Contestație act administrativ fiscal. Decizia 2549/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA COMERCIALA,DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2549
Ședința publică din data de 07 noiembrie 2008
Instanta constituita din:
PREȘEDINTE: Sergiu Leon Rus
JUDECĂTOR 2: Adriana Iluț
JUDECĂTOR 3: Rodica
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta - - PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR CASA DE INSOLVENȚĂ TRANSILVANIA împotriva sentinței civile nr.1305 pronunțată în data 15 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI C, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI C având ca obiect contestație act administrativ.
La apelul nominal, făcut în cauză, se prezintă av. în reprezentarea intereselor recurentei și consilier juridic, în reprezentarea intereselor intimatei Administrația Finanțelor Publice a municipiului C
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este legal timbrat cu suma de 2 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și are aplicat timbru judiciar în valoare de 0,5 lei.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Se mai menționează că la data de 03.11.2008, intimata Administrația Finanțelor Publice a municipiului CNa înregistrat întâmpinare. De asemenea, la data de 06.11.2008 și intimata Direcția Generala a Finanțelor Publice a județului Caî nregistrat întâmpinare.
Reprezentanta intimatei depune concluzii scrise, pe care le comunica și cu apărătorul recurentei.
Apărătorul recurentei solicită admiterea recursului asa cum a fost formulat, modificarea sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată. În susținere se arată că s-a solicitat anularea contestației pe motiv că aceasta nu a fost introdusa de către persoana care trebuia să o introducă, însa conducerea societății a fost validată de către instanța de fond, aceasta contestație fiind introdusă de către societatea prin administrator judiciar, fiind semnată și stampilată. În ceea ce privește nemotivarea hotărârii, instanța de fond nu s-a concentrat asupra chestiunilor de fond, făra a cerceta daca societatea a îndeplinit condițiile legale.
În ceea ce privește fondul cauzei, în situația în care instanța va admite recursul, se arată că societatea a îndeplinit toate condițiile pentru a beneficia de legea privind acordarea înlesnirilor. Se mai relevă că au fost achitate sume consistente în plus, iar acțiunea s-ar putea circumscrie într-o acțiune în recunoașterea dreptului pretins. Solicită acordarea de cheltuieli de judecata reprezentând contravaloarea onorariului de expert, in valoare de 15000 lei.
Reprezentanta intimatei solicită respingerea recursului promovat pentru motivele expuse prin întampinare. Arată de asemenea, că prin întâmpinarea depusă a fost invocată excepția tardivității, respectiv, fața de mențiunile existente pe fila de comunicare din dosarul cauzei la pagina 73, sentința recurată a fost comunicată societății la data de 31.07.2008, în timp ce recursul a fost înregistrat la data de 22.08.2008, astfel termenul procedural a fost depășit cu 7 zile.
Apărătorul recurentei solicită respingerea excepției, învederând instanței că nu a avut cunoștință de acest aspect, recursul fiind depus de către societatea de insolvență.
Solicită instanței posibilitatea de a vizualiza fila de comunicare, relevând că așa cum reiese din stampila aplicata pe aceasta, hotărârea a fost comunicată unei alte societăți.
Instanța după deliberare, față de ștampila existentă la fila de comunicare a hotărâri recurate care aparține unei alte societăți, urmează a respinge excepția tardivității promovării recursului.
Reprezentanta intimatei solicită respingerea recursului promovat ca netemeinic, menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și legală pentru motivele din întâmpinare și concluzii scrise. În susținere se arată că încă din antetul contestației aceasta a fost introdusă de către directorul executiv al societății recurente, care nu avea aceasta calitate deoarece prin hotărâre i-a fost ridicat dreptul debitoarei de administrare și conducere al societății. Se mai arată că societatea recurenta nu a introdus in temeiul art. 18 sectiunea 14 din Legea nr.266/2006 pentru a beneficia de repunerea in termen. Totodată se mai arată că a fost încuviințată propunerea de modificare a achitării întregului cuantum. Motivul cel mai important este acela că la data de 22.98.2008 în urma controlului efectuat, nu a achitat diferența de impozit pe profit, astfel încât nu putea beneficia de înlesniri și nu a înregistrat garanții. Administratorul judiciar a vândut bunurile și nu a achitat impozitul pe profit.
