Contestație act administrativ fiscal. Decizia 227/2010. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, DE
CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE NR. 227
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2010
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Lăcrămioara Moglan
JUDECĂTOR 2: Maria Violeta Chiriac
JUDECĂTOR 3: Loredana
GREFIER
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de recurenta-pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUD. N în numele și pentru ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII N, împotriva sentinței civile nr. 148/CF/29.10.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a constatat lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Instanța constată că recursul este declarat și motivat în termen, legal scutit de plata taxei judiciare de timbru. De asemenea, constată că părțile au solicitat judecata în lipsă.
S-au verificat actele și lucrările dosarului, cauza rămânând în pronunțare.
CURTEA
DELIBERÂND:
Asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- la Tribunalul Neamț, reclamanta CIP SRL în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice P N și Ministerul Finanțelor Publice, a solicitat obligarea pârâților la restituirea taxei speciale de primă înmatriculare în cuantum de 1147 lei actualizată cu dobânda legală, reprezentând diferența dintre c/val taxei plătită la data de 4-12-2007 în sumă de 3667 lei și suma de 2520 lei restituită la cerere sa, în baza OUG 50/2008, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
Reclamanta și-a motivat acțiunea arătând că în cursul anului 2007, achiziționat din Germania un autoturism marca VW Golf pentru înmatricularea căruia a fost obligată să plătească în România taxa specială în sumă de 3667 lei;
Reclamanta consideră nelegale aceste acte față de prevederile art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene.
În dovedire a depus la dosar în copie: Decizia nr. 3/2009 a Administrației Finanțelor Publice N și adresa nr-, chitanța seria - nr. -/2007, cartea de identitate a autoturismului și factura.
Prin întâmpinarea depusă pârâta Administrația Finanțelor Publice Nai nvocat excepția lipsei calității procesual pasive semnalând că reclamanta este contribuabil mijlociu intrând în competența Administrației Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii din cadrul Direcția Generală a Finanțelor Publice La termenul de judecată din data de 13-08-2009 instanța a admis excepția lipsei calității procesual pasive a Administrației Finanțelor Publice N și a Ministerului Finanțelor Publice și a stabilit cadrul procesual raportat la cererea reclamantei în acest sens, înscrisurile depuse în susținerea cererii și calitatea reclamantei; a mai avut în vedere faptul că, raportul juridic dedus judecății este legat între plătitorul taxei de primă înmatriculare și organele fiscale ce au pretind, încasat taxa și s-au pronunțat asupra cererii de restituire a acesteia în prealabil.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța a reținut următoarele:
Reclamanta a achitat in contul Trezoreriei N suma de 3667 lei la data de 4-12-2007 cu titlul de taxă de primă înmatriculare.
Reclamanta a invocat în cauza incidența art. 90 alin. 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene, care stipulează că "nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produsele altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Instanța a constatat că în cauză, sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național.
Pârâta a înțeles să se apere invocând faptul că taxa specială de primă înmatriculare nu face parte din categoria impozitelor la care trimite textul art.90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană.
Conform jurisprudenței constante a Curții de Justiție a Comunităților Europene, dispozițiile art. 90 au în sistemul Tratatului instituind Comunitatea Europeană () un caracter complementar raportat la prevederile privind interzicerea taxelor vamale la import și export și a taxelor cu efect echivalent cuprinse în art.25. Finalitatea acestor dispoziții este de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență prin eliminarea oricărei forme de protecție ce ar putea rezulta din aplicarea de impozite interne discriminatorii în privința produselor provenind din alte state membre (hotărârile pronunțate de EJ. în cauzele Air Industries, C-393/04 și C-41/05, C-313/05).
De remarcat însă că noțiunea de impozit intern are accepțiune diferită de cea din dreptul intern, desemnând în jurisprudența EJ. (hotărârea Haar, C-90/94, C-387/01), un sistem general de taxe interne aplicabil în mod sistematic diferitelor categorii de produse, cu ajutorul unor criterii obiective, indiferent de originea produselor,
Este evident că taxa specială ce se plătește cu ocazia primei înmatriculări în România în temeiul art. 2141Cod fiscal se circumscrie acestor definiții.
