Contestație act administrativ fiscal. Decizia 2262/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2262/2008
Ședința publică din 20 octombrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Gheorghe Cotuțiu G -
JUDECĂTOR 2: Augusta Chichișan
JUDECĂTOR 3: Mihaela Sărăcuț
GREFIER: - -
S-a luat în examinarea recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI, împotriva sentinței civile nr. 809 din 09.06.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, în contradictoriu cu intimata SC SRL, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat pentru intimată, avocat, lipsă fiind recurenta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care, reprezentantul intimatei a susținut că, nu mai are de formulat alte cereri în probațiune, solicitând acordarea cuvântului pe fond.
Curtea, în urma deliberării, constată că, nu mai sunt de invocat excepții prealabile sau de formulat alte cereri în probațiune, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul reprezentantului intimatei asupra recursului promovat în cauză.
Reprezentantul intimatei a solicitat respingerea recursului, fără cheltuieli de judecată și a depus la dosarul cauzei note de ședință pe care le-a susținut oral.
CURTEA:
Asupra prezentului recurs, constată:
Prin sentința civilă nr. 809 din data de 09.06.2008 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Maramureșa fost admisă acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M și în consecință anulată decizie nr. 42/05.09.2007 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice M - Biroul Soluționarea Contestațiilor, dispunându-se rejudecarea contestației.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în raport de actele și lucrările dosarului, următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 23.205/12.07.2007 la Direcția Generală a Finanțelor Publice, reclamanta, a contestat decizia de impunere nr. 1.432/11.05.2007 emisă în baza raportului de inspecție fiscală încheiat la data de 10.05.2007 de către organele de inspecție fiscală din cadrul Activității de Control Fiscal M, contestând suma de 56.761 lei, reprezentând 29.910 lei taxa pe valoarea adăugată; 23.861 lei dobânzi aferente taxei pe valoarea adăugată și 2.990 lei penalități de întârziere aferente taxei pe valoarea adăugată.
Direcția Generală a Finanțelor Publice M - Biroul Soluționarea Contestațiilor, a emis decizia nr. 42/05.09.2007, prin care a respins ca nemotivată contestația reclamantei.
În motivarea deciziei s-a arătat că, având în vedere dispozițiile art. 176 alin. 1 lit."c" din nr.OG 92/2003 republicată, s-a solicitat contestatoarei să precizeze motivele de drept pe care se întemeiază contestația, însă aceasta nu s-a conformat.
Făcând aplicarea dispozițiilor art. 187(1) din nr.OG 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, republicată, organul de soluționare a respins contestația ca nemotivată.
Tribunalul a constatat că din conținutul contestației formulată de către reclamantă (fila 122 din dosarul ) reiese că reclamanta a indicat motivele de fapt, acestea fiind suficiente pentru ca organul fiscal să aprecieze în ce constă nemulțumirea contestatoarei.
Este adevărat că motivele de drept trebuie să se concretizeze în temeiul juridic pe care se sprijină contestația.
Aceasta nu înseamnă că dacă reclamanta nu a indicat textul de lege în care se încadrează faptele reținute în sarcina sa, organul fiscal nu poate să desprindă care este fundamentul juridic al pretențiilor deduse soluționării.
Sub un alt aspect, invocarea de către pârâtă a dispozițiile art. 103 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, a fost apreciată de instanța de fond ca fiind nerelevantă în speță, deoarece încălcarea oricăror norme procedurale, care atrage decăderea, poate fi sancționată numai prin intervenția justiției.
Având în vedere că soluționarea contestației pe excepția nemotivării este neîntemeiată și că instanța nu poate fi sesizată în vederea exercitării controlului de legalitate asupra substanței măsurilor dispuse decât după finalizarea procedurii administrative prin emiterea unei decizii care să analizeze fondul raportului juridic fiscal, tribunalul a admis acțiunea reclamantei, a anulat decizia nr. 42/5.09.2007 emisă de - Biroul Soluționarea Contestațiilor și a dispus rejudecarea contestației.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul legal, pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M, solicitând admiterea lui, modificarea în tot a sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii în contencios-fiscal formulată de reclamantă ca neîntemeiată.