În replica, apărătorul recurentei arată că nu trebuie sa fie invocat raportul inspecției fiscale din data de 22.08.2008, ci momentul la care trebuie sa se raporteze discuția în cauză este 04.09.2006. Administratorul judiciar a primit anumite bunuri, iar în ceea ce privește neconstituirea garanției, administratorul judiciar a depus un înscris cu suma de 2 milioane de euro care ar putea oricând constitui garanție.
La solicitarea instanței de a preciza daca nu ar fi fost aceste chestiuni in discuție, ar putea fi invocată eventual, o procedura prealabila.
Aparatorul recurentei arată că ar fi aplicabilă o astfel de procedura, însă intimata ar fi putut să solicite complinirea acestor bunuri.
Reprezentanta intimatei relevă că a fost depus la dosarul cauzei sentința nr.824/2006 a Curtii de APEL CLUJ prin care a fost admisa excepția lipsei calității de reprezentant în materia reorganizării judiciare.
Instanța pune în vedere reprezentanților părților litigante să precizeze care este motivația pentru care au optat pentru o acțiune în contencios administrativ și nu una care sa învestească judecatorul sindic cu soluționarea acesteia.
Apărătorul recurentei arată că le-a fost respinsa o astfel de acțiune, iar promovarea unei acțiunii în contencios administrativ fiscal a fost singura modalitate de a ataca contestația.
Reprezentanta intimatei arată că în urma analizării plângerii, judecătorul sindic nu se putea investi cu o astfel de cauza.
Apărătorul recurentei mai arată că anularea plângerii a fost soluția găsită de DGFP C, nu există aceasta soluție procedurală, iar pe fond erau îndeplinite condițiile respective.
Reprezentanta intimatei arata ca în condițiile Ordinul ANAF nr.519/2005 nu sunt prevăzute condițiile limitative asupra modului de soluționare a contestației.
Curtea, în raport de obiectul cauzei, înscrisurile existente la dosar și susținerile părților litigante reține cauza în pronunțare.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 1305 din 15 iulie 2008 Tribunalului Cluj, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a DIRECȚIEI GENERALE A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI Totodată, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta prin administrator judiciar CASA DE INSOLVENȚĂ TRANSILVANIA, în contradictoriu cu pârâții DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI C și ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI C-
Penru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin acțiune reclamanta a chemat în judecată pârâtele solicitând pronunțarea unei sentințe prin care să se dispună: desființarea în totalitate a deciziei nr.12/9.01.2007 a Administrației Finanțelor Publice C cu obligarea acesteia la emiterea unei decizii prin care să se constate repunerea în vigoare a convențiilor de eșalonare nr.17/30.03.2004, 4/27.01.2004 și 204/24.12.2003 încheiate între părți și elaborarea unui nou grafic de plată.
Reclamanta și-a precizat ulterior acțiunea învederând instanței că solicită pronunțarea unei sentințe prin care să se dispună: desființarea în totalitate a Deciziei nr. 12/9.01.2007 a Administrației Finanțelor Publice C; obligarea Administrației Finanțelor Publice C la emiterea unei decizii prin care să constate repunerea în vigoare, prin efectul legii, a convențiilor de eșalonare nr.17/30.03.2004, nr.4/27.01.2004 și respectiv 204/24.12.2003 dintre reclamantă și Direcția Generală a Finanțelor Publice C; obligarea aceleiași pârâte la elaborarea unui nou grafic de plată ținând cont de sumele achitate în plus până la data de 4.09.2006 față de graficul de plată corespunzător convențiilor menționate aducă suma totală de 1.179.864 RON.
În motivarea precizării, s-a arătat că în cursul anului 2006 urmare a pierderii beneficiului convențiilor de eșalonare societatea a achitat în contul Direcției Generale a Finanțelor Publice sume care depășesc cu mult sumele datorate potrivit graficului inițial și corespunzător convențiilor menționate respectiv o sumă totală de 1.179.864 RON. De asemenea, se arată că se află în procedură de reorganizare judiciară, planul de reorganizare fiind votat de creditori și confirmat de judecătorul sindic prin sentința civilă nr. 3010/C/2003.
Cad epus întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată pe motivul că nu există nici un text legal care să permită reclamantei să nu-și respecte termenele de plată asumate în planul de reorganizare și nu a constituit garanție pentru creanțele fiscale rămase de plată.
