Contestație act administrativ fiscal. Sentința 220/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA NR.220/CA/2008 -
Ședința publică din 15 decembrie 2008
PREȘEDINTE: Anna Maria Toroș Vig judecător
GREFIER: - -
Pe rol fiind soluționarea acțiunii de contencios administrativ și fiscal, în primă instanță, formulată de reclamantaSRLcu sediul în S M, str. - nr.2,.5 județul S M în contradictoriu cu pârâtulMINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ Bcu sediul în B, sector 5,- având ca obiectanulare act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă reclamanta - SRL SMp rin avocat în baza împuternicirii avocațiale fără nr. din 12.12.2008 eliberată de Baroul Satu Mare -cabinete individuale de avocați, lipsă fiind pârâtul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că acțiunea a fost legal timbrată și că S M în nume propriu și în reprezentarea ANAF a depus întâmpinare, ce s-a comunicat reprezentantei reclamantei înainte de începerea ședinței de judecată, după care:
Reprezentanta reclamantei arată că a studiat întîmpinarea și nu are alte probe, cauza se află în stare de judecată.
Nefiind alte probe instanța consideră lămurită cauza, închide faza probatorie și acordă cuvântul în fond.
Reprezentanta reclamantei solicită în temeiul art.18 din Legea contenciosului administrativ anularea deciziei nr.304/23 septembrie 2008 emisă de pârât, prin care în temeiul prevederilor art.214 și 216 cod procedură fiscală s-a dispus suspendarea soluționării plângerii prealabile a reclamantei împotriva deciziei de impune privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală, până la soluționarea plângerii penale pe care organele de inspecție fiscală din cadrul DGFP S M au formulat-o împotriva reclamantei ca fiind nelegală și netemeinică cu cheltuieli de judecată. Arată că, decizia atacată nu este motivată aceasta aflându-se în cazul tipic de săvârșire a unui abuz de drept, nearătând care sunt indiciile săvârșirii unei infracțiuni.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Constată că, prin acțiunea înregistrată la această instanță la data de 20.10.2008, reclamantaSRLSMa chemat în judecată pe pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ B solicitând anularea deciziei nr.304/23.09.2008 emisă de pârâtă, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii arată că, prin decizia atacată s-a dispus suspendarea contestației formulate împotriva deciziei de impunere nr.394 din 30.05.2008 până la soluționarea plângerii penale pe care organele de inspecție fiscală din cadrul DGFP S M au formulat-o împotriva reclamantei.
Decizia atacată este nelegală și netemeinică deoarece se încearcă amânarea nejustificată a soluționării plângerii, fapt care este de natură, pe de o parte a împiedica liberul acces la justiție prin solicitarea anulării deciziei de impunere atacată, iar pe de altă parte creează un grav prejudiciu patrimonial.
Decizia atacată nu este motivată și simpla mențiune că organele de inspecția fiscală au trimis Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu Mare și raportul de inspecție fiscală nu constituie o motivare a deciziei.
Nu s-a explicat care anume sunt indiciile privitoare la săvârșirea unei infracțiuni de către reclamantă.
Nu se motivează în nici un fel care este legătura între sesizarea organelor de cercetare penală și imposibilitatea soluționării plângerii.
Decizia de impunere atacată este nelegală deoarece factura fiscală seria - - nr. - emisă la 31.07.2003 fără TVA nu a fost încasată efectiv și nu a fost executată benevol și nici silit nici ordonanța nr. 2832/LC din 8.12.2003 emisă de Tribunalul Satu Mare, aceasta pierzându-și puterea lucrului judecat și este prescrisă.
Prin întâmpinare, pârâta s-a opus la admiterea acțiunii arătând că, organele de inspecție fiscală din cadrul DGFP S M au transmis procesul verbal încheiat la 29.05.2008 și raportul de inspecție fiscală Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu Mare arătând că societatea nu evidențiază în contabilitate factura seria - - nr. -/31.07.2003, pe de altă parte administratorul societății a declarat pe propria răspundere și nereal că la controlul fiscal anterior a pus la dispoziția organelor de control toate documentele și informațiile relevante pentru inspecția fiscală, pentru care în baza art.214 din OG 92/2003 s-a dispus suspendarea soluționării cauzei, având în vedere și faptul că prioritate de soluționare o au organele de urmărire penală.
