Contestație act administrativ fiscal. Decizia 268/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 268
Ședința publică din data de 16 februarie 2010
PREȘEDINTE: Stan Aida Liliana
JUDECĂTORI: Stan Aida Liliana, Nițu Teodor Tănăsică
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamantul, domiciliat în P,-,. 43,. A,.14, jud. P împotriva sentinței nr. 507 din data de 6 noiembrie 2009 pronunțate de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu pârâta P, cu sediul în P,-, jud.
Recursul este timbrat cu taxa judiciară de timbru în cuantum total de 6 lei, potrivit chitanțelor nr. -/19.11.2009 și 51375/15.02.2010 și timbru judiciar de 0,3 lei, acestea fiind anulate de către instanță și atașate la dosarul cauzei
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimata-pârâtă P, prin consilier juridic, care depune delegația nr. 81963/16.02.2010, lipsind recurentul-reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că recursul se află la primul termen de judecată, este motivat și legal timbrat, iar prin serviciul registratură recurentul-reclamant a depus cerere de judecare a cauzei în lipsă, după care,
Intimata-pârâtă P, prin consilier juridic, depune întâmpinare.
Curtea, luând act că nu se formulează alte cereri, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Intimata-pârâtă P, prin consilier juridic, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică, potrivit motivelor expuse pe larg în cuprinsul întâmpinării.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr- reclamantul, în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a municipiului P, a solicitat anularea chitanței seria - nr.-/17.11.2008, recunoașterea dreptului de a i se restitui taxa de poluare nedatorată, restituirea taxei de poluare în cuantum de 5966 lei ce a fost achitată ca urmare a achiziționării din Germania a unui autoturism marca Opel Vectra, precum și plata dobânzii de la data efectuării plății taxei de poluare și până la restituirea efectivă a sumei de bani.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că a achiziționat din Germania autoturismul marca Opel Vectra pentru care a achitat, în vederea înmatriculării, taxa
de poluare precizata, prin chitanța seria - nr.-/17.11.2008 emisă de Trezoreria P și, deși s-a adresat organului fiscal cu o cerere de restituire a plății nedatorate, aceasta a refuzat recunoașterea dreptului reclamantului prin adresa nr.84/4.06.2009.
În mod greșit cererea sa a fost respinsă ca tardiv formulată, întrucât el nu a formulat contestație împotriva unui act administrativ fiscal, ci a solicitat restituirea sumei de bani nedatorate, sumă care, deși este stabilită printr-un act administrativ fiscal, nu poate avea caracterul unei creanțe bugetare, întrucât reclamantul nu poate fi obligat la plata acesteia.
Reclamantul a mai învederat că se impune restituirea taxei de poluare, aceasta fiind nelegală și discriminatorie, întrucât în România se păstrează prin intermediul nr.OUG50/2008 și se percepe numai pentru autoturismele care se înmatriculează pentru prima dată în România, conform art.4 lit.a, fără a se face distincție între autoturismele produse în România și cele importante, nici între autoturismele noi și cele second-hand, în timp ce pentru autoturismele deja înmatriculate în România, la o nouă înmatriculare taxe nu mai este percepută.
De asemenea, introducerea acestei taxe prin prevederile nr.OG50/2008 apare ca nelegală, deoarece încalcă dispozițiile art.20 alin.2 și art.148 din Constituția României, cât și dispozițiile art.90 paragraful I din Tratatul Comunităților Europene care prevede că nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare, și această taxă fiind cu efect echivalent în înțelesul art.25 CE. S-a menționat, totodată, că rostul acestor reglementări este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone și pe cale de consecință, sarcina fiscală aplicată autoturismelor originale din alte state membre nu poate fi mai mare decât cea aplicată autovehiculelor similare, înregistrate deja pe teritoriul respectivului stat membru, precum si ca, de principiu, Constituția României statuează prioritatea prevederilor tratatelor constitutive ale Uniunii Europene în raport cu dispozițiile interne contrare, ceea ce conduce la concluzia că dispozițiile ordonanței ce reglementează taxa menționată au caracter nelegal.
Acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art.20 și 148 din Constituția României, art.170 din Legea nr.157/2005, art.70, art.117 alin.1 lit.f, art.120 alin.7 și art.124 din nr.OG92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.
La termenul de judecată din data de 3.11.2009, din oficiu, tribunalul a invocat excepția inadmisibilității cererii de anulare a chitanței fiscale, excepția fiind pusă în discuția părții prezente și admisă, motivat de faptul ca aceasta nu este un act administrativ fiscal, în sensul dispozițiilor art.41 si urm. din OG92/2003, întrucât nu creează, modifică sau stinge nici un raport juridic fiscal, ci este un act doveditor al efectuării unei plăți, respingând cererea de anulare a chitanței seria - nr.-/17.11.2008, ca inadmisibilă.
Prin sentința nr. 507 din data de 6 noiembrie 2009 Tribunalul Prahovaa respins restul acțiunii formulate de reclamantul în contradictoriu cu pârâta P, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că reclamantul a achiziționat din Germania autoturismul marca Opel Vectra, serie sasiu nr.-, an de fabricație 1998, având norma de poluare E2, iar pentru înmatricularea în România organele fiscale au emis decizia de calcul a taxei de poluare nr.-/2008 prin care au stabilit cuantumul taxei de poluare de 5966 lei, sumă pe care reclamantul a achitat-o cu chitanța seria - nr.-/17.11.2008.
Reclamantul a contestat decizia de calcul a taxei de poluare, prin cererea înregistrată la pârâtă sub nr.26896/13.05.2009, însă prin decizia nr.84/4.06.2009 contestația sa a fost respinsă ca tardiv formulată.