DGFP Cai nvocat excepția lipsei calității procesuale pasive considerând că actul administrativ fiscal a fost emis de
Prin Sentința civilă nr. 1436/2007 a Tribunalului Clujs -a respins acțiunea însă această sentință a fost casată cu rejudecare în urma deciziei civile 2123/2007 a Curții de APEL CLUJ care a apreciat că nu s-au dat răspunsuri cu privire la susținerile formulate si se impune stabilirea dacă într-adevăr la data de 03.09.2006 au fost stinse datoriile reclamantei datorate bugetului de stat.
În rejudecare, tribunalul a reținut că reclamanta a formulat o contestație cu nr. 46.591 depusă la 01.11.2006 la C- prin care a contestat adresa 34.222/22.09.2006, prin care i s-a comunicat că nu beneficiază de repunerea în termen a înlesnirilor la plată a obligațiilor fiscale reglementate prin art. 18 din Secțiunea 14 părții a II-a din OG 28/2006 aprobată prin Lega 266/2006.
Prin Decizia nr. 12/09.01.2007 pârâta C- a anulat plângerea prealabilă pentru lipsa dovezii calității de reprezentant al petiționarei a directorului executiv. Plângerea prealabilă a fost depusă de către prin director executiv si a fost avizată de administratorul judiciar SRL.
Organul fiscal a apreciat în Decizia 12/2007 că cererea putea fi făcută doar de lichidatorul judiciar în condițiile în care acesta deține dreptul de administrare si conducere a care doar a avizat plângerea prealabilă.
Prin Sentința civilă nr. 4761/03.11.2003 a Tribunalului Cluj, s-a dispus la cererea Casei Judetene de Pensii C ridicarea dreptului debitoarei de a administra si de a conduce activitatea societății, iar potrivit art.205 Cod Procedură Fiscală, contestația poate fi depusă de cel care consideră că a fost lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia.
In cazul în care dreptul de administrare si conducere aaf ost ridicat numindu-se administrator judiciar, actualmente Casa de Insolvență Transilvania SRL, aceasta avea calitatea de a formula în conformitate cu art. 17 Cod Procedură Fiscală si art. 161 Cod Procedură Civilă cererea intitulată plângere prealabilă, sens în care sunt și disp.art. 24 din Legea 64/1995, actualmente art. 20 din Legea 85/2006, iar lipsa dovezii calității de reprezentant nu a putut fi complinită.
A mai reținut tribunalul că în baza Sentinței civile nr. 3010/2003 a Tribunalului Clujs -a confirmat planul de reorganizare al reclamantei și s-au încheiat intre DGFP C si convențiile 17 din 30.03.2004, 204/24.12.2003 si 4/27.01.2004 prin care debitoarei i-au fost acordate eșalonări la plata creanțelor bugetare pe o perioadă de 5 ani.
In opinia C, a pierdut aceste înlesniri pentru că ratele aferente lunilor iulie, august si septembrie 2005 au fost achitate doar in octombrie 2005. Această opinie s-a concretizat in nota de constatare in data de 25.11.2005.
De asemenea, s-au stabilit prin Sentința comercială 3195/2006 a Tribunalului Comercial Cluj noi termene până la care urmau să fie achitate creanțele fiscale.
Potrivit art. 11 alin.5 din Ordinul MFP 580/2002, debitorii aflați în procedura insolvenței pot beneficia de repunerea in termen a înlesnirilor la plata obligațiilor fiscale reglementate de Legea 266/2006 doar la cererea administratorului judiciar făcută cu încuviințarea judecătorului sindic si cu condiția constituirii unei garanții confirmată de judecătorul sindic.
Raportat la aceste aspecte, tribunalul a apreciat că potrivit prev.art. 216 Cod Procedură Fiscală organul fiscal putea să anuleze plângerea care nu era formulată în conformitate cu prevederile legale.
In cauză a fost efectuat un raport de expertiză contabilă însă aceasta nu va fi luată în considerare atât pentru faptul că instanța a apreciat că organul fiscal în mod întemeiat a anulat contestația formulată de directorul cât si pentru faptul că nu sunt îndeplinite toate condițiile pentru a beneficia de menținerea înlesnirilor la plată pentru sumele rămase de plată.
In ce privește Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului C, excepția lipsei calității procesuale pasive a acestei pârâte a fost respinsă întrucât deși nu este emitenta actului administrativ fiscal contestat, este cea care a încheiat cu reclamanta convențiile de eșalonare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta - - - solicitând admiterea recursului, modificarea în întregime a sentinței recurate, și, în consecință, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și precizată în fața primei instanțe.