După cum în mod corect a arătat pârâta, se recunoaște în mod constant in jurisprudența comunitară libertatea statelor membre de a stabili un sistem de taxare diferențiată pentru anumite produse, chiar similare în sensul art. 90 alin. 1, în funcție de criterii obiective. Asemenea diferențieri nu sunt însă compatibile cu dreptul comunitar decât dacă urmăresc obiective compatibile cu exigențele tratatului și ale dreptului derivat și dacă evită orice formă de discriminare, directă sau indirectă, în privința importurilor provenind din state membre, sau de protecție în favoarea produselor naționale concurente.
Un sistem de impozite este compatibil cu art. 90 dacă este conceput de manieră a exclude în orice ipoteză ca produsele importate să fie taxate la un nivel superior față de produsele naționale și dacă nu are, în nici-o situație, efecte discriminatorii (hot Comisia/Luxemburg, C-152/89, Comisia/, C-375/1995).
Așadar, este incidentă încălcarea art. 90 alin. 1 atunci când impozitul aplicat produsului importat și cel aplicat produsului național similar sunt calculate în mod diferit, ducând, chiar dacă numai în anumite cazuri, la o impozitare superioară a produsului importat.
În cauza de față rezultă din interpretarea art. 2142din Codul fiscal că taxa specială se aplică în cazul autoturismelor noi, autohtone și importate, precum și autoturismelor second-hand importate, fiind excluse din sfera de aplicare a acestei taxe autoturismele second-hand înmatriculate deja in România.
Se realizează astfel, în mod indirect, o discriminare între autoturismele second hand importate din statele comunitare și cele deja înmatriculate în România, împrejurare față de care instanța a apreciat că există incompatibilitate între normele interne incidente în speță și dispozițiile art. 90.
Or, în această situație este aplicabil principiul supremației dreptului comunitar enunțat de Curtea de Justiție a Comunităților Europene în Cauza Costa/Enel, C-6/64 și confirmat în mod constant în jurisprudența ulterioară a instanței comunitare.
Principiul supremației dreptului comunitar își găsește consacrarea la nivel constituțional, în dispozițiile art. 148 alin. 2, conform cărora; "Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare", în al.4 din același act stipulându-se că "Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului (2)".
Întrucât tribunalul a constatat că suma plătită de către reclamantă nu a fost datorată potrivit legislației comunitare, taxa trebuie restituită. Faptul că reclamanta a beneficiat de restituirea parțială a sumei, impune precizarea că nu se poate reține ca fiind supusă restituirii doar o parte din taxa de primă înmatriculare atâta timp cât întreaga taxă contravine dreptului comunitar.
Pentru repararea integrală a prejudiciului pârâta va fi obligată să achite și folosul nerealizat, conform art. 124 și 70 Cod procedură fiscală până la data restituirii integrale și efective.
Față de considerentele ce preced, instanța a apreciat întemeiată cererea formulată în contradictoriu cu Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii, astfel încât a admis-
Împotriva sentinței 148/29.10.2009 a declarat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice N, criticând sentința sub aspectul legalității. Astfel, se arată că instanța de fond era ținută în aplicarea art. 1 alin. 5 Constituție, să aplice dispozițiile art.214 alin. 1 din Legea 571/2003, având în vedere că acest text nu a fost declarat neconstituțional și era în vigoare la data plății taxei de înmatriculare.
Se arată că taxa de înmatriculare nu a încălcat Tratatul de aderare a României la UE, neputându-se invoca în cauză nerespectarea art. 90 din Tratatul
Se mai arată că intimata reclamantă a beneficiat de dispozițiile OG50/2008 fiindu-i restituită diferența dintre taxa de poluare și taxa de înmatriculare achitată.
Prin întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea recursului, apreciind sentința recurată ca fiind legală.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate Curtea apreciază că este nefondat, urmând a-l respinge pentru următoarele considerente:
Cu privire la competența instanței de a evalua conformitatea legislației române cu dispozițiile dreptului comunitar, Curtea amintește că în dispozitivul hotărârii Curții de Justiție a Comunităților Europene din 09 martie 1978, dată în "cauza Administrazione delle finanze dellostato/, nr. C 106/1977", s-a statuat că "judecătorul național însărcinat să aplice, în cadrul competenței sale, dispozițiile dreptului comunitar, are obligația de a asigura realizarea efectului deplin al acestor norme, lăsând la nevoie, pe proprie răspundere, neaplicată orice dispoziție contrară a legislației naționale, chiar ulterioară, fără a solicita sau a aștepta eliminarea probabilă a acesteia pe cale legislativă sau prin orice alt procedeu constituțional".
