Contestație act administrativ fiscal. Decizia 2792/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 2792 BIS
Ședința publică de la 09 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Vijloi
JUDECĂTOR 2: Costinel Moțîrlichie
JUDECĂTOR 3: Adina Calotă
Grefier
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâtul PRIMARUL ORAȘULUI B împotriva sentinței nr. 597 din 15 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul reclamant - prin avocat lipsind recurentul pârât PRIMARUL ORAȘULUI B.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, apreciindu-se dosarul în stare de soluționare, s-a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat pentru intimatul reclamant - solicită respingerea recursului cu cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Asupra recursului de față;
Tribunalul O l t, prin sentința nr. 597 din 15 octombrie 2008, pronunțată în dosarul nr- a dmis contestația formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul PRIMARUL ORAȘULUI B și a anulat dispoziția nr. 1778/22.05.2008 emisă de Primarul orașului B și decizia de impunere nr. 1038/26.02.2008, fiind obligat pârâtul la 200 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că pentru autorizația de construire nr. 91/20.09.2007, privind construire locuință, reclamantul a achitat taxa de 350,0 lei iar ulterior, în urma unui control efectuat de Direcția de Control Financiar Ulterior din cadrul Camerei de Conturi O și respectiv în raportul de control intermediar din 29.02.2008, s-a constatat că pentru un număr de 46 autorizații de construire eliberate în anii 2006 - 2007, nu s-a calculat corect taxa aferentă în sensul că s-a acceptat ca bază de calcul o valoare declarată mai mică decât valoarea impozabilă a construcțiilor respective stabilită conform prevederilor codului fiscal.
Urmare a controlului respectiv, a fost emisă Decizia de impunere 1038/26.02.2008 pentru diferență taxă autorizație de 2251 RON, la care se adaugă majorări de 349 RON, în total 2600 RON.
Din cuprinsul acestor acte, nu rezultă modalitatea de calcul a sumelor stabilite ca diferență de taxă, pârâta susținând că sumele au fost calculate ținându-se cont de valoarea reală a lucrărilor de construcție.
Este adevărat că art. 267 alin.15 din Legea 571/2003 privind codul fiscal prevede că în cazul autorizației de construcție emisă pentru persoana fizica, valoarea reală a lucrărilor de construcție nu poate fi mai mică decât valoarea impozabilă a clădirii, stabilită conform art. 251, însă pârâta nu a făcut nici o dovadă cu privire la faptul că valoarea reală a lucrării este mai mare decât cea declarată inițial și pe baza căreia a fost stabilită taxa pentru eliberarea autorizației de construcție, nefiind prezentat nici modul de calcul al acesteia.
De asemenea, nici modul de calcul al accesoriilor (majorări de întârziere) nu a fost prezentat, cu atât mai mult cu cât nu exista nici o dovadă privind stabilirea datoriilor fiscale ulterioare si care să fi fost comunicate reclamantului, pentru a se putea percepe majorări.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Primarul Orașului B criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală.
În motivarea acestei cereri, s-a arătat că sumele stabilite de către Primăria Orașului B și Curtea de Conturi sunt corect calculate cele două instituții precizând concret modalitatea de calcul respectiv prin raportare la dispozițiile art. 267 alin. 15, art. 251 și art. 267 alin. 3 din Codul fiscal.
S-a mai arătat că instanța putea stabili modul de calcul al taxei în raport dispozițiile legale susmenționate, iar în caz contrar prin intermediul unei expertize.
Prin întâmpinarea formulată de intimata reclamantă la data de 12.07.2009 s-a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței ca legală și temeinică.
În motivarea acestei cereri, s-a arătat că autorizația de construire a fost eliberată la data de 20.09.2007 având valabilitate până la data de 20.09.2008, astfel încât decizia de impunere emisă la data de 26.02.2008 este nelegală fiind încălcate dispozițiile art. 36 pct. 3 potrivit cu care la terminarea lucrărilor beneficiarul autorizației de construire are obligația să regularizeze taxa pnetru autorizația de construire, potrivit legii, adică în conformitate cu respectarea cerințelor impuse de încheierea procesului verbal de recepție, care reprezintă momentul din care se plătește impozitul pentru construcție.
