Contestație act administrativ fiscal. Decizia 293/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 293
Ședința publică din 13 martie 2008
PREȘEDINTE: Claudia LIBER -
JUDECĂTOR 2: Chiu Mircea Ionel
JUDECĂTOR 3: Dacu Crtistian
GREFIER:
S-au luat în examinare recursurile formulate de Administrația Finanțelor Publice T, Direcția Generală a Finanțelor Publice T, împotriva sentinței civile nr. 856/19.11.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată Bursa de Mărfuri T având ca obiect contestația act administrativ fiscal.
La apelul nominal se prezintă avocat în reprezentarea reclamantei intimate Bursa de Mărfuri T,lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind formulate alte cereri, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentanta reclamantei intimate solicită respingerea recursului ca nefondat iar pe fond menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 856 din 19 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosarul nr-, s-a admis acțiunea formulată de reclamanat Bursa de Mărfuri T împotriva pârâților T și Administrația Finanțelor Publice
A dispus anularea Deciziei nr. 166/85 din 28.04.2006, emisă de T și a dispoziției de impunere nr. 3985/20.02.2006 emisă de T, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului Timiș înregistrată sub nr. 270/30/09.06.2006, reclamanta Bursa de Mărfuri T, a chemat în judecată Direcția Generală a Finanțelor Publice T, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea Deciziei nr. 166/85 din data de 28.04.2006, emisă de pârâtă și să invalideze măsura dispusă în conținutul acesteia referitoare la obligațiile accesorii prevăzute în decizia nr. 3985/20.02.2006 în cuantum de 35.591 RON, reprezentând TVA de plată și impozit salarii.
Reclamanta și-a motivat în drept acțiunea pe dispozițiile art. 188 aliniatul 2, art. 83 aliniatul 1, art. 84 aliniatul 4, art. 63, art. 64 aliniatul 2 din nr.OG 92/2003, art. 61.1 din Normele metodologice, Legea nr. 64/1995 republicată și art. 103.pr.civ.
Pârâta a depus întâmpinare, solicitând pe cale de excepție, să se constate lipsa calității sale procesuale pasive pentru capătul de cerere privind anularea deciziei de impunere nr. 3985/20.02.2006 încheiată de T arătând că această instituție are calitate procesuală pasivă în cauză, fiind emitentă a actului administrativ atacat, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamantă, ca neîntemeiată și menținerea ca temeinice și legale a actelor administrative contestate, arătând că societatea reclamantă datorează în continuare dobânzi în sumă de 25.591 RON, calculate prin Decizia de impunere nr. 3985/20.02.2006, încheiată de T până la data de 31.12.2002, ca accesorii la TVA și impozitul pe salarii neachitate în termenele prevăzute de lege și care au fost stabilite în conformitate cu prevederile art. 115 aliniatul 1 și aliniatul 4, art. 116 aliniatul 1 din nr.OG 92/2003 din Codul d e procedură civilă.
Prin sentința civilă nr. 569 din 25.10.2006, pronunțată în Dosar nr. -, de Tribunalul Timișa fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta Bursa de Mărfuri T, împotriva pârâtei T, reținându-se că la termenul de judecată din data de 27.09.2006 a pus în vedere reclamantei să arate dacă înțelege să solicite și anularea Deciziei nr. 3985/20.02.2006 încheiată de către T, însă reclamanta nu și-a precizat acțiunea în acest sens, astfel că a respins acțiunea formulată ca fiind inadmisibilă.
Împotriva sentinței pronunțate de tribunal, a declarat recurs reclamanta Bursa de Mărfuri T, considerând-o ca netemeinică și nelegală.
Curtea de Apel Timișoara prin Decizia civilă nr. 152/R din data de 08.03.2007, a admis recursul formulat de reclamanta recurentă, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare la aceiași instanță, Tribunalul Timiș, constatând că în mod corect prima instanță a sesizat că în speța dedusă judecății se impunea să se solicite nu numai anularea deciziei nr. 166/85/28,04.2006 emisă de pârâta Tci și a deciziei de impunere nr. 3985/20.02.2006 emisă de T care constituie un act administrativ fiscal în temeiul dispozițiilor art. 41 Cod procedură fiscală și care produce efecte potrivit dispozițiilor art. 45 Cod procedură fiscală atâta timp cât este înființată. S-a reținut, din analiza acțiunii introductive la instanța de fond că reclamanta Bursa de Mărfuri Tas olicitat nu numai anularea deciziei nr. 166/28.04.2006 emisă de ci și invalidarea măsurii dispuse în conținutul acestuia referitoare la obligațiile accesorii prevăzute de decizia nr. 3985/20.02.2006.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub nr-, din 4.04.2007.