Dezvoltându-ți motivele de recurs, pârâta-recurentă, bazându-se pe dispozițiile art. 304 pct. 4 și 9, art. 3041.pr.civ. a adus critici de nelegalitate soluției pronunțate de prima instanță, considerând că s-au depășit atribuțiile puterii judecătorești în sensul că prin exces de putere s-ar fi impus soluționarea contestației debitoarei deși aceasta a refuzat să și-o motiveze, că deși obiectul acțiunii sale în fața instanței conținea și un petit subsidiar, acesta nu a fost rezolvat, iar în final s-a procedat la aplicare greșită a legii, atâta timp cât nu s-au avut în vedere că în conformitate cu art. 57 din Constituție, cetățenii trebuie să cunoască și să respecte legile țării și nimeni nu poate invoca necunoașterea lor.
La rândul său, intimata-reclamantă a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului, considerând soluția primei instanțe ca legală și temeinică.
Recursul declarat în cauză nu este întemeiat.
Astfel, examinând actele și lucrările dosarului din perspectiva motivelor de recurs invocate, a dispozițiile art. 304 pct. 4 și 9, art. 3041.pr.civ. precum și a prevederilor legale incidente cauzei, Curtea observă următoarele:
Referitor la primul motiv invocat, motiv de ordine publică, anume că prin soluția pronunțată instanța ar fi depășit atribuțiile puterii judecătorești, se constată că acesta vizează încălcarea unor atribuții constituționale recunoscute într-un anumit moment legislativ diferitelor autorități statale. În măsura în care, în raport de obiectul cererii de sesizare a instanței apare evident că se depășesc atribuțiile puterii judecătorești, abia atunci instanța săvârșește un exces de putere, îndeplinind un act pe care numai un organ al puterii executive sau legislative îl poate face.
Or, în cazul de față, este evident că pornind de la principiul constituțional rezultat din dispozițiile art. 52 alin. 1, apoi preluat în art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, precum și dispozițiile legale cuprinse în Titlul IX "Soluționarea contestațiilor formulate împotriva actelor administrativ-fiscale" din nr.OG 92/2003 modificată și completată este expres prevăzută posibilitatea de a contesta în justiție decizia privind soluționarea contestației de organul administrativ-fiscal la instanța de judecată de contencios-administrativ conform art. 218 alin. 2 din actul normativ mai sus citat.
Nici celălalt motiv de recurs invocat de recurentă nu poate fi primit.
Este adevărat că dispozițiile art. 217 din pr.fiscală dau posibilitatea organului de soluționare a contestației să o respingă pentru neîndeplinirea unei condiții procedurale, fără a se proceda la analiza pe fond a cauzei, însă contestația nu poate fi respinsă dacă poartă o denumire greșită după cum expres arată alin. 2 al aceluiași text de lege.
Prin urmare, neindicarea textului legal, ceea ce constituie o parte a motivării în drept a unei contestații, nu se circumscrie situațiilor de neîndeplinire a unei condiții procedurale care să permită respingerea contestației "de plano" atâta timp cât rezultă cu prisosință din expunerea motivelor contestației care sunt nemulțumirile contestatorului, organului de specialitate revenindu-i sarcina de a le verifica în raport de dispozițiile legale incidente, motivele de fapt fiind suficiente pentru legala investire a organului respectiv.
A privi strict formal dispozițiile art. 206 pct. c din pr.fiscală în privința formei și conținutul contestației ar însemna să limitezi excesiv dreptul la petiționare și să îngrădești dreptul la justiție al celor interesați.
Așadar, soluția primei instanțe este legală și temeinică în totalitate, nici critica formulată potrivit dispozițiile art. 3041.pr.civ. neputând fi luată în considerare, deoarece rezolvând acțiunea reclamantei sub aspectul principal, cu motivarea corespunzătoare, prima instanță a rezolvat implicit cazul în totalitate nemaifiind necesară o motivare pentru subsidiar, aceasta impunându-se numai dacă se trecea peste primul aspect al cauzei.
Așa fiind, față de toate aceste considerente de fapt și de drept, ținând cont de dispozițiile art. 312 alin. 1 teza a II-a pr.civ. în referire la art. 20 din Legea nr. 554/2004, prezentul recurs urmează a fi respins ca nefondat, cu consecința menținerii în întregime a sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M, cu sediul în B M,- A, jud. M, prin reprezentații săi legali, împotriva sentinței civile nr. 809 din 9 iunie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 20 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
G - - - - - - -
Red.Gh.
Dact./2 ex./20.11.2008.
Jud.fond:
Președinte:Gheorghe CotuțiuJudecători:Gheorghe Cotuțiu, Augusta Chichișan, Mihaela Sărăcuț
