Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 2131/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2131/2008
Ședința publică din 13 octombrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Mihaela Sărăcuț
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Cotuțiu G -
JUDECĂTOR 3: Augusta Chichișan
GREFIER: - -
S-a luat în examinarea recursul declarat de reclamanta - împotriva sentinței civile nr. 589/CA din 17.06.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița N, în contradictoriu cu intimații CONSILIUL JUDEȚEAN B-N, PREȘEDINTELE CONSILIULUI JUDEȚEAN B-N și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999) - indemnizație dispozitiv 25%.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 2 lei și timbru judiciar in valoare de 0,15 lei
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că, în data de 29.08.2008 s-au înregistrat la dosarul cauzeiîntâmpinăriidin partea intimaților Consiliul Județean B-N și Președintele Consiliului Județean B-N, prin care au solicitat respingerea recursului și judecarea cauzei în lipsă potrivit dispozițiilor art.242 alin.2 pr.civ.
În data de 12.09.2008 s-au depus la dosarul cauzei,din partea recurentului, un înscris la care a atașat dovezile ce atestă achitarea taxelor de timbru și timbru judiciar (28-29) pentru recursul promovat în cauză.
Curtea, în urma deliberării, în baza înscrisurilor existente la dosar, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
CURTEA:
deliberând reține că,
Prin sentința civilă nr. 589/CA/2008 din 17 iunie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița -N s-au respins ca neîntemeiate excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamantei - și a lipsei calității procesuale pasive a pârâtului CONSILIUL JUDEȚEAN B-N, invocate de pârâtul PREȘEDINTELE CONSILIULUI JUDEȚEAN B-
Totodată, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta -, reprezentată prin Sindicatul Liber "" B-N, în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL JUDEȚEAN B-N și cererea de chemare în judecată a altor persoane formulată de aceiași reclamanta împotriva PREȘEDINTELUI CONSILIULUI JUDEȚEAN B-N.
În temeiul art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă, examinând excepțiile invocate de Președintele Consiliului județean B-N, tribunalul a constatat că acestea sunt neîntemeiate și au fost respinse ca atare, pentru următoarele considerente:
Astfel, atât timp cât reclamanta invocă dispoziții legale în susținerea cererii sale și pretinde acordarea de drepturi salariale, respectiv plata indemnizației de dispozitiv, nu se poate susține cu temei că reclamanta nu are un interes legitim în promovarea acțiunii și prin urmare, excepția lipsei interesului legitim este neîntemeiată.
Procedura prealabilă, prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, trebuie îndeplinită în situația când se atacă un act administrativ, nu și în cazul în care se solicită drepturi salariale, așa cum reiese și din art. 7 alin. 5 din aceeași lege și cum Consiliul județean B-N este chemat în judecată în calitate de angajator al reclamantului și excepția lipsei parcurgerii procedurii prealabile prev. de art. 7 din Legea nr. 554/2004 și excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului județean sunt neîntemeiate.
Pe fond, analizând actele și lucrările dosarului tribunalul a constatat că acțiunea reclamantei este neîntemeiată, respingând-o ca atare, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 13 din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, invocat în acțiunea reclamantei, cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civile beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază.
A mai reținut, instanța de fond că Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 496/28.07.2003 privind modificarea Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 275/2003 privește aplicarea prevederilor legale referitoare la salarizarea personalului militar și civil din Ministerul d e Interne, respectiv Legea nr. 138/1999, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, Legea nr. 53/2003, nr.OUG 192/2002 aprobată prin Legea nr. 228/2003, nr.OUG 63/2003 și nr.HG 281/1993.
A mai precizat instanța de fond că Ordinul nr. 496 din 28 iulie 2003 al Ministerului Administrației și Internelor prin care se modifică și se completează Ordinul nr. 275/2002 nu a fost publicat în Monitorul Oficial, iar în conformitate cu prev. art. 10 din Legea nr. 24/2003 republicată privind Normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, toate actele normative trebuie publicate în Monitorul Oficial, pentru a-și produce efectele, inclusiv ordinele și instrucțiunile emise de organele administrației publice locale, astfel încât nu se poate accepta ideea că odată intrat în circuitul civil, ordinul ministrului nu mai trebuia publicat în Monitorul Oficial.
De asemenea, a arătat instanța că Ordinul nr. 496/28.07.2003 a fost emis după publicarea în Monitorul Oficial nr. 462/28.06.2003 a nr.OUG 63/2003 privind organizarea Ministerului Administrației și Internelor, iar această ordonanță în prezent abrogată, a fost dată în aplicarea Legii nr. 138/1999.