Prin Note scrise depuse la primul termen de judecată, după casarea cu trimitere, reclamanta a solicitat citarea în cauză a Administrației Finanțelor Publice T, față de solicitarea de invalidare a măsurii dispuse în conținutul deciziei nr-, a cărei anulare se cere, referitoare la obligațiile accesorii prevăzute de decizia nr. 3985/20.02.2006, emisă de către T și în consecință solicită și anularea acestuia din urmă act.
Citată fiind T depune întâmpinarea, prin care solicită instanței să respingă acțiunea formulată de reclamantă ca fiind neîntemeiată și menținerea ca temeinice și legale a Deciziei nr. 166/85/28.04.2006 și Deciziei de impunere nr. 3985/20.02.2006, având în vedere că societatea datorează în continuare dobânzile în sumă de 35.591 RON calculate până la 31.12.2002.
Din actele dosarului tribunalul reține în fapt următoarele:
Din conținutul Deciziei nr. 3985/20.02.2006, rezultă că societatea reclamantă figurează în evidențele fiscale ale organului administrativ fiscal cu obligații de plată accesorii aferente obligațiilor fiscale din anul curent și cei precedenți, reprezentând dobânzi și penalități de întârziere în cuantum total de 38.868 RON. Împotriva deciziei a formulat Contestație Bursa de Mărfuri T, solicitând organului administrativ fiscal să dispună anularea obligațiilor stabilite în conținutul deciziei, însă prin Decizia nr. 166/85 din data de 28.04.2006, T soluționând contestația a dispus respingerea acesteia ca neîntemeiată. Însă reclamanta a făcut dovada, ci acte că prin sentința civilă nr. 347/PI din 17.06.1997, pronunțată de Tribunalul Timiș - judecător sindic în dosar nr. 2508/com/s/1997, societatea reclamantă a fost supusă procedurii reorganizării judiciare și a falimentului, iar prin Încheierea nr. 35/S pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr. 14/S/1997, la data de 27.03.2003 a fost dispusă închiderea procedurii insolvenței, societatea continuându-și activitatea în conformitate cu prevederile Legii nr. 31/1990.
Fiind una dintre creditoare, T și-a declarat creanță în sumă de 1.937.825.840 lei, sumă cu care a fost înscrisă în Tabelul creanțelor, însă ulterior, prin alte precizări ale sumei, s-a ajuns la 2.959.305.699 lei, sumă rezultată din Raportul de Activitate al administratorului judiciar. Pentru sumele pretinse și imputate prin decizia ce face obiectul prezentului dosar, modalitatea de recuperare era prin înscrierea la masa credală, însă, pârâta pentru o parte din sumă face declarați9e suplimentară de creanțe, iar pentru sumele pretinse în prezentul dosar nu a făcut o astfel de declarație.
Dispozițiile art. 58 (16) din Legea nr. 64/1995 sancționează nedepunerea declarațiilor de creanță, după cum urmează:
(1) Cu excepția cazului în care notificarea deschiderii procedurii s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art. 61, titularul de creanțe anterioare deschiderii procedurii, care nu depune cererea de admitere a creanțelor până la expirarea termenului prevăzut la art. 582aliniatul (1) litera b), este decăzut, cât privește creanțele respective, din următoarele drepturi:
1. dreptul de a participa și de a vota în cadrul adunării creditorilor
2. dreptul de a participa la distribuirile de sume în cadrul reorganizării și falimentului;
3. dreptul de a-și realiza creanțele împotriva debitorului sau a asociaților cu răspundere nelimitată ai societății debitoare, ulterior închiderii procedurii, sub rezerva ca debiitorul să nu fie găsit vinovat de bancrută frauduloasă sau de plăți ori transferuri frauduloase.
(2) Decăderea va putea fi invocată oricând, de orice parte interesată, pe cale de acțiune sau excepție."
În ce privesc dobânzile și penalitățile de întârziere, acestea, pe perioada cuprinsă între data deschiderii procedurii prevăzute de Legea nr. 64/1995 și data închiderii procedurii se calculează doar pentru creanțele garantate cu garanții reale mobiliare sau imobiliare, nu și pentru creanțe bugetare, așa cum prevăd dispozițiile art. 37 din Legea nr. 64/1995:
"Nici o dobândă, majorare sau penalitate de orice fel ori cheltuială nu va putea fi adăugată creanțelor născute anterior deschiderii procedurii și negarantate cu ipotecă, gaj sau altă garanție reală mobiliară, ori drept de retenție, de orice fel, sau părților negarantate din creanțele garantate cu astfel de garanții, de la data deschiderii procedurii, în afară de cazul în care, prin programul de plată a creanțelor cuprins în planul de reorganizare, se derogă de la prevederile de mai sus".