S-a mai arătat că decizia de impunere este nelegală și sub aspectul nerespectării prev. art. 251 pct. 3 din Legea 571/2003 cu privire la cuantumul taxei de autorizare.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței instanței de fond prin prisma motivelor de recurs formulate de recurentul pârât și a dispozițiilor art. 3041din codul d e procedură civilă se rețin următoarele aspecte de fapt și de drept:
Conform art. 267 alin. 3 din Codul Fiscal, Taxa pentru eliberarea unei autorizații de construire pentru o clădire care urmează a fi folosită ca locuință sau anexă la locuință este egală cu 0,5% din valoarea autorizată a lucrărilor de construcții,
În alineatul 14 al aceluiași articol se stabilesc regulile de aplicare astfel:
a) taxa datorată se stabilește pe baza valorii lucrărilor de construcție declarate de persoana care solicită avizul și se plătește înainte de emiterea avizului;
b) în termen de 15 zile de la data finalizării lucrărilor de construcție, dar nu mai târziu de 15 zile de la data la care expiră autorizația respectivă, persoana care a obținut autorizația trebuie să depună o declarație privind valoarea lucrărilor de construcție la compartimentul de specialitate al autorității administrației publice locale;
c) până în cea de-a 15-a zi inclusiv, de la data la care se depune situația finală privind valoarea lucrărilor de construcții, compartimentul de specialitate al autorității administrației publice locale are obligația de a stabili taxa datorată pe baza valorii reale a lucrărilor de construcție;
d) până în cea de-a 15-a zi inclusiv, de la data la care compartimentul de specialitate al autorității administrației publice locale a emis valoarea stabilită pentru taxă, trebuie plătită orice sumă suplimentară datorată de către persoana care a primit autorizația sau orice sumă care trebuie rambursată de autoritatea administrației publice locale.
Din conținutul acestui text se poate observa că regularizarea taxei se poate face numai la data finalizării lucrărilor de construcție și numai pe baza valorii reale a lucrărilor de construcție, situație care nu se regăsește în cauza de față, în care s-a procedat la regularizarea taxei prin decizia de impunere din data de 26.02.2008, înainte expirarea termenului de valabilitate a autorizației de construire, respectiv 20.09.2008, precum înainte de finalizarea construcției constatată prin procesul verbal de recepție definitivă încheiat la data de 06.10.2008, și ca atare fără a fi avută în vedere valoarea reală a lucrărilor.
Numai o interpretare eronată a textului de lege realizată de către Curtea de Conturi a condus la emiterea dispoziției nr. 1778 din 22.05.2008 Primarului orașului B și a deciziei de impunere nr. 1038/26.02.2008 prin care s-au stabilit obligațiile, cum corect a reținut instanța de fond.
Astfel, alineatul 15 al aceluiași articol pe care și-a întemeiat pârâtul cererea de recurs și potrivit căruia, În cazul unei autorizații de construire emise pentru o persoană fizică, valoarea reală a lucrărilor de construcție nu poate fi mai mică decât valoarea impozabilă a clădirii stabilită conform art. 251, nu este aplicabil în cauză, deoarece aplicarea acestuia presupune evaluarea construcției finalizate, operație care așa cum s-a arătat anterior nu a avut loc.
Față de aceste considerente de fapt și de drept, Curtea constată nefundat recursul declarat de pârât, urmând a-l respinge în temeiul art. 312 alin. 1 din codul d e procedură civilă, menținând ca legală și temeinică sentința instanței de fond.
Constatând culpa procesuală a recurentului pârât, în temeiul art. 274 din codul d e procedură civilă, urmează a-l obliga față de intimatul reclamant la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de pârâtul PRIMARUL ORAȘULUI B împotriva sentinței nr. 597 din 15 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-, cu 200 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Iunie 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red. jud.
Tehnored. /2ex/09.07.2009
Jud. fond. O
Președinte:Daniela VijloiJudecători:Daniela Vijloi, Costinel Moțîrlichie, Adina Calotă