Dat fiind această opinie a Curții de Justiție a, a cărei jurisprudență este obligatorie pentru instanțele naționale în interpretarea dreptului comunitar, Curtea constată că este competentă să procedeze, în executarea obligației de a asigura realizarea efectului deplin al dreptului comunitar, la înlăturarea de la aplicare a oricărei dispoziții contrare a legislației naționale, chiar ulterioară, fără solicita sau aștepta eliminarea prealabilă acestuia pe cale legislativă sau prin orice alt procedeu constituțional.
De altfel, Constituția României statuează în mod explicit prin art. 148 al. 2 că prevederile tratatelor constitutive ale au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne. Aliniatul 4 al aceluiași articol prevede că, între alte instituții, autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire obligațiilor rezultate din alin. 2 menționat.
Analizând dispozițiile art. 90 paragraful 1 din, invocat de reclamant, constată că acestea stabilesc că "niciun stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
În consecință, prevederile menționate din Tratat limitează libertatea statelor în materie fiscală de restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea textelor discriminatorii și protecționiste.
Astfel, art. 90 (1) interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele provenind de pe piața internă și care sunt de natură similară.
Cu privire la existența impozitării discriminatorii, în speță, Curtea constată că taxa specială nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea acestora în țară.
Esențialul acestei taxe este că perceperea ei este determinată de traversarea graniței de către autoturismul supus taxei, dintr-o țară comunitară, în România.
În privința reglementării interne se mai remarcă că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule fost introdus în Codul fiscal prin Legea nr. 343/2006, sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitatea de la 01 ianuarie 2007 inițial pentru toate autovehiculele, ulterior prin OUG nr. 110/2006 fiind restrânsă la toate autoturismele și autovehiculele, inclusiv cele comerciale, precizându-se categorii de persoane exceptate, cât și situații de scutire.
Prin modificarea Codului fiscal și introducerea taxei speciale, legiuitorul a încălcat în mod direct dispozițiile menționate ale Tratatului.
Ca urmare a efectului direct a art. 90 al. l din Tratat, Curtea este datoare să constate că art. 2141- 2143din Codul fiscal sunt reglementări contrare și că nu pot fi menținute în continuare ca aplicabile în cauza de față. neputând fi aplicabile în dreptul intern, aceste reglementări impun concluzia că taxa specială achitată pentru reînmatricularea autoturismului de către recurentul - reclamant a fost încasată în contul bugetului Statului, cu încălcarea art. 90 al. l din Tratat.
Sub aspectul dreptului material, sunt aplicabile normele de drept material în vigoare la data realizării raportului de drept fiscal prin achitarea taxei, dispozițiile Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008, în vigoare începând cu 01 iulie 2008, nefiind aplicabile, conform principiului neretroactivității legii.
sumei de bani plătite necuvenit și a dobânzilor aferente trebuie să se facă potrivit dreptului național. Or, din această perspectivă, în materie fiscală sunt incidente prevederile art. 21 alin. 4 și art. 124 Cod procedură fiscală, potrivit cărora, în cazul în care se constată că plata sumelor a fost fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective și a dobânzii corespunzătoare majorărilor de întârziere.
Observând că prima instanță a calificat corect raportul juridic dedus judecății și a făcut o judicioasă aplicare a legii, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUD. N, în numele și pentru ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII N, cu sediul în mun. P N,- bis, jud. N, împotriva sentinței civile nr. 148/CF/29.10.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimat-reclamant CIP cu sediul în mun. P N, str. G-ral nr. 488, jud. N și intimat-pârât MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în B, sector 5,-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 26.02.2010.
PREȘEDINTE, - - | JUDECĂTOR, - - - | JUDECĂTOR, - |
GREFIER, |
Red.
Red.Ch./15.03.2010
Tehnored. /19.03.2010
Ex. 5
Președinte:Lăcrămioara MoglanJudecători:Lăcrămioara Moglan, Maria Violeta Chiriac, Loredana
