoarea adăugata de achitarea în perioada existentei facilității, a facturilor, s-a adăugat la lege, astfel încât aceste dispozitii nu pot fi retinute ca temei al respingerii cererii de restituire formulată de reclamantă.
Astfel, se relevă că reclamanta, prin actiunea care a făcut obiectul judecății, nu a solicitat instantei să se pronunțe asupra nelegalității art. 5 alin. 2 din nr. 230/2004, iar tribunalul nici nu era competent să solutioneze o astfel de cerere în lumina disp. art. 10 si art. 11 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.
In aceste conditii, în măsura în care art. 5 alin. 2 din nr. 230/2004 nu a fost declarat nelegal, se apreciază că instanta a pronuntat o hotărâre lipsită de suport legal, deoarece si-a depășit atributiile atunci când a constatat că prin acest ordin s-a adăugat la lege si nu a tinut cont de dispozitiile acestuia în solutionarea cauzei.
Potrivit acestor dispozitii legale, cererea de restituire a se depune de către beneficiar trimestrial, până la finele trimestrului următor celui pentru care se solicită si aceasta trebuie să cuprindă numai din facturile achitate furnizorilor/prestatorilor în trimestrul pentru care se solicită restituirea, condiții în care reclamanta putea să solicite restituirea aferentă lucrărilor executate si facturate până la data de 31.12.2006 cu conditia ca acestea să fie achitate în trimestrul pentru care se solicită restituirea, iar solicitarea să fie formulată până la sfârsitul trimestrului următor celui pentru care se solicită restituirea. Aceste cerinte sunt imperative, nerespectarea lor ducând la pierderea dreptului de restituire a
Astfel, deoarece lucrările pentru care se solicită restituirea A, efectuate în perioada 2005 - 2006, nu au fost achitate în această perioadă, nu a fost plătită de către reclamantă statului în perioada respectivă, organul de control, în mod corect si legal, a retinut faptul că în sumă de 7.286 lei nu mai putea fi restituită în trim. IV 200, restituirea se putea solicita în trimestrul următor, în măsura în care se îndeplinea si conditia achitării lucrărilor.
Prin întâmpinare, reclamanta ORTODOXĂ " " a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind temeinică și legală. ( 8 - 9).
Motivele de recurs sunt nefondate, în contextul în care prevederile în vigoare începând cu data de 1 ianuarie 2007 nu se aplică retroactiv situațiilor și actelor anterioare acestei date.
Potrivit art. 15 alin 2 din Constituția României "legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile", precum și ale art. 1 din Codul civil conform cărora "legea dispune numai pentru viitor, ea nu are putere retroactivă".
Drepturile stabilite potrivit legii în vigoare până la data de 31 decembrie 2001 sunt drepturi câștigate, neputând fi afectate prin modificările aduse Codului fiscal începând cu data de 1 ianuarie 2007. Lucrările de construcții au fost executate și facturate în perioada în care, potrivit dispozițiilor legale, Mănăstirea Ortodoxă " " beneficia de scutire de la plata taxei pe valoare adăugată.
Operațiunile generatoare de TVA sunt supuse legii în vigoare la data când a intervenit faptul generator al taxei pe valoare adăugată, motiv pentru care și restituirea taxei este supusă legii existente la data când a intervenit acest fapt generator al taxei.
Analizând recursul promovat prin prisma motivelor de recurs invocate a prevederilor art 3041Cod procedură civilă și a dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554 din 2 decembrie 2004 ontenciosului administrativ, Curtea reține următoarele:
MĂNĂSTIREA ORTODOXĂ " " prin acțiunea introductivă de instanță formulată în contradictoriu cu pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI C și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNCIPIULUI Gas olicitat anularea deciziei nr. 11413/01.04.2008 emisă de Cap rocesului-verbal de verificare pentru restituirea -ului încheiat la 14.02.2008 și înregistrat sub nr. 5168/28.02.2008, să se dispună admiterea contestației înregistrată la organul fiscal sub nr. 11413/21.03.2008 și să se dispună obligarea pârâtei să restituie TVA în sumă de 7286 lei aferentă unor lucrări pentru construirea, consolidarea, extinderea și reabilitarea lăcașurilor de cult executate și facturate în perioada anilor 2005 - 2006.
Acțiunea a fost motivată prin invocarea împrejurării că în cursul anilor 2005 - 2006 au fost executate lucrări pentru consolidarea, extinderea și reabilitarea lăcașurilor de cult fiind emise o serie de facturi fiscale cu în sumă totală de 7286 lei, iar potrivit dispozițiilor art. 143 alin (1) lit m din Legea nr. 571/2003 au fost scutite până la data de 31 decembrie 2006 construirea, consolidarea, extinderea, restaurarea și reabilitarea lăcașurilor de cult religios și a altor clădiri utilizate în acest scop.
Urmare a solicitării restituirii -ului a fost întocmit procesul-verbal de verificare pentru restituirea prin care s-a respins cererea fiind invocate dispozițiile legale incidente subsecvent datei de 01.01.2007 dată de la care au fost înlăturate scutirile de la plata -ului iar în decizia organului de control s-a reținut că, scutirile nu se mai aplică întrucât restituirea -ului aferentă unor astfel de lucrări după data menționată nu mai are bază legală.
Reclamanta a afirmat că prin interpretarea dispozițiilor legale în această manieră au fost încălcate prevederile art. 15 alin (2) din Constituția României întrucât un act normativ aplicabil începând de la 1 ianuarie 2007 retroactivează și pentru trimestrul IV al anului 2006 ori drepturile stabilite potrivit legii în vigoare sunt drepturi câștigate neputând fi afectate prin modificările aduse ulterior întrucât lucrările de construcție au fost executate și facturate în perioada în care potrivit dispozițiilor legale MĂNĂSTIREA ORTODOXĂ beneficia de scutire.