În motivarea recursului s-a arătat că în pofida susținerilor formulate de Administrația Finanțelor Publice C prin întâmpinare și însușite de prima instanță, în fapt reiterări ale argumentelor formulate prin Decizia nr. 12/9.01.2007, plângerea prealabilă a fost în mod legal formulată și ea nu putea fi "anulată" în mod legal de organul administrativ (Administrația Finanțelor Publice C) întrucât soluția anulării contestației nu este la îndemâna organului fiscal competent să o soluționeze. Singurele soluții permise de lege sunt admiterea sau respingerea contestației, sens în care s-a pronunțat și doctrina de specialitate 4.
Susținerea din întâmpinare, în sensul că acolo unde Codul d e procedură fiscală nu dispune se aplică Codul d e procedură civilă nu poate fi de asemenea primită întrucât în speță nu sunt incidente direct dispozițiile Codului d e procedură fiscală, ci dispozițiile cuprinse în Ordinul președintelui ANAF nr. 519/2005 - instrucțiuni pentru soluționarea contestațiilor, care trebuiau aplicate întocmai de organul fiscal în speță. După cum se poate însă observa, Administrația Finanțelor Publice nu a procedat eventual la respingerea plângerii administrative pe temeiul acestui act normativ, ci la "anularea" plângerii, soluție inexistentă procedural.
Chiar dacă s-ar admite faptul că organul fiscal ar putea face aplicarea art.161 proc.civ. nu a fost respectată condiția imperativă impusă de acest text legal: organul fiscal care a solutionat contestatia nu a solicitat sub nici o formă - - sau Casei de Insolvență Transilvania să împlinească lipsurile (să facă dovada calității).
Contestația a fost formulată de - - reprezentantă prin administrator judiciar și semnată de împuternicitul administratorului judiciar.
În speță, administratorul judiciar a încredințat oricum cea mai mare parte a atribuțiilor de conducere operativă directorului executiva - -.
De altfel, așa cum rezultă din pag. 3 a Deciziei nr.12/9.01.2007, organul fiscal a apreciat că administratorul judiciar (- SRL) a formulat contestația, explicând pe larg motivele pentru care contestați a acestuia este nefondată.
Judecătorul fondului, asemeni judecătorului care s-a pronunțat pe fond și în primul ciclu procesual, a reținut faptul că în speță plângerea prealabilă nu a fost formulată de administratorul judiciar, așa cum era necesar.
Dispozițiile art. 11 din Ordinul DT. 580/2002 nu erau aplicabile decât după momentul în care organul fiscal ar fi constatat repunerea în vigoare, prin efectul legii, al convențiilor de eșalonare, ar fi stabilit noul grafic de plată și eventual obligația de a constitui vreo garanție. Doar la acest moment s-ar fi ajuns în fața judecătorului sindic, pentru modificarea planului de reorganizare, confirmarea garanției etc.
Prin întâmpinarea depusă, pârâta Ministerul Economiei și Finanțelor Agenția Națională de Administrare Fiscală Direcția Generală a Finanțelor Publice a jud.
Administrația Finanțelor Publice a municipiului C-N a solicitat respingerea recursului ca tardiv introdus deoarece termenul de recurs prevăzut de art. 301 Cod procedură civilă (15 zile de la comunicarea hotărârii) a fost depășit cu 7 zile.
Astfel, conform dovezii de comunicare a Sentinței civile nr. 1305/15.07.2008 a Tribunalului Cluj (fila 73 din dosarul instanței de fond), această sentință i-a fost comunicată Societății Comerciale "" la data de 31.07.2008, în timp ce recursul a fost înregistrat la Tribunalul Cluj - Dosar nr- doar la data de 22.08.2008, termenul de recurs prevăzut de art. 301 Cod procedură civilă fiind, astfel, depășit cu 7 zile.
În al doilea rând, recursul formulat de "" este neîntemeiat, sentința civilă nr. 1305/15.07.2008 a Tribunalului Cluj fiind motivată atât în fapt cât și în drept iar motivare a acestei hotărâri este în concordanță cu actele de la dosar.
Art. 261 alin. 1 pct. 5 Cod procedură civilă dispune următoarele: "Hotărârea se dă în numele legii și va cuprinde: motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților".
