Contestație act administrativ fiscal. Decizia 226/2010. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, DE
CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE NR. 226
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2010
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Lăcrămioara Moglan
JUDECĂTOR 2: Maria Violeta Chiriac
JUDECĂTOR 3: Loredana
GREFIER
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de recurenta-pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE N, împotriva sentinței civile nr. 170/CF/26.11.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a constatat lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Instanța constată că recursul este declarat și motivat în termen, legal scutit de plata taxei judiciare de timbru.
De asemenea, constată că ambele părți au solicitat judecata în lipsă.
S-au verificat actele și lucrările dosarului, cauza rămânând în pronunțare.
CURTEA
DELIBERÂND:
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 170/CF/26.11.2009 Tribunalul Neamța admis în parte acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu Administrația Finanțelor Publice N, a obligat pârâta Administrația Finanțelor Publice să restituie reclamantului suma de 2558 lei, reprezentând diferență taxă de primă înmatriculare cu dobândă legală fiscală potrivit art. 124 și 70 din nr.OG92/2003.
A obligat pârâta Administrația Finanțelor Publice să plătească reclamantului dobânda fiscală în sumă de 2182 lei, restituită la data de 25.08.2008, potrivit art. 124 și 70 din nr.OG 92/2003. A respins cererea de anulare a adresei nr. 5790/2009.
A obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 39 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamantul a achitat în contul Trezoreriei suma de 5738 lei la data de 20.03.2007, cu titlul de taxă de primă înmatriculare. Ulterior, a formulat cerere de restituire în baza Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.50/2008 a diferenței dintre suma achitată și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa de poluare pentru autovehicule, fiindu-i restituită suma de 2182 lei la data de 25.08.2008.
Reclamantul a invocat în cauză incidența art. 90 alin. 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene, care stipulează că,nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produsele altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor naționale similare".
Instanța constată că în cauză, sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național.
Pârâta a înțeles să se apere invocând faptul că taxa specială de primă înmatriculare nu face parte din categoria impozitelor la care trimite textul art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană.
Conform jurisprudenței constante a Curții de Justiție a Comunităților Europene, dispozițiile art. 90 au în sistemul Tratatului instituind Comunitatea Europeană () un caracter complementar raportat la prevederile privind interzicerea taxelor vamale la import și export și a taxelor cu efect echivalent cuprinse în art. 25. Finalitatea acestor dispoziții este de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență prin eliminarea oricărei forme de protecție ce ar putea rezulta din aplicarea de impozite interne discriminatorii în privința produselor provenind din alte state membre ((hotărârile pronunțate de EJ. în cauzele Air Industries, C-393/04 și C-41/05, C-313/05).
De remarcat însă că noțiunea de impozit intern are accepțiune diferită de cea din dreptul intern, desemnând în jurisprudența EJ. (hotărârea Haar, C-90/94, C-387/01), un sistem general de taxe interne aplicabil în mod sistematic diferitelor categorii de produse, cu ajutorul unor criterii obiective, indiferent de originea produselor,
Este evident că taxa specială ce se plătește cu ocazia primei înmatriculări în România în temeiul art.2141Cod fiscal se circumscrie acestor definiții.
După cum în mod corect a arătat pârâta, se recunoaște în mod constant în jurisprudența comunitară libertatea statelor membre de a stabili un sistem de taxare diferențiată pentru anumite produse, chiar similare în sensul art.90 al. 1, în funcție de criterii obiective. Asemenea diferențieri nu sunt însă compatibile cu dreptul comunitar decât dacă urmăresc obiective compatibile cu exigențele tratatului și ale dreptului derivat și dacă evită orice formă de discriminare, directă sau indirectă, în privința importurilor provenind din state membre, sau de protecție în favoarea produselor naționale concurente.
Un sistem de impozite este compatibil cu art.90 dacă este conceput de manieră a exclude în orice ipoteză ca produsele importate să fie taxate la un nivel superior față de produsele naționale și dacă nu are, în nici-o situație, efecte discriminatorii (hot. Comisia/Luxemburg, C-152/89, Comisia/, C-375/1995).
Așadar, este incidență încălcarea art.90 al. 1 atunci când impozitul aplicat produsului importat și cel aplicat produsului național similar sunt calculate în mod diferit, ducând, chiar dacă numai în anumite cazuri, la o impozitare superioară a produsului importat.
În cauza de față rezultă din interpretarea art.2142din Codul fiscal că taxa specială se aplică în cazul autoturismelor noi, autohtone și importate, precum și autoturismelor second-hand importate, fiind excluse din sfera de aplicare a acestei taxe autoturismele second-hand înmatriculate deja în România.
Se realizează astfel, în mod indirect, o discriminare între autoturismele second hand importate din statele comunitare și cele deja înmatriculate în România, împrejurare față de care instanța apreciază că există incompatibilitate între normele interne incidente în speță și dispozițiile art.90.
