Contestație act administrativ fiscal. Decizia 2142/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - contest. act fiscal -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 2142
Ședința publică din 10 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Turculeț Ana Maria
JUDECĂTOR 2: Sas Remus
JUDECĂTOR 3: Nechifor
Grefier
Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta - SRL cu sediul în comuna, sat, nr. 44, jud. S- reprezentată prin administrator, împotriva sentinței nr. 1329 din 30 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâta intimată Direcția Generală a Finanțelor Publice.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc la data de 19 noiembrie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea ședinței de judecată de la acea dată, redactată separat și care face parte integrantă din prezenta decizie, și când din lipsă de timp pentru deliberare, pronunțarea s-a amânat pentru 26 noiembrie 2009, iar ulterior, față de lipsa unui membru a completului de judecată, pentru 3 decembrie 2009 și apoi pentru 10 decembrie 2009.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin contestația adresată Tribunalului Suceava și înregistrată sub nr.1374/86 din20.02.2009, reclamanta - SRL, com. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S, anularea Deciziei nr.7 din 15.01.2009 emisă de pârâtă, prin care a fost respinsă ca neîntemeiată contestația împotriva deciziei de impunere nr.1653 din 7.11.2008, înregistrată la din cadrul S sub nr.77835 din 12.11.2008 emisă în baza raportului de inspecție fiscală încheiat la data de 07.11.2007 privind suma de 60.698 lei, reprezentând 34.180 lei impozit pr profit și 26518 lei majorări de întârziere aferente impozitului pe profit și exonerarea reclamantei de la plata acestei sume, cu cheltuieli de judecată.
In motivarea contestației s-a arătat că în mod greșit societatea a fost obligată la plata sumei de 60.698 lei reprezentând obligații fiscale suplimentare constând în 34.180 lei impozit pe profit, 26.518 lei majorări de întârziere aferente impozitului pe profit, deoarece aspectele constatate mai întâi de reprezentanții Gărzii Financiare S, preluate apoi în Decizia de impunere nr.1653/7.11.2008 și în Decizia nr.7 din 15.01.2009 nu se încadrează în prevederile art.21 pct.4 lit.f din Codul fiscal, deoarece tranzacțiile cu material lemnos desfășurate au avut la bază bonuri de vânzare pentru material lemnos care este considerat document secundar de proveniență a materialelor lemnoase comercializate, iar toate bonurile de vânzare poartă aprobarea și ștampila Ocolului Silvic pe raza căruia se găsesc proprietățile private.
S-a mai menționat în cerere că eventuala falsificare a acestor bonuri nu-i poate fi imputată, materialul lemnos purta amprenta ciocanului silvic menționat pe fiecare bon de vânzare, iar în ceea ce privește E seria - - nr.- din 20.11.2006 întocmit pe baza bonului de vânzare seria - - nr.- din 7.11.2006 a fost verificat în timpul transportului efectiv al materialului lemnos, fără a fi semnalate deficiențe sau neconcordanțe.
A mai arătat reclamanta că în momentul efectuării achizițiilor de material lemnos nu a avut niciun motiv de a considera ca fiind false documentele de proveniență și, în plus, atât la data primirii documentelor de proveniență, cât și ulterior, cu ocazia verificărilor efectuate de inspectorii din cadrul S, S, Garda Financiară S,nu s-a constatat existența nici a unui document care să le conteste autenticitatea.
S-a mai menționat că nu s-a întrerupt în niciun fel circuitul economic al materialului lemnos, acestea fiind înregistrate în Registrul de gater, în contabilitatea sintetică și analitică prin întocmirea borderourilor de achiziție și a notelor de recepție, iar produsele obținute au fost înregistrate în contabilitatea societății și valorificate cu aviz de însoțire și factură fiscală.
In drept, și-a întemeiat cererea pe disp.art.218 al.2 Cod proc. fiscală și art.1 și 8 din Legea nr.554/2004.
In dovedirea celor de mai sus s-a depus Decizia nr.7 din 15.01.2009.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, având în vedere că documentele de proveniență nu îndeplinesc calitatea de documente justificative.
La cererea instanței, pârâta a depus documentația care a stat la baza emiterii Deciziei nr.7 din 15.01.2009, înscrisuri atașate la dosar (filele 23-54).
Reclamanta a depus, de asemenea, copii după toate documentele contabile de proveniență a lemnului, de înregistrare și de desfacere a lemnului prelucrat (60-175).
Prin sentința nr. 1329/2009, Tribunalul respins contestația ca nefondată.
În motivarea soluției, s-au reținut următoarele:
Prin Decizia nr.7 din 15.01.2009, Sar espins ca neîntemeiată contestația formulată de către - SRL împotriva Deciziei de impunere nr.1653 din 12.11.2008 emisă în baza Raportului de inspecție fiscală încheiat la data de 7.11.2007 privind suma de 60.698 lei.