După cum se poate observa, Codul d e procedură civilă nu instituie condiții particulare în legătură cu forma sau conținutul considerentelor, iar prin Sentința civilă recurată prima instanță s-a pronunțat asupra a tot ceea ce s-a cerut și asupra tuturor mijloacelor ce au stat la temelia pretențiilor ridicate de părți, motivarea fiind în concordanță cu măsurile dispuse prin dispozitiv.
Se susține că în mod corect pârâta a anulat"plângerea prealabilă"formulată de "" prin director executiv pentru lipsa dovezii calității de reprezentant al "" a directorului executiv, în conformitate cu art. 161 Cod procedură civilă coroborat cu art. 24 din Legea nr. 64/1995 (art. 20 din Legea nr. 85/2006) deoarece în conformitate cu Sentința civilă nr. 47 61/C/03.11.2003 a Tribunalului Cluj,"plângerea prealabilă"trebuia formulată de către administratorul judiciar " " care deține în totalitate dreptul de administrare și de conducere a ""
Așa cum rezultă din antetul plângerii prealabile și din semnăturile aflate pe pag. 3, " " a"avizat"doar plângerea prealabilă formulată de către "directorul executiv " care nu are dreptul de a reprezenta societatea debitoare.
" " nu a formulat"plângerea prealabilă"deoarece prin toate actele depuse la dosarul Tribunalului Comercial Cluj nr- (Numere în format vechi: dosarul Tribunalului Comercial Cluj nr. 391/2004; dosarul Tribunalului Cluj nr. 391/2004, având ca obiect reorganizarea judiciară a "" C-N) a susținut că va plăti întregul cuantum al creantelor fiscale datorate de "" ca urmare a vânzării tuturor activelor societății debitoare.
Susținerea recurentei cum că pârâta nu ar fi putut face aplicarea art. 161 Cod procedură civilă este eronată, deoarece, în conformitate cu art. 2 din nr.OG 92/2003, unde Codul d e procedură fiscală nu dispune, se aplică prevederile Codului d e procedură civilă.
Așa cum s-a pronunțat Curtea de APEL CLUJ prin Decizia civilă nr. 824/04.07.2006 pronunțată în Dosarul nr- (Anexa 1), în materia reorganizării judiciare și a falimentului nu poate fi complinită lipsa dovezii calității de reprezentant, astfel încât nu a avut nici un motiv să solicite "" să îndeplinească lipsurile.
Prin întâmpinarea depusă de pârâta Directia Generala a Finantelor Publice a Judetului C, s-a solicitat respingerea recursului.
Pe cale de exceptie s-a invocat tardivitatea recursului formulat de in conditiile in care, acesta a fost depus la instanta de fond cu depasirea termenului de 15 zile stipulat de art. 301 din Codul d e procedură civilă.
Astfel, conform filei de comunicare sentința civila nr.1305/15.07.2008 a Tribunalului Cluja fost comunicată recurentei in data de 31.07.2008 iar, recursul a fost Înregistrat in data de 22.08.2008, termenul legal fiind depasit cu 7 zile.
Pe fondul cauzei, s-a arătat ca sustinerile recurentei potrivit carora hotararea instantei de fond nu este motivata in fapt si in drept sunt total neintemeiate.
S-a mai arătat că în conformitate cu art. 40 din nr.OUG 40/2002, pentru a beneficia de înlesnirile la plată acordate prin Convențiile nr.17 /30.03.2004, nr.204/24.12.2003 și nr. 4/27.01.2004 încheiate intre pârâtă si recurenta aceasta din urma trebuia ca, pe lângă îndeplinirea celorlalte condiții prevăzute de lege, să achite diferența de impozit pe profit în sumă de 1.265.647 lei RON stabilită de organul de inspecție fiscală prin Decizia de impunere nr. 742/22.08.2008 până cel mai târziu la data de 20.09.2008 (art. 111 alin. 2 lit. b) din nr.OG 92/2003 republicată și modificată - care prevede termenul de plată pentru situația în care decizia de impunere a fost comunicată în intervalul 16 - 31 din lună).
Ori, nici până la data prezentei "" nu a achitat diferența de impozit pe profit în sumă de 1.265.647 lei RON stabilită de organul de inspecție fiscală, astfel încât este incontestabil faptul că recurenta nu mai poate beneficia de înlesnirile la plată acordate prin convențiile încheiate cu Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului C și, deci, nici de menținerea lor (Legea nr. 266/2006).