Or, în această situație este aplicabil principiul supremației dreptului comunitar enunțat de Curtea de Justiție a Comunităților Europene în Cauza Costa/Enel, C-6/64 și confirmat în mod constant în jurisprudența ulterioară a instanței comunitare.
Principiul supremației dreptului comunitar își găsește consacrarea la nivel constituțional, în dispozițiile art.148 al.2, conform cărora "Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare", în al.4 din același act stipulându-se că "Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului (2)".
Întrucât tribunalul constată că suma plătită de către reclamantă nu a fost datorată potrivit legislației comunitare, taxa trebuie restituită.
Faptul că reclamantul a beneficiat de restituirea parțială a sumei, impune precizarea că nu se poate reține ca fiind supusă restituirii doar o parte din taxa de primă înmatriculare atâta timp cât întreaga taxă contravine dreptului comunitar.
Pentru repararea integrală a prejudiciului pârâta va fi obligată să achite și folosul nerealizat, conform dispozițiilor din norma specială aplicabilă, respectiv, art. 124 și 70 Cod procedură fiscală până la data restituirii integrale și efective.
În ceea ce privește cererea de anulare a adresei nr.5790/2009, nu poate fi primită având în vedere că aceasta nu are caracteristicile unui act administrativ în accepțiunea art. 2 lit. c din Legea nr. 554/2004, act ce poate fi supus controlului de legalitate al instanței de contencios administrativ.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice N în numele și pentru Administrația Finanțelor Publice. În motivarea recursului se arată că taxa de primă înmatriculare a fost încasată în temeiul art. 2141din Codul fiscal, dispoziție legală care nu a fost declarată neconstituțională sau discriminatorie pe perioada cât a fost în vigoare. Consideră că respectiva reglementare nu a încălcat art. 90 din și subliniază faptul că această taxă auto a fost aplicată tuturor autoturismelor, produse în România sau în alte state, la prima înmatriculare a acestora în România și că nu există nici o hotărâre de condamnare a României de către Curtea Europeană de Justiție privind aplicarea în mod discriminatoriu a acestei taxe.
Recurenta precizează că reclamantul a beneficiat de prevederile Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 și i-a fost restituită suma de 2182 lei, reprezentând diferența dintre contravaloarea taxei de primă înmatriculare plătită de contestatoare și taxa de poluare calculată conform prevederilor Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 50/2008.
Referitor la dobânda solicitată, arată că situația dedusă judecății nu se încadrează în dispozițiile art. 124, 117 și 70 din Codul d e procedură fiscală.
Intimatul a formulat întâmpinare, însă nefiind depusă în termenul prevăzut de lege, susținerile intimatului vor fi reținute drept concluzii scrise.
Examinând recursul, prin prisma criticilor formulate, Curtea apreciază că este nefondată și urmează a-l respinge pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Reclamanta a susținut că taxa de primă înmatriculare a fost încasată în temeiul unei dispoziții legale în vigoare la data nașterii raportului judiciar, dispoziție ce nu a fost declarată neconstituțională sau discriminatorie. Această susținere nu este de natură a determina altă soluție decât cea pronunțată de instanța de fond, întrucât în mod corect s-a reținut că prin perceperea taxei de primă înmatriculare se restricționează libera circulație a autoturismelor deja înmatriculate în alte state, că dispozițiile art. 2141- 2143din Codul fiscal contravin dispozițiilor art. 90 și în această situație este aplicabil principiul supremației dreptului comunitar consacrat de art. 148 alin.2 din Constituție.
Împrejurarea că nu există o hotărâre de condamnare a României de către Curtea Europeană de Justiție în legătură cu aplicarea dispozițiilor art. 2141-2143din Codul fiscal, nu are relevanță, întrucât judecătorul național are obligația de a aplica reglementările comunitare în situația în care se constată că dispozițiile din legislația internă contravin reglementărilor comunitare.
Împrejurarea că intimatul-reclamant a solicitat restituirea unei părți din taxa achitată în temeiul art. 11 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 nu are relevanță decât sub aspectul cuantumului sumei ce urmează a-i fi restituită reclamantului prin prezenta, pentru că o taxă încasată nelegal se impune a fi restituită în totalitate.
În condițiile în care intimatul-reclamant a solicitat organului fiscal restituirea sumei, cererea a fost respinsă de organul fiscal, însă a fost admisă de instanță, intimatul-reclamant are dreptul la dobânda prevăzută de art. 124 alin.2 din Codul d e procedură fiscală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE N cu sediul în mun. P N,- bis, jud. N, împotriva sentinței civile nr. 170/CF/26.11.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimat-reclamant cu domiciliul în comuna, sat, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 26.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - --- -
-
GREFIER,
Red.
Red. /25.03.2010
Tehnored. /6.04.2010
Ex.4
Președinte:Lăcrămioara MoglanJudecători:Lăcrămioara Moglan, Maria Violeta Chiriac, Loredana
