Contestație act administrativ fiscal. Decizia 2413/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2413/2009
Ședința publică de la 08 Octombrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Delia Marusciac
JUDECĂTOR 2: Liviu Ungur
JUDECĂTOR 3: Axente Irinel
GREFIER
S-a luat în examinare recursul declarat de către reclamantul împotriva sentinței civile nr.804/27.03.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, în contradictoriu cu intimata DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE A JUD.C, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat în reprezentarea intereselor recurentului, lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că recursul declarat este legal timbrat, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin 2.pr.civ.
Mandatarul reclamantului depune la dosar copia recursului declarat de D împotriva sentinței civile nr.712/12.06.2008 pronunțată de Judecătoria Dej în dosarul nr- și arată că apărările reclamantului întemeiate pe art. 11 alin.2 din Legea 554/2004 au fost formulate la ultimul termen de judecată în fața instanței de fond, când s-a invocat și discutat excepția prescripției. La acel moment s-a precizat apărarea și s-au depus probe în acest sens - sentința civilă nr. 712/12.06.2008, reclamantul arătând că nu a formulat o cerere de chemare în judecată pentru că exista pe rol un alt litigiu cu același obiect și aceleași părți și doar după soluționarea acestuia a formulat prezenta cerere de chemare în judecată.
Curtea, constatând că nu sunt alte cereri de formulat, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul recurentului solicită admiterea recursului declarat, desființarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Prin sentința civilă nr.804/27.03.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, s-a admis excepția prescripției extinctive a acțiunii și în consecință s-a respins acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE A JUD.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că, prin angajamentul de plată semnat de reclamant, acesta a recunoscut paguba de 20.148,2411 lei pentru care s-a stabilit răspunderea materială potrivit OG 121/1998. Pentru că reclamantul s-a pensionat din cadrul Ap. prin adresa 1095/2003, s-a trimis acest angajament de plată ce constituie conform art.26 din /1998 spre executare Ca urmare a neachitării în termen a obligațiilor fiscale Dae mis 6 decizii de impunere (5, dosar) pentru suma de 1300 lei reprezentând majorări de întârziere aferente veniturilor din despăgubiri.
Ca urmare a transmiterii titlului executor s-a transmis debitul spre executare organelor fiscale scăzându-se din evidența contabilă a Ap. întrucât reclamantului i-a încetat calitatea de militar și nu mai putea fi executat conform OG 121/1998 ci conform Codului d e procedură fiscală.
Ca atare, debitul în cauză achitându-se cu întârziere, organele fiscale au fost în drept să aplice prevederile art.119 și 120 Cod procedură fiscală și au calculat prin deciziile de impunere obligațiile fiscale suplimentare.
Mai mult, decizia 97 din 30.06.2008 a fost expediată prin scrisoare recomandată fiind predată în data de 7.07.2008 soției reclamantului astfel că termenul de 6 luni prevăzut de art.11 alin.1 din Legea 554/2004 a fost depășit cu 14 zile.
Excepția prescripției extinctive s-a impus a fi admisă prin raportare la data înregistrării acțiunii reclamantului.
În consecință, în conformitate cu art.218 Cod procedură fiscală și art.18 din Legea 554/2004, tribunalul a respins acțiunea în contencios fiscal ca prescrisă.
II. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, solicitând desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Cluj.
Motivează această cerere prin faptul că Tribunalul Cluja soluționat cauza constatând acțiunea ca fiind prescrisă.
A arătat la ultimul termen când a pus în discuție excepția respectivă faptul că nu putea să formuleze contestație în cele șase luni de la comunicarea făcută de către Direcția Generală a Finanțelor Publice C, deoarece avea pe rol un dosar civil cu același obiect, între aceleași părți, respectiv Dosarul civil nr- al Judecătoriei D e
Astfel, în acest dosar PCa formulat recurs împotriva sentinței civile nr.712/2008 pronunțată de către Judecătoria D e j, recurs depus la data de 08.07.2008, finalizat câteva luni mai târziu printr-o decizie semnată de același judecător care s-a pronunțat și în hotărârea atacată prin prezentul recurs.
Prin urmare, având pe rol un dosar cu același obiect, nu putea să deschisă un altul, fapt pentru care apreciază că în mod greșit instanța soluționat cauza pe excepția prescripției, cu toate că depus înscrisuri cu privire la dovada celuilalt dosar arătând că în cauză este aplicabil termenul de un an.
III. Prin întâmpinarea înregistrată la data de 6 august 2009, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Cas olicitat respingerea recursului reclamantului, ca fiind nefundat, cu menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală.