In aceste conditii in mod firesc instanta de fond nu a luat in considerare concluziile acestuia, apreciind ca organul fiscal in mod intemeiat a anulat contestatia formulata de directorul, cat si pentru faptul ca nu sunt indeplinite toate conditiile pentru a beneficia de mentinerea inlesnirilor la plata pentru sumele ramase de plata.
Analizând recursul declarat, Curtea reține următoarele:
Recursul este fondat și urmează a fi admis.
În temeiul sentinței civile nr. 3010/10.07.2003 a Tribunalului Cluj și a nr.OUG 40/2002, între a județului C și "" au fost încheiate Convențiile nr. 17/30.03.2004, nr. 204/24.12.2003 și nr. 4/27.01.2004 prin care debitoarei i-au fost acordate înlesniri (eșalonări pe o perioadă de 5 ani, amânări în vederea scutirii) la plata creanțelor bugetare.
Conform Notei de constatare încheiate de inspectorii pârâtei - Serviciul Colectare, executare Silită Persoane Juridice la data de 25.11.2005, pârâtele consideră că "" a pierdut înlesnirile la plata creanțelor fiscale acordate prin convențiile sus-menționate deoarece ratele aferente lunilor iulie, august și septembrie 2005 au fost achitate doar în cursul lunii octombrie 2005, motiv pentru care pârâta a depus la Tribunalul Comercial Cluj - Dosar nr. 391/2004, cerere de intrare în faliment a societătii debitoare.
Împotriva Notei de constatare din data de 25.11.2005 a fost formulată contestație la care s-a renunțat ulterior.
În vederea acordării înlesnirilor la plata creanțelor fiscale, între Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului C și "" au fost încheiate trei contracte de garanție reală imobiliară pentru suma totală de 731.189 lei RON (ipoteci de 3, 4 și 5). Contestațiile împotriva vânzărilor și recursurile formulate de finanțe au fost respinse de către instanțele de judecată.
Administratorul judiciar a propus modificarea planului de reorganizare judiciară a "" în sensul prelungirii acestuia cu un an de zile, achitării către finanțe a întregului cuantum al creanțelor fiscale cu care debitoarea figura în evidențele pârâtei ca urmare a pierderii înlesnirilor la plată și vânzării tuturor bunurilor (mobile și imobile) din patrimoniul ""
Propunerea de modificare a planului de reorganizare judiciară a "" a fost încuviințată prin Sentința civilă nr. 3195/C/12.06.2006 a Tribunalului Comercial Cluj.
Pentru motivul că "" nu ar fi constituit garanția pentru creanțele fiscale rămase de plată, pârâtele au considerat că societatea în procedură nu mai poate beneficia de repunerea în termen a înlesnirilor la plată. În consecință, la data de 22.08.2008, pârâta a finalizat inspecția fiscală la "" și a întocmit Raportul de inspecție fiscală nr. 17758/22.08.2008 (Anexa 2) și Decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr. 742/22.08.2008 (Anexa 3) prin care s-a stabilit o diferență de impozit pe profit de plată în sumă de 1.265.647 lei RON.
Potrivit art. 6 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, toate procedurile prevăzute de această lege, cu excepția recursului prevăzut la art. 8, sunt de competenta tribunalului în a cărui rază teritorială își are sediul debitorul, astfel cum figurează acesta în registrul comerțului și sunt exercitate de un judecător-sindic.
În speță, acțiunea reclamantei tinde să prezerve propriul patrimoniu și să preîntâmpine noi debite, astfel încât competența de soluționare aparține judecătorului sindic, cu atât mai mult cu cât este în principal vorba de efectul unor convenții încheiate de pe poziții de egalitate.
Față de cele de mai sus, în baza art. 312. pr. civ. Curtea urmează să admită recursul, să caseze hotărârea atacatș și să trimită cauza spre rejudecare în primă instanță judecătorului sindic al Tribunalului Comercial Cluj.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de - - PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR CASA DE INSOLVENȚĂ TRANSILVANIA împotriva sentinței civile nr.1305 din 15.07.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj -Secția contencios administrativ și fiscal pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare în primă instanță judecătorului sindic al Tribunalului Comercial Cluj.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 07.11.2008.
PRESEDINTE JUDECATORI GREFIER
- - - - - -
RED./MR
17.11.08/2 EX.
Președinte:Sergiu Leon RusJudecători:Sergiu Leon Rus, Adriana Iluț, Rodica