Verificând actele dosarului instanța reține că, reclamantul a formulat contestație împotriva deciziei de impunere nr. 394/30.05.2008 emisă în baza raportului de inspecție fiscală încheiat la data de 30.05.2008 pentru suma totală de 2.120.615 lei reprezentând taxă pe valoare adăugată, majorări de întârziere aferente, impozit pe profit și majorări de întârziere aferente.
Soluționarea contestației a fost suspendată prin decizia 304/23.09.2008 pentru întreaga sumă contestată în baza art.214 și 216 din OG 92/2003 dispunând reluarea procedurii administrative la încetarea cu caracter definitiv a motivului care a determinat suspendarea.
Potrivit artr.214 din OG 92/2003 organul de soluționare competent poate suspenda, prin decizie motivată, soluționarea cauzei atunci când organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existența indicilor săvârșirii unei infracțiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează să fie dată în procedura administrativă.
Rezultă deci că, soluționarea contestației poate fi suspendată numai prin decizie motivată care trebuie să se bazeze pe sesizarea organului de control și care la rândul lui trebuie să conțină arătarea în concret a indicilor săvârșirii unei infracțiuni concrete iar organul de soluționare a contestației trebuie să motiveze că această infracțiune dacă s-ar constata ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce s-ar putea da în procedura administrativă.
Decizia nu este motivată sub acest aspect, se reține doar existența sesizării organelor de cercetare penală de către organul care a efectuat activitatea de control precum și faptul că între stabilirea obligațiilor bugetare și caracterul infracțional al faptelor săvârșite există o strânsă interdependență de care depinde soluționarea cauzei.
Se reproduce practic conținutul dispozițiilor art.214 din codul d e procedură fiscală prin alți termeni generali fără a se arăta care ar fi acea infracțiune care ar fi în strânsă interdependență cu soluționarea contestației.
Se constată de asemenea că, nu există nici o sesizare a organelor de control cu privire la existența indicilor săvârșirii unei infracțiuni.
Simpla trimitere a actelor de control fiscal la organul de cercetare penală nu echivalează cu o sesizare cu privire la existența indicilor săvârșirii unei infracțiuni, atâta timp cât în actul de sesizare nu se arată care ar fi acea infracțiune care ar fi fost conturată în urma controlului fiscal și care sunt indiciile care ar putea să ducă la concluzia săvârșirii acelei infracțiuni.
Această interpretare rezultă din formularea art.214 cod procedură fiscală, care face referire la "existența indiciilor săvârșirii unei infracțiuni" și nu la simpla sesizare pentru ca organele de cercetare să stabilească dacă nu cumva s-ar fi săvârșit orice infracțiune posibilă de către cel controlat.
Se mai constată că reclamanta a contestat întreaga sumă din decizia de impunere și anume suma de 384.407 lei taxa pe valoare adăugată și 578.617 lei majorări de întârziere aferente din care numai suma de 373.965 lei necolectată este aferentă facturii seria - - -/31.07.2003, diferența de sumă provine din necolectarea sumelor din facturile emise în perioada 01.01.2005 - 31.12.2007 care nu are nici o legătură cu vreo sesizare făcută și nici cu motivul invocat în instanță pentru suspendarea contestației cu privire la diferența de sumă.
Reclamanta a contestat suma totală de 520.541 lei impozit pe profit și 637.050 lei majorări aferente din care impozitul suplimentar datorat aferent facturii - - - nr. - /31.07.2003 este de 492.060 lei, diferența provine din contabilizări greșite a unor facturi din 2006 și 2007.
Pentru toate aceste considerente în baza art.18 din Legea 554/2004 urmează a se admite acțiunea și în baza art.274 cod procedură civilă pârâta va plăti reclamantei 3.004,3 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat și taxă de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea reclamantei SRL cu sediul în S M, str. - nr.2,.5 în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ B cu sediul în B, str. - 17, sector 5 și în consecință:
Anulează decizia 304/23.09.2008 emisă de pârâtă și dispune soluționarea pe fond a cauzei.
Obligă pe pârâtă să plătească reclamantei 3.004,3 lei cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 15 decembrie 2008.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - - - -
Red.sent.- -
Dact.4 ex.în 08. 01.2009
2 com.
. - SRL S M, str. - nr.2,.5
Pârâtul - MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ B B, sector 5,-
Președinte:Anna Maria Toroș VigJudecători:Anna Maria Toroș Vig