Cererea putea fi depusă doar după încheierea trimestrului vizat însă nu poate influența drepturile născute anterior datei de 01.01.2007.
A JUDEȚULUI C prin decizia nr. 11413/1 aprilie 2008 privind soluționarea contestației depusă de MĂNĂSTIREA ORTODOXĂ a respins ca neîntemeiată contestația formulată arătând că, acordarea facilității privind scutirea de aferentă lucrărilor de construire, consolidare, extinderea, restaurarea și reabilitarea lăcașurilor de cult religios sau a altor clădiri utilizate în acest scop, nu se aplică urmare abrogării Ordinelor nr. 230/2004 și nr. 1326/2004.
Art. 143 din Legea nr. 571/2003 modificat prin Legea nr. 343/17 iulie 2006 statuează că începând cu data de 1 ianuarie 2007 acordarea facilităților pentru scutirea de TVA aferente lucrărilor pentru construirea, consolidarea, extinderea, restaurarea și reabilitarea lăcașurilor de cult nu se mai aplică iar restituirea TVA-ului aferentă unor astfel de lucrări după data menționată nu mai are bază legală.
Celelalte argumente invocate de petentă au fost înlăturate susținându-se că nu pot fi reținute în soluționarea favorabilă a contestației întrucât prevederile legale în baza cărora agentul economic consideră că poate beneficia de restituirea TVA-ului nu mai au aplicabilitate în perioada pentru care se solicită acordarea acestora.
Dispozițiile art. 143 alin (1) lit m din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal statuează că sunt scutite de TVA construirea, consolidarea, extinderea, restaurarea și reabilitarea lăcașurilor de cult sau a altor clădiri utilizate în acest scop.
Aceste prevederi legale au fost modificate prin Legea nr. 343/17 iulie 2006 iar subsecvent acestora art. 143 are următorul conținut:"scutiri pentru exporturi, sau alte operațiuni similare pentru livrări intracomunitare și pentru transportul internațional și intracomunitar " iar la lit. m sunt prevăzute "livrările de bunuri transportate sau expediate către alt stat membru.", dispoziții în vigoare începând cu data de 1 ianuarie 2007.
Facturile prezentate de către reclamantă organului de control cu solicitarea de a întocmi verificarea pentru restituirea au fost emise în intervalul octombrie 2005 - 22 decembrie 2006 iar totalul cuprins în acestea este în cuantum de 7286 lei.
Reclamanta a afirmat și nu a fost contestat sau în nici o modalitate și nu a fost probat contrariul că facturile prezentate au fost emise pentru lucrări efectuate în trimestrul IV al anului 2006.
Dispozițiile legale cuprinse în nr. 1326/2004 impun prezentarea în vederea restituirii ca documente justificative a unui borderou care cuprinde facturile fiscale și documentele legale aprobate din care rezultă cuantumul -ului și documentele care atestă achitarea facturilor fiscale sau a documentelor legale aprobate.
Interpretarea dispozițiilor legale enunțate relevă că restituirea -ului se poate realiza pentru ipoteza în care la momentul întocmirii documentelor care atestă dreptul dispozițiile legale stabileau existența acestui drept.
Împrejurarea că s-a solicitat restituirea acestor sume subsecvent datei de 31 decembrie 2006 nu poate fi interpretată decât ca o respectare a exigențelor impuse prin art. 5 din nr. 1326/2004 potrivit cărora cererea de restituire a -ului se înregistrează până la finele trimestrului următor celui pentru care se solicită restituirea.
Susținerile recurentului vizând împrejurarea că datorită faptului că lucrările efectuate în perioada anilor 2005 - 2006 nu au fost achitate în această perioadă, reclamanta nu mai poate beneficia de restituirea solicitată nu pot fi primite având în vedere că la momentul la care s-a născut dreptul reclamantei de a solicita restituirea acest drept era reglementat printr-o dispoziție legală în vigoare.
Formularea solicitării la un moment la care aceste dispoziții legale au fost modificate nu poate echivala cu suprimarea unui drept născut și recunoscut în favoarea reclamantei pentru o perioadă pentru care în mod expres a fost stabilit dreptul acesteia.
Reclamanta a procedat la solicitarea restituirii în trimestrul IV al anului 2007 tocmai pentru respectarea procedurii instituite prin amintit anterior și pentru a putea justifica achitarea contravalorii facturilor prezentate.
dispozițiilor legale care justificau scutirea de plata -ului pentru construirea, consolidarea, extinderea, restaurarea și reabilitarea lăcașurilor de cult relevă că acordarea acestor scutiri viza realizarea anumitor operațiuni, operațiuni care așa cum s-a reținut în speță au fost realizate în cursul anilor 2005 - 2006 perioadă în care s-a procedat și la emiterea documentelor fiscale, moment în care dreptul reclamantei de a beneficia de aceste scutiri era netăgăduit.
Considerentele enunțate au relevat că prima instanță a realizat o corectă determinare a stării de fapt și a aplicat corect dispozițiile legale incidente astfel că nu se poate reține că ar fi prezent motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă și de asemenea, Curtea nu a identificat alte motive de recurs de ordine publică astfel că în temeiul dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă va respinge recursul formulat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de pârâtele DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE A JUDEȚULUI C și ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI împotriva sentinței civile nr. 1254 din 04 iulie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - G - - - - -
Red.
Dact./2 ex./22.10.2008.
Jud.fond:.
Președinte:Mihaela SărăcuțJudecători:Mihaela Sărăcuț, Gheorghe Cotuțiu, Augusta Chichișan