Or, raportat la data de 17.11.2008 și la data înregistrării contestației la pârâtă, 13.05.2009, tribunalul a considerat ca în mod corect pârâta a apreciat că în cauză reclamantul nu a respectat termenul de 30 de zile, prevăzut de art.207 al.1 din OG 92/2003, astfel că a intervenit sancțiunea decăderii reclamantului din dreptul de a mai contesta decizia de calcul a taxei de poluare.
Ca urmare, în mod corect organele fiscale au respins contestația reclamantului, ca tardivă, decizia nr.84/2009 fiind legală și temeinică. În mod eronat reclamantul a învederat că el nu a contestat decizia de calcul a taxei de poluare, întrucât în conținutul contestației adresată pârâtei a menționat expres acest lucru. În plus, aceasta era singura posibilitate juridică pentru restituirea taxei de poluare, respectiv prin anularea actului administrativ fiscal prin care taxa a fost stabilită. Atât timp cât reclamantul este decăzut din dreptul de a contesta legalitatea și temeinicia deciziei de calcul a taxei de poluare, solicitările sale - de a i se recunoaște dreptul de restituire a taxei de poluare și de a i se restitui această taxa, actualizată cu dobânda legală până la data plății efective - sunt neîntemeiate.
Împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond, în termen legal, a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând, în esență, că încasarea taxei de poluare nu este legală, fiind contrară dispozițiilor comunitate.
O altă susținere se referă la faptul că în cazul în speță nu ne aflăm în prezența unui act administrativ fiscal, raportat la dispozițiile art. 41 Cod pr.fiscală.
Susține recurentul că actele emise nu respectă dispozițiile art. 43 și 44 din același Cod de procedură fiscală, iar referatul de calcul care stă la baza emiterii deciziei de calcul este precedat de cererea contribuabilului, în sensul efectuării unui calcul matematic ce are la bază diferiți indici, pentru determinarea în concret a cuantumului taxei pe poluare ce urmează a fi achitată.
Deși conține elemente de identificare a contribuabilului și a organului fiscal, referatul de calcul nu conține posibilitatea de a fi contestat și nici nu este comunicat acestuia într-unul din mijloacele prevăzute expres de lege. În această ordine de idei, caracterul de act administrativ fiscal al referatului de calcul al taxei pe poluare nu poate fi susținut din punct de vedere juridic.
Chitanța de încasare a sumei aferente taxei pe poluare, deși este un act juridic în sensul de instrumentum probationes, chitanța prin care s-a achitat taxa pe poluare nu poate fi considerată un act administrativ fiscal pentru motive ce țin de elementele de identificare ale contribuabilului, de comunicarea actului, precum și de posibilitatea ca actul administrativ-fiscal să fie contestat. În altă ordine de idei, chitanța de încasare a sumei aferente taxei pe poluare are înțelesul unei plăți nedatorate și/sau al unei îmbogățiri fără justă cauză.
Curtea, examinând sentința recurată prin prisma criticilor din recurs, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale ce au incidență în cauză, constată că recursul este nefondat, potrivit considerentelor următoare:
Susținerile în sensul că în speță nu ne aflăm în prezența unui act administrativ-fiscal căruia îi sunt aplicabile termenele și procedura prevăzută de nr.OG 92/2003 sunt neîntemeiate.
Cuantumul taxei de poluare a fost stabilit prin decizia de calcul nr. - din 13.11.2008 și achitată prin chitanța de încasare nr. -/17.11.2008, acte aflate la dosarul cauzei.
Din examinarea deciziei de calcul rezultă că aceasta reprezintă un act administrativ fiscal, cuprinzând toate elementele de identificare ale contribuabilului, în speță recurentul, suma ce trebuie achitată cu titlu de taxă pe poluare și modul de calcul al sumei datorate, termenul în care decizia poate fi contestată, de 30 de zile de la data comunicării potrivit art. 207 alin.1 din nr.OG 92/2003, privind Codul d e procedură fiscală, organul fiscal competent să soluționeze contestația potrivit art. 209 alin.1 din același cod, fiind astfel respectate dispozițiile art. 41, 43 alin.2 și 44 Cod pr.fiscală, care reglementează actul administrativ fiscal, elementele ce trebuie să le conțină actul, organul fiscal competent să emită actul administrativ, procedura de comunicare, termenul și procedura specială de soluționare a contestației.
Din probele administrate în fața instanței de fond a rezultat că recurentul a contestat tardiv decizia, practic acceptând existența procedurii prealabile, însă aceasta a fost respinsă ca fiind tardiv formulată, dat fiind termenul de depunere -13.05.2009, situație în care, în mod corect, instanța de fond a respins cererea ca fiind neîntemeiată.
Dat fiind cele expuse anterior, constatând că sentința recurată este temeinică și legală sub aspectul tuturor criticilor formulate, Curtea, în baza dispozițiilor art. 312 Cod pr.civilă va respinge ca nefondat recursul, în cauză nefiind incident niciunul din motivele prevăzute de art. 304 Cod pr.civilă.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul, domiciliat în P,-,. 43,. A,.14, jud. P împotriva sentinței nr. 507 din data de 6 noiembrie 2009 pronunțate de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu pârâta P, cu sediul în P,-, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 februarie 2010.
Președinte JUDECĂTORI: Stan Aida Liliana, Nițu Teodor Tănăsică
- - - - - -
Grefier
Operator date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Red. / - 4ex./ 10.03.2010
Dosar fond -- Tribunalul Prahova
Jud. fond
Președinte:Stan Aida LilianaJudecători:Stan Aida Liliana, Nițu Teodor Tănăsică