S-a reținut în decizie că documentele de proveniență și cele de însoțire nu au sursă de proveniență conform normelor privind circulația materialelor lemnoase și controlul circulației acestora și cum operațiunile au la bază documente care nu au proveniență legală se trage concluzia că nici cheltuielile rezultate din asemenea operațiuni nu pot fi admise la deducere.
Împotriva deciziei de mai sus a formulat prezenta contestație reclamanta - SRL.
Potrivit disp.art.21 al.4 lit.f din Legea nr.1571/2003, nu sunt deductibile cheltuielile înregistrate în contabilitate care nu au la bază un document justificativ, potrivit legii, prin care să se facă dovada efectuării operațiunii sau intrării în gestiune, după caz, potrivit normelor.
In conformitate cu disp. pct.44 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.571/2003, aprobate prin HG nr.44/2004, partea I, înregistrările în evidența contabilă se fac cronologic și sistematic pe baza înscrisurilor ce dobândesc calitatea de document justificativ care angajează răspunderea persoanelor care l-au întocmit conform reglementărilor contabile în vigoare.
In conformitate cu disp.art.6 al.1 și 2 din Legea nr.82/91, orice operațiune economico financiară efectuată se consemnează în momentul efectuării ei într-un document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ, iar documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitate angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit, vizat și aprobat, precum și a celor ce le-au înregistrat în contabilitate.
Intr-adevăr, bonurile de vânzare cuprind toate mențiunile și sunt vizate de către Ocolul Silvic V
Dar, așa cum rezultă din adresa nr.10014 din 30.06.2008 a S( 34), blocul de bonuri de vânzare - nr.--- din care fac parte bonurile cu nr.-, -, - a fost ridicat de - INTERNAȚIONAL SRL la data de 09.10.2004, respectiv blocul a fost pierdut și publicat în nr.565/2006; blocul de bonuri de vânzare - nr.--- din care fac parte bonurile cu nr.- și - nu figurează în baza de date a Imprimeria Națională ca fiind distribuit, apare în schimb blocul cu seria - care a fost ridicat de - SRL C la data de 19.07.2006, seria celor două bonuri de vânzare este modificată vizibil, fiind ștearsă și în loc de - a fost imprimată probabil în fals seria -; blocul de bonuri de vânzare - nr.--- din care fac parte bonurile cu nr.-, -, - a fost ridicat de - SRL V D la data de 9.10.2004; blocul de bonuri de vânzare - nr.--- din care fac parte bonurile cu nr.-, -, - a fost ridicat de - SRL C la data de 12.06.2006. Seria celor două bonuri de vânzare este modificată vizibil, fiind ștearsă și în loc de - a fost imprimată probabil în fals seria -.
De asemenea, prin adresa nr.P/5448 din 7.08.2008 IPJ Serviciul de Investigare a Fraudelor (33), arată că, bonurile de vânzare fiscale seria -, nr.-, nr.-, nr.-, nr.-, nr.-, nr.-, nr.-, nr.- și bonurile de vânzare seria - nr.-, nr.-, nr.- nu aparțin Ocolului Silvic V D, iar ștampila utilizată pentru ștampilarea acestor documente este falsă, bonurile de vânzare mai sus menționate nu au fost vizate de organele de poliție sau de personalul cu atribuții de control în domeniul silvic, persoana cu numele nu deține pădure și nu a exploatat sau comercializat cantități de material lemnos și nu au fost identificate persoane cu numele - sau.
Astfel, instanța de fond a constatat că nu se poate diminua baza impozabilă la stabilirea impozitului pe profit cu c/val. lemnului aprovizionat în perioada noiembrie 2005 - decembrie 2006, având în vedere că documentele de mai sus nu îndeplinesc condiția de documente justificative, conform legii, fiind aplicabile disp.art.21 al.4 lit.f din Codul fiscal.
Împotriva sentinței menționate a declarat recurs reclamanta învederând că în perioada 25.11.2005- 14.12.2006, societatea achiziționat lemn rotund rășinoase (pentru lucru) și de la persoane fizice, în cantitate totală de 1.064,82 mc, lemn care fost prelucrat în regie proprie și transformat în cherestea de rășinoase cu un randament de 60%, obținându-se o cantitate de 638,90 mc cherestea. Întreaga cantitate de cherestea fost înregistrată în gestiune și contabilitate, obținându-se prin comercializare venituri înregistrate în balanța de venituri și cheltuieli și în bilanț.
Actele de proveniență a materialului lemnos sunt 12 bonuri de vânzare, care sunt editate de CN Imprimeria Națională, au un sistem de înscriere și numerotare asigurat de MFP, sunt aprobate prin HG 2183/2004, iar la emitent poartă viza, semnătura și ștampila Ocolului Silvic V Aceste vize au fost înregistrate în registrul unic de evidență a materialelor lemnoase, înseriat și numerotat prin sistemul unic al MFP aprobat prin HG 427/2004. La transportul materialului lemnos, mijloacele de transport au fost însoțite de avize de însoțire editate de CN Imprimeria Națională, înseriate și numerotate prin sistemul unic al MFP aprobat prin HG 427/2004.