În motivare pârâta arată că, prin recursul formulat, reclamantul critică sentința primei instanțe sub aspectul admiterii excepției prescripției extinctive a acțiunii. În susținerea recursului reclamantul a arătat că depășirea termenului de 6 luni prevăzut de art.11 alin.1 lit.a din Legea nr.554/2004 se datorează faptului că, la data comunicării Deciziei nr.97/30.06.2008, avea pe rol un dosar civil cu același obiect între aceleași părți, respectiv dosarul civil nr- al Judecătoriei D e Pentru aceste considerente, recurentul a apreciat că instanța de fond ar fi trebuit să aprecieze că s-a aflat în imposibilitate de a ataca actul administrativ emis de C în termenul de 6 luni prevăzut de lege, însă s-a încadrat în termenul de 1 an.
Apreciază că recursul este nefondat întrucât argumentul invocat de recurent nu poate înfrânge excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, a apărărilor formulate de intimată precum și a dispozițiilor legale pertinente în materie, Curtea reține că este fondat pentru considerentele ce urmează:
Principala problemă de drept supusă analizei în recurs rezidă în analiza excepției de fond a prescripției extinctive invocată de intimata pârâtă în fața instanței de fond prin completarea la întâmpinare ( 77 dos. fond).
Instanța de fond a analizat excepția și a statuat că termenul de 6 luni ce vizează introducerea acțiunii în contencios administrativ a fost depășit cu 14 zile și drept urmare a respins acțiunea ca prescrisă.
Curtea notează că instanța de fond a fost sesizată cu o acțiune împotriva deciziei de soluționare contestației împotriva unui act administrativ fiscal conform prevederilor art. 218 alin. 2 din Codul d e procedură fiscală (OG nr. 92/2003) text care conține o normă de trimitere la instanța de contencios administrativ ceea ce presupune că potrivit dispozițiilor art. 29 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 acestui contencios fiscal se aplică dispozițiile de ansamblu ale acestei din urmă legi.
Ca atare, Curtea notează că și în materia contenciosului fiscal regimul termenelor de intentare a acțiunii în contencios administrativ sunt reglementate de dispozițiile art. 11 din Legea nr. 554/2004.
Acest text legal instituie regula potrivit căreia acțiunea de contencios administrativ nu poate fi exercitată fără o limită de timp, fiind astfel supusă unor termene de prescripție, respectiv de decădere (art. 11 alin.1, alin. 2 și alin. 5 din Legea nr. 554/2004). De la această regulă, s-a derogat, legea instituind importante excepții dar care nu vizează această speță (art. 11 alin. 4 din Legea nr. 554/2004).
În speță este de necontestat faptul că termenul de introducere a acțiunii în contencios fiscal este de 6 luni (termenul general în materia contenciosului administrativ) și curge de la data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă conform art. 11 alin. 1 lit. a ) din Legea nr. 554/2004.
Și este așa, deoarece contestația prevăzută la art. 205 și urm. din Codul d e procedură fiscală a fost calificată atât de lege ca șicale administrativă de ataccât și de jurisdicția de contencios constituțional ca fiind o plângere prealabilă.(Decizia nr. 409/2004 publicată în Monitorul Oficial al României nr. 1063 din 16 noiembrie 2004).
Așa fiind, cum actul contestat în prezenta cauză este decizia adoptată de organul de soluționare a contestației administrative fiscale, Curtea reține că această decizie a fost comunicată cu reclamantul la data de 07.07.2008 ( 76 dos. fond) iar acțiunea în contencios fiscal este introdusă la instanța competentă la data de 23 ianuarie 2009 (data poștei pe plicul de expediție,. 104.pr.civ. - 8 dos. fond)
Prin urmare termenul de 6 luni care are regimul unui termen de prescripție conform calificării exprese date de art. 11 alin. 5 din Legea nr. 554/2004 s-a împlinit la data de 07.01.2009, aplicabile fiind în acest sens dispozițiile art. 101 alin. 3.pr.civ.
Tribunalul a reținut așadar corect că termenul de 6 luni s-a scurs, acțiunea fiind intentată cu depășirea termenului defipt de lege, fiind introdusă la 14 zile după expirarea acestui termen.
Recursul este și va fi declarat fondat deoarece Tribunalul nu a avut în vedere și analiza motivelor afirmativ declarate și neconsemnate pentru care s-a solicitat aplicarea și reținerea la speță a dispozițiilor art. 11 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, așa cum s-a consemnat în practicaua prezentei decizii.
Astfel, termenul de un an instituit expres de dispozițiile art. 11 alin. 2 și calificat la alin. 5 ca fiind de decădere este reglementat ca o situație de excepție de la regula prescriptibilității acțiunii în termenul de 6 luni și devine aplicabil numai dacă acțiunea nu a fost introdusă înăuntrul termenului de prescripție dinmotive temeinice.
Legea contenciosului administrativ nu oferă vreo lămurire sau explicație a noțiunii de motive temeinice rămânând în sarcina judecătorului să califice și să deslușească înțelesul acesteia în funcție de împrejurările concrete ale litigiului.