Ulterior prin nr.OG38/2002 a fost introdus art.60 aliniatul 7 conform căruia:"Pentru neachitarea obligațiilor bugetare datorate atât înainte, cât și după deschiderea procedurii de reorganizare judiciară, debitorul datorează m ajorări de întârziere conform legii speciale în materie, până la data achitării acestora sau după caz, până la data intrării în faliment".
Prin nr.OG 38/2002 la art. 4 este făcută precizarea conform căreia:
(1) "Procedurile deschise până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe vor continua să fie administrare și lichidate conform prevederilor legale în vigoare anterioare modificărilor și completărilor aduse Legii nr. 64/1995 prin prezenta ordonanță. "Se desprinde astfel concluzia că pe perioada de la deschiderea procedurii și până la intrarea în vigoare a nr.OG 38/2002 dobânzile și penalitățile de întârziere nu puteau curge față de debitul inițial pe care reclamanta îl avea de achitat.
Pentru considerentele mai sus invocate și văzând textele de lege redate,tribunalul apreciază că acțiunea formulată de reclamanta Bursa de Mărfuri T este întemeiată și urmează a fi admisă și pe cale de consecință a dispus anularea Deciziei nr. 166/85 din 28.04.2006 emisă de pârâta T și a Deciziei de impunere nr. 3985 din 20.02.2006 emisă de pârâta
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâtele T și Administrația Finanțelor Publice T, și au hotărât modificarea sentinței și respingerea acțiunii reclamantei ca neîntemeiată.
În drept, recurentele și-au întemeiat recursurile pe dispozițiile prevăzute de art. 3041și punctul 9 din Codul d e procedură civilă.
În motivarea recursurilor se susține că sentința a fost dată c de prima instanță cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, astfel că în mod greșit instanța de fond a dispus anularea actelor administrativ fiscale încheiate de acestea,în condițiile în care reclamanta datorează în continuare dobânzile în sumă totală de 35.591 RON, ca accesorii la TVA și impozitul pe salarii neachitat în termenele legale. Recurentele mai susțin că aceste dobânzi și penalități în sumă de 35.591 RON au fost calculate pentru creanțe născute după data deschiderii procedurii prevăzute de Legea nr. 64/1995, respectiv pentru debite principale înregistrate și rezultate din activitatea desfășurată în anii 1999, 2000, 2001 și 2002 și au fost corect calculate.
Prin întâmpinarea depusă a dosar, la data de 8 februarie 2008, intimata a solicitat respingerea recursurilor și menținerea sentinței ca temeinică și legală (filele 11 - 19 dosar).
Recursurile sunt nefondate.
Din examinare hotărârii instanței de fond prin prisma criticilor formulate în recurs și din oficiu, conform art. 306 aliniatul 2 Cod procedură civilă rezultă că că prima instanță a reținut corect starea de fapt pe baza actelor și probelor de la dosar și în mod legal a admis acțiunea reclamantei dispunând anularea dispoziției de impunere și a deciziei emise de pârâte.
Prima instanță a reținut în mod legal că reclamanta nu datorează statului suma de 35.591 RON, ce reprezintă majorări și penalități de întârziere având în vedere, că aceste accesorii se calculează pe perioada cuprinsă între data deschiderii procedurii prevăzute de Legea nr. 64/1995 și data închiderii procedurii cum este în speța de față, doar pentru creanțele garantate cu garanții reale mobiliare sau imobiliare, nu și pentru creanțe bugetare, conform art. 37 din Legea nr. 64/1995 privind procedura falimentului.
Sub acest aspect, criticile formulate de recurente în motivele de recurs, sunt neîntemeiate, având în vedere că potrivit dispozițiilor legale menționate de prima instanță, rezultă că reclamanta nu datorează majorările și penalitățile de întârziere, sub forma unor obligații bugetare, astfel cum se prevede și prin nr.OG 38/2007, pentru perioada cuprinsă între data deschiderii procedurii și până la intrarea în vigoare a acestei
OGPentru aceste considerente, instanța constată că recursurile declarate de pârâte sunt nefondate și urmează ca în conformitate cu prevederile art. 312 punctul 1 din Codul d e procedură civilă să le respingă, menținând sentința tribunalului ca temeinică și legală.
PENRTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de pârâtele T și T împotriva sentinței civile nr. 856 din 19 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
LIBER - - - - -
GREFIER,
Red./22.04.2008
Dact./ 2 ex./22.04.2008
Prima instanță: Tribunalul Timiș - Judecători,.
Președinte:ClaudiaJudecători:Claudia, Chiu Mircea Ionel, Dacu Crtistian