Din punctul de vedere al înregistrării în gestiune și contabilitate, materialul lemnos achiziționat a fost consemnat în notele de intrare- recepție (),cantitativ și valoric; în borderourile de achiziție, cantitativ, preț și valoare plătită; în bonurile de consum la prelucrare și în procesele verbale de recepție a produselor finite și rapoartele de producție.
Toate cele 12 bonuri îndeplinesc condiția de document justificativ, marfa menționată în cuprinsul acestora constituind tranzacții reale pentru 1.064,82 mc la valoarea de 214.824,20 lei.
Condițiile principale minime pe care trebuie să le îndeplinească un document pentru a fi considerat document justificativ, prevăzute de Legea contabilității 82/1991, de Regulamentul de aplicare a acestei legi, aprobat prin HG 704/1993, de Legea 87/1994 și de Codul fiscal sunt:
- denumirea și sediul unității care întocmește documentul;
- denumirea documentului;
- numărul și data întocmirii acestuia;
- menționarea părților care participă la efectuare tranzacției;
- conținutul operațiunilor patrimoniale;
- date cantitative și valorice aferente tranzacției;
- alte elemente menite să asigure consemnarea operațiunilor efectuate.
Materialele lemnoase achiziționate cu aceste bonuri au fost recepționate în anul 2005, respectiv în anul 2006; bonurile au fost verificate de controlorii financiari care au întocmit Raportul de inspecție fiscală totală nr. 76285 din 14.09.2007 și care nu au făcut nici obiecție asupra autenticității lor. Aceste 12 bonuri sunt pe formulare tipizate și imprimate de CN Imprimeria Națională, aprobate prin HG 2183/2004 și sunt emise de Ocolul Silvic V D, semnate și ștampilate. Cât privește autenticitatea sau falsitatea documentelor justificative, sarcina revine Poliției și Gărzii Financiare.
Vânzătorii de material lemnos sunt cei care au procurat, întocmit și vizat bonurile, iar Ocolul Silvic V D le-a vizat prin semnătură și ștampilă. Răspunderea pentru completarea ( emiterea), avizarea și înregistrarea în contabilitate revine vânzătorului.
La date emiterii acestor bonuri (2005- 2006) nici un act normativ nu-l obliga pe cumpărător vă verifice autenticitatea datelor înscrise de vânzător pe actele emise, deoarece nu este împuternicit legal și nici nu are logistica necesară. Cumpărătorul trebuia să verifice dacă cele 12 bonuri de vânzare îndeplineau condițiile de act justificativ, lucru pe care l- făcut. Nici un act normativ nu prevedea la vremea respectivă excluderea de la cheltuieli deductibile a plăților făcute cu acte care respectă condițiile legale, către un furnizor care ulterior s- dovedit a fi fraudulos.
Bugetul de stat nu a fost prejudiciat, toate bonurile fiind înregistrate în contabilitate.
Intimatul nu a depus întâmpinare.
Recursul formulat este întemeiat pentru următoarele considerente:
Pe de o parte se reține că într-adevăr bonurile de vânzare cuprind toate mențiunile prevăzute de lege și sunt vizate de către Ocolul Silvic V Pe de altă parte s- reținut că nu au calitatea de documente justificative întrucât unele bonuri au fost falsificate, altele ridicate de alte societăți iar altele pierdute și declarate astfel în Monitorul Oficial. În susținerea acestei stări de fapt prima instanță reținut adresa nr. 10014/2008 emisă de Ministerul Agriculturii și adresa nr. -/ 2008 a Ministerului d e Interne. Curtea apreciază că în lipsa verificării altor elemente (începerea urmăririi penale, pornirea acțiunii penale, verificarea bonurilor în original, etc), nu fost cercetat fondul cauzei. Soluția primei instanțe se fundamentează doar pe cele două adrese învederate care nu sunt însă suficiente pentru reținerea unei stări de fapt concrete, fiind simple înștiințări între instituții, nefiind adresate instanței, cu putere probatorie redusă. În pus, trebuie reținut că deși prima instanță reținut pe baza adreselor că bonurile cu nr.-, nr. - (62,67), nr. -; nr. -; nr. - ( 60- 61), sunt modificate vizibil prin falsificarea seriei CV în seria -, din analiza copiilor acestor bonuri nu rezultă falsul evident de care fac vorbire adresele ce au fundamentat soluția primei instanțe; bonurile învederate neavând în conținutul lor alterări materiale evidente, alterări ce ar putea fi însă sesizate pe originalul bonurilor.
Pentru considerente învederate, în temeiul art. 312 al. 1,2,5 Cod pr. civilă,
În numele legii,
DECIDE,
Admite recursul declarat de reclamanta - SRL cu sediul în comuna, sat, nr. 44, jud. S - reprezentată prin administrator, împotriva sentinței nr. 1329 din 30 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.
Casează sentința sus-menționată și trimite cauza spre rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10 decembrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud. fond.
Tehnored.
Ex. 2/15.12.2009.
Președinte:Turculeț Ana MariaJudecători:Turculeț Ana Maria, Sas Remus, Nechifor