Mai apoi este de avut în vedere că termenul de un an se calculează de la momentele diferite ( dies ad quo) prevăzute expres în art. 11 alin. 2 din Legea nr. 554/2004.
Astfel, momentul de la care se poate lua în calcul curgerea termenului de un an raportat la speța de față este data comunicării actului administrativ fiscal contestat cu reclamantul, respectiv în speță de la data de 07.07.2008 care se împlinește la data de 07.07.2009 Or, este evident că în cauză raportat la data introducerii acțiunii - 21.01.2009 - aceasta a fost introdusă cu respectarea termenului de un an mai înainte analizat.
Numai că această depășire a termenului de prescripție de 6 luni și intentarea acțiunii în interiorul termenului de un an trebuie validată de instanță cu prilejul analizei regularității învestirii sale, mai precis trebuie analizat dacă și în ce împrejurări se poate reține că sunt motive temeinice de depășire a termenul de prescripție.
În speță, Curtea observă că reclamantul a furnizat anumite motive pentru care susține că a acționat cu depășirea termenului de un an, mai precis a așteptat să se deruleze un alt litigiu care viza o contestație la executarea aceluiași act administrativ fiscal pentru care în paralel a declanșat și procedura administrativă de contestare conform art. 205 și urm. pr.fisc. soldată cu adoptarea deciziei nr. 97 din 30 iunie 008.
Este de notat că la data de 12 iunie 2008 deci anterior comunicării deciziei nr. 97 din 30/2008 emisă de organul de soluționare a contestației administrative, reclamantul a obținut câștig de cauză în demersul său vizând contestația la executare (sentința civilă nr. 712 din 12 iunie 2008 pronunțată de Judecătoria Dej în dos. nr- - 14 dos. fond, prin care instanța de executare a admis contestația la executare formulată de contestatorul reclamant și ca o consecință a constata că debitul datorat de contestator conform angajamentului de plată semnat la data de 08.0.82003 a fost în întregime achitat astfel încât s-a dispus anularea titlului executoriu nr. - din 11.02.2008).
În urma acestei soluții, reclamantul se putea aștepta ca până la definitivarea ei să considere că titlul executori fiscal este ineficace și ca atare nu prezenta nici un interes să-l atace în continuare utilizând procedura prev. la art. 218 alin. 2.pr.fisc.
Abia ulterior când recursul declarat de organul de executare fiscală a fost admis de Tribunalul Cluj reclamantul a fost apoi în situația de a continua procedura de contestare și astfel se explică intentarea acțiunii de contencios fiscal la data de 21 ianuarie 2009 cu depășirea termenului de prescripție de 6 luni.
Curtea reține că motivele invocate de reclamant pentru depășirea cu 14 zile a termenului de prescripție sunt pertinente în accepțiunea dispozițiilor art. 11 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 sens în care se impunea să se statueze că instanța a fost regulat sesizată și că astfel conduita procesuală a reclamantului se înscrie în exigențele impuse de lege cu privire la sesizarea instanțelor judecătorești.
Dacă nu am admite o astfel de interpretare am sancționa foarte drastic conduita reclamantului care a dovedit că a acționat prudent și diligent pentru a-și ocroti și realiza drepturile litigioase.
Este tot atât de adevărat că potrivit jurisprudenței instanței de la Strasbourg dreptul de acces la instanță ca și componentă a dreptului la un proces echitabil nu este un drept absolut exercițiul acestuia putând fi supus unor limitări sau condiționări (a se vedea cauza Golder contra Regatului Unit).
Cu toate acestea dacă am admite o interpretare rigidă și severă a dreptului național, în speță a dispozițiilor art. 11 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, am putea ajunge la pericolul îndepărtării justițiabilului de la posibilitatea de a accede efectiv la instanță, care chiar dacă a statuat că acțiunea este prescrisă, deci a hotărât, aceasta nu a pronunțat efectiv o hotărâre asupra încălcării drepturilor și obligațiilor cu caracter civil, în interpretarea autonomă a acestor noțiuni furnizată în jurisprudența pertinentă a Curții de la Strasbourg.
De aceea, față de toate considerentele de fapt și de drept expuse în precedent, se impune ca în temeiul art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 corelat cu prevederile art. 312.pr.civ. Curtea urmează a admite recursul, a casa sentința atacată și în rejudecare a respinge excepția prescripției invocată de intimată. Constatând că instanța de fond a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului în temeiul art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 corelat cu prev. art. 312 alin. 5.pr.civ. Curtea va dispune trimiterea cauza spre rejudecare instanței care a pronunțat hotărârea casată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 804 din 27.03.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 8 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECATORI GREFIER
- - - - ---
Red./Dact.M/4 ex/21 octombrie 2009
Jud.fond:
Președinte:Delia MarusciacJudecători:Delia Marusciac, Liviu Ungur, Axente Irinel
