Contestație act administrativ fiscal. Decizia 245/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 245
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2008
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Magdalena Fănuță JUDECĂTOR
-- -- JUDECĂTOR
-- -- JUDECĂTOR
GREFIER -
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta - ROMANIA SRL, împotriva sentinței numărul 772 din data de 21 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul -.
La apelul nominal făcut în ședința publică avocat pentru recurenta reclamantă - ROMANIA SRL și consilier juridic pentru intimatul pârât Direcția Generală a Finanțelor Publice O.
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei, arătându-se că recursul a fost declarat în termenul legal, că s-a depus la instanța a cărei hotărâre se atacă, potrivit art. 302 și este scutit de taxa de timbru.
S-a arătat că intimatul pârâtă a depus concluzii scrise.
Curtea, apreciind cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul părților prezente pentru a pune concluzii;
Avocat pentru recurenta reclamantă - ROMANIA SRL, solicită admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre competentă soluționare la Tribunalul O l t- Secția contencios administrativ și fiscal, conform motivelor de recurs expuse pe larg.
Consilier juridic pentru intimatul pârât Direcția Generală a Finanțelor Publice O, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică, conform concluziilor scrise depuse la dosar.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin cererea înregistrată la nr-, reclamanta - ROMÂNIA SRL Caf ormulat plângere împotriva deciziei nr. 263/26.09.2007 emisă de DGFP O, prin care s-a respins contestația formulată de societatea reclamantă împotriva deciziei de impunere nr. 499/19.07.2007 emisă de intimată, în baza raportului de inspecție fiscală nr. 3861/18.07.2007, pentru suma de 398.992 lei TVA, respinsă la rambursare.
La această sumă s-au solicitat majorări de întârziere de 142.000 lei, de la bugetul statului pentru perioada de timp cât sumele au fost imobilizate din cauza intimatei.
În motivarea cererii, se arată că inițial, în urma inspecției fiscale efectuată de intimată, s-au stabilit obligații de plată în sarcina petentei în sumă de 620.284 lei, reprezentând TVA și majorări de întârziere de 15.927 lei și pentru care s-a emis decizia de impunere nr. 379/30.10.2006, iar ulterior în urma contestației această decizie a fost desființată prin decizia nr. 22 din 19.01.2007, impunându-se refacerea controlului.
În final, în urma refacerii controalelor, atât la societatea petentă, cât și la societățile furnizoare, s-a emis decizia nr. 263/26.09.2007 și prin care s-a respins de la rambursare de TVA suma de 398.992 lei.
Petenta a atașat în copie actele menționate, cât și decizia și raportul fiscal contestate.
Intimata DGFP Oaf ormulat întâmpinare, solicitând respingerea contestației ca neîntemeiată, deoarece la emiterea deciziei au fost avute în vedere dispozițiile Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, normele privind aplicarea scutirii de TVA aprobate prin nr. 1880/2005.
Prin sentința nr. 772 din 21 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul O l t, s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova -Secția contencios administrativ și fiscal.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta - ROMÂNIA SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea cererii de recurs s-a arătat că în mod greșit Tribunalul O l t, prin sentința recurată a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova, întrucât suma care face obiectul contestației este de 441.257 lei, ceea ce atrage competența în primă instanță a tribunalului în raport de disp. art. 10 alin. 1 din Legea 554/2004.
S-a mai arătat că instanța nu putea lua în considerare pentru determinarea sumei care face obiectul cauzei și penalitățile de întârziere, dat fiind faptul că acestea trebuie acordate în temeiul legii, cu titlu de sancțiune pentru neachitarea la termenul scadent a obligațiilor de plată, iar suma de 142.000 lei, reprezintă majorări de întârziere datorate doar până la data formulării acțiunii.
Analizând sentința recurată, prin prisma motivelor invocate și în raport de prevederile disp. art. 3041, Curtea apreciază prezentul recurs ca fiind întemeiat pentru următoarele considerente:
Prin acțiunea introductivă reclamanta - ROMÂNIA SRL a solicitat anularea dispoziției nr. 263/26.09.2007 emisă de DGFP O, prin care a fost respinsă contestația formulată de societate împotriva deciziei de impunere nr. 499/19.07.2007 emisă de intimată, în baza raportului de inspecție fiscală nr. 3861/18.07.2007 pentru suma de 398.992 lei reprezentând TVA, respinsă la rambursare.
Reclamanta a mai solicitat printr-o cerere accesorie și majorări de întârziere în sumă de 142.000 lei de la bugetul statului, pentru perioada de timp cât sumele au fost imobilizate din cauza intimatei.
În raport de cele reținute, se apreciază că tribunalul este competent să soluționeze în primă instanță cauza dedusă judecății.
Competența instanței de contencios administrativ se stabilește în raport de obiectul principal al cererii de chemare în judecată, și anume, în speță, anularea deciziei nr. 263/26.09.2007 emisă de către DGFP O, concluzie desprinsă și din prevederile art. 17
Potrivit art. 10 alin. 1 din Legea 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 lei se soluționează în fond de către tribunalele administrativ fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, mai mari de 500.000 lei se soluționează, în fond, de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege specială nu se prevede altfel.
În raport de prevederile art. 10 alin. 1 din Legea 554/2004, competența materială în acest caz se stabilește în funcție de criteriul valoric, indiferent de poziționarea, în cadrul sistemelor organelor administrației publice, a autorității publice emitente a actului contestat, tribunalele soluționând în fond cererile având ca obiect taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora până la 5 milioane lei, curțile de apel fiind competente să soluționeze în fond numai litigiile în cazul cărora suma este mai mare de 5 miliarde lei.
Față de cele arătate, raportat la valoarea obiectului actului administrativ a cărui anulare se solicită, soluționarea în fond a cauzei privind pe - ROMÂNIA SRL și DGFP O este de competența Tribunalului O l t-Secția contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de reclamanta - ROMANIA SRL, împotriva sentinței numărul 772 din data de 21 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul -.
Casează sentința și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul O l t-Secția contencios administrativ și fiscal.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 31 Ianuarie 2008.
PREȘEDINTE: Magdalena Fănuță | JUDECĂTOR 2: Teodora Bănescu | JUDECĂTOR 3: Doina Ungureanu |
Grefier, |
Red.jud.
Tehnored. /2 ex.
26.02.2008
Președinte:Magdalena FănuțăJudecători:Magdalena Fănuță, Teodora Bănescu, Doina Ungureanu