În aceste condiții, instanța de fond a apreciat că prevederile Ordinului nr. 496/2003 nu se pot referi decât la personalul civil din instituțiile la care se referă, neputându-se extinde sfera de aplicare a legii, în caz contrar adăugându-se la lege, ceea ce nu este admisibil de realizat printr-un act administrativ emis de un ministru, astfel încât sfera de aplicabilitate a ordinului menționat nu se poate extinde și la categoriile funcționarilor publici din administrația locală, cu atât mai mult cu cât conform art. 1 din Legea nr. 138/1999 organele administrației publice locale nu fac parte din structurile subordonate, enumerarea făcută de lege în art. 12 fiind una expres și limitativă, neputând fi extinsă și la alte instituții.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta - solicitând admiterea acțiunii ca întemeiată și obligarea pârâtului la plata indemnizației de dispozitiv în cuantum de 25 % din salariul de bază, începând cu luna decembrie 2004, actualizată cu indicele inflației de la data nașterii dreptului și până la plata efectivă.
În motivarea recursului reclamanta arată că prin acțiunea introductivă a invocat ca temei pct. 9.2. din Ordinul nr. 496/2003 emis de care uniformizează sistemul de acordare a veniturilor salariale personalului care își desfășoară activitatea sub autoritatea, prin comasarea celor două domenii, cel al internelor și cel al administrației publice, astfel personalul din administrația publică urmând a beneficia de o indemnizație lunară de dispozitiv în procent de 25 % din salariul de bază.
A invocat reclamanta și dispozițiile art. 1 alin. 2 lit. e din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, care impune principiul egalității între cetățeni prin excluderea privilegiilor și discriminărilor în exercitarea drepturilor economice, iar prin acordarea sporului de dispozitiv se asigură egalitatea de tratament economic, salarial al personalului din cadrul aceleiași autorități.
Pârâtul prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului ( 24).
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Cele două acte administrative respectiv Ordinul nr. 275/2002 și Ordinul nr. 496/2003 emise de către Ministerul Administrației și Internelor au fost date în considerarea dispozițiilor Legii nr. 138/1999, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții.
Se poate constata, chiar din textul menționat anterior, că Legea nr. 138/1999 reglementează salarizarea a două categorii de personal, militar și civil, angajați în cadrul acelorași instituții, respectiv instituții publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
Față de această prevedere expresă cuprinsă chiar în titlul legii, singura concluzie ce se poate desprinde este că doar categoriile de personal ce se încadrează în dispozițiile legii pot pretinde aplicarea drepturilor conferite de către aceasta.
Așa cum s-a arătat anterior, de beneficiul Legii nr. 138/1999 se pot bucura doar personalul militar și cel civil angajat în instituțiile publice expres prevăzute, respectiv de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
Reclamanta este funcționar public angajată în aparatul propriu al unei unități administrativ teritoriale organizată ca atare în cadrul Consiliului Județean B-N și nu în cadrul unei instituții publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
În privința Ordinului nr. 496 din 28 iulie 2003 emis de către Ministerul Internelor și Reformei Administrative indicat de către reclamanți ca temei juridic al cererii de chemare în judecată, Curtea constată următoarele:
În conformitate cu art. 10 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, actele normative inclusiv ordinele și instrucțiunile emise de organele administrației publice centrale se publică în Monitorul Oficial al României partea
Nici Ordinul nr. 496/2003 și nici cel anterior, respectiv nr. 275/2002 nu au fost publicate în Monitorul Oficial, astfel încât, nu au puterea de lege ce le este conferită de faptul publicării.
Prin Ordinul nr. 496/2003 s-a extins în mod nejustificat sfera de aplicare a unei legi, act normativ de valoare superioară, adăugând astfel la lege. Atât Legea nr. 138/1999 cât și Ordinul nr. 275/2002 se adresează unei categorii limitate de salariați, astfel încât printr-o modificare adusă ultimului act administrativ nu poate fi extinsă sfera de adresabilitate a legii și funcționarilor publici din administrația locală.
În conformitate cu caracterul limitat, sub aspectul subiectului căruia i se adresează, al Legii nr. 138/1999, trimiterea din art. 9 pct. 2 al Ordinului nr. 496/2003 la personalul civil din administrația publică trebuie înțeleasă în sensul că și personalul civil al instituțiilor publice de apărare, ordine publică și siguranță națională, beneficiază de sporul de dispozitiv dar numai cei din instituțiile pe care legiuitorul le-a avut în vedere la adoptarea Legii nr. 138/1999.
Nu se poate reține discriminarea în sensul nr.OG 137/2000, deoarece salarizarea diferită este determinată de condițiile de muncă diferite, de specificul muncii și de diferența dintre unitățile în care sunt încadrați funcționarii publici.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va aprecia recursul declarat de către reclamantă ca fiind nefondat, iar în temeiul art. 312 alin. 1.pr.civ. raportat la dispozițiile legale enunțate anterior va respinge recursul declarat de către reclamantă și va menține în întregime hotărârea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta - împotriva sentinței civile nr. 589/CA din 17 iunie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului -N pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - G - - - - -
red.
dact./2 ex./15.10.2008
jud.fond..
Președinte:Mihaela SărăcuțJudecători:Mihaela Sărăcuț, Gheorghe Cotuțiu, Augusta Chichișan
