Contestație act administrativ fiscal. Decizia 3/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 3.163/2009
Ședința publică de la 08 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Axente Irinel Andrei
JUDECĂTOR 2: Claudia Idriceanu
JUDECĂTOR 3: Danusia
GREFIER:
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE MUNICIPIULUI CNî mpotriva sentinței civile nr. 1983/26.06.2009 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr- în contradictoriu cu intimatul -reclamant, având ca obiect contestație act administrativ fiscal- taxă de primă înmatriculare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită. Recurenta este scutită de plata taxelor judiciare. S-a prezentat referatul cauzei, constatându-se că recurenta a formulat concluzii prin care se solicită admiterea recursului și judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, în urma deliberării, în lipsa vreunei cereri prealabile, constată că recursul se află în stare de judecată și îl lasă în pronunțare.
CURT EA:
Prin sentința civilă nr. 1.983 din 26 iunie 2009 Tribunalului Cluj, s-a admis în parte cererea formulată de către reclamantul -, în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C-N și, în consecință, a fost obligată pârâta să restituie reclamantului suma de 1.861,86 lei, reprezentând taxă de primă înmatriculare.
În final, au fost respinse restul capetelor de cerere. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamantul a achiziționat dintr-un stat membru al Uniunii Europene un autoturism, iar cu ocazia înmatriculării în România i s-a întocmit o fișă de calcul din care a rezultat că are de achitat suma de 1.861,86 lei cu titlu de taxă de primă înmatriculare, taxă pe care a plătit-o la. C-N, ca mai apoi, considerând nelegală această taxă, reclamantul s-a adresat pârâtei cu solicitarea de-ai fi restituită, dar cererea sa a fost respinsă de către pârâtă.
Potrivit dispozițiilor art. 148 alin. 2 din Constituția României, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, transpunându-se astfel în legislația internă principiul aplicării directe și al supremației dreptului comunitar.
Conform dispozițiilor art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, aplicabil prezentei spețe, nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare, fiind interzise, astfel, taxele discriminatorii și protecționiste. Aceste dispoziții au făcut obiectul unei largi jurisprudențe a Curții de Justiție a Comunităților Europene, care a decis ca fiind esențial în stabilirea caracterului unei taxe ca fiind discriminatorie aspectul că aceasta este determinată de traversarea graniței de către bunul supus taxei, dintr-o țară comunitară în alta.
Tribunalul a reținut că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în Codul fiscal prin Legea nr. 343/2006 sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea Legii nr. 343/2006 prin nr.OUG 110/2006, a fost restrânsă la toate autoturismele și autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate. Potrivit reglementării în vigoare, la data importului autoturismului, taxa specială pentru autoturisme se datorează cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autoturism sau autovehicul comercial, enumerat la art. 214 ind. 1 din Codul fiscal. Tribunalul a observat, însă, că taxa specială de înmatriculare nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea lor în țară. Rezultă din aceste dispoziții legale, că taxa specială de înmatriculare impusă autoturismului reclamantei, autoturism cumpărat dintr-un stat membru al Uniunii Europene și care era înmatriculat într-un stat comunitar este determinată de traversarea graniței de către acesta dintr-o altă țară comunitară în România, astfel încât această taxă impusă de autoritățile române este una discriminatorie, fiind interzisă de dispozițiile art. 90 din Tratatul Comunității Europene.
De asemenea, a mai arătat prima instanță, nu pot fi reținute nici susținerile pârâtei privind aplicarea dispozițiilor art. 11 din nr.OUG 50/2008, pe de o parte dat fiind faptul că acest act normativ întră în vigoare la data de 01 iulie 2008 și pe de altă parte, având în vedere incompatibilitatea taxei de primă înmatriculare cu dreptul comunitar, nu se poate face o eventuală compensare între taxa de poluare și taxa prevăzută de dispozițiilor art. 2141. fiscal. Mai mult decât atât, acest act normativ nu poate fi aplicat decât în situațiile născute după intrarea sa în vigoare, în caz contrar fiind încălcat principiul neretroactivității legii.
Constatându-se că taxa specială de primă înmatriculare achitată de reclamantă este una interzisă de dispozițiile art. 90 din Tratatul Comunităților Europene și că, începând cu data de 1 ianuarie 2007, dată la care România a aderat la Uniunea Europeană reglementările comunitare sunt direct aplicabile în ordinea juridică internă, având prioritate față de dispozițiile interne, tribunalul a apreciat ca fiind nejustificat refuzul pârâtei Administrația Finanțelor Publice a mun. C-N de a dispune restituirea acesteia, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 8, 18 din Legea nr. 554/2004, a admis cererea reclamantei privind obligarea acestei pârâte la restituirea taxei de primă înmatriculare.
În ceea ce privește cererea reclamantului de anulare a actelor administrativ-fiscale, aceasta a fost respinsă întrucât actele indicate nu îmbracă forma cerută de art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, pârâta-recurenta ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI C-N, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii excepțiilor tardivității și inadmisibilității acțiunii precum și respingerea acțiunii reclamantului pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 Cod procedură civilă.
O primă critică formulată de pârâtă se referă la faptul că instanța de fond ar fi trebuit să respingă ca și tardivă acțiunea reclamantului, deoarece aceasta a fost formulată la data de 01.04.2009, cu depășirea termenului de un an, fiind astfel încălcate prev. art. 11 alin. 2 din Legea nr. 554/2004. Față de aceste prevederi legale, în opinia pârâtei, termenul a început să curgă de la data la care a fost efectuată plata taxei speciale de primă înmatriculare, respectiv data de 06.11.2007 și nu de la data intrării în vigoare a nr.OUG 50/ 2008, respectiv 01.07.2008.
În al doilea rând, pârâta arată că respingerea excepției inadmisibilității acțiunii s-a datorat încălcării de către prima instanță a prev. art. 11 din nr.OUG 50/2008, a prev. art. 7 din Legea nr. 554/2004 și a prev. art. 204 și 218 alin. 2 din nr.OG 92/2003 republicată ți modificată.
În acest context, pârâta a arătat că reclamantul nu a parcurs procedura prealabilă prev. de art. 7 din Legea nr. 554/2004 și de art. 205 si urm. din nr.OG 92/2003 republicata si modificată și nici nu s-a adresat instituției pârâte cu o cerere de restituire a taxei speciale de primă înmatriculare.
De asemenea, pârâta a menționat că începând cu data de 1 iulie 2008 intrat în vigoare nr.OUG 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, care prin art. 11 stabilește că restituirea diferenței între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicare prezentelor prevederi privind taxa pe poluare, se face pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgennță. Astfel procedura de restituire este prev. în Cap. VI din nr.HG 686/2008 privind Normele metodologice de aplicare a nr.OUG 50/2008 și este o procedură administrativă necontencioasă, iar cerereade restituire se soluționează în termenul prev. de art. 70 din nr.OG 92/2003, respectiv în termen de 45 de zile de la înregistrarea cererii.
În sprijinul susținerilor sale, pârâta a invocat și decizia Curții Constituționale nr. 499/2009 prin care a fost respinsă ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a art. 11 din nr.OUG 50/2008.
Față de aceste argumente, raportat și la prevederile legale menționate, pârâta a apreciat că solutia instanței de fond de respingere a exceptiei inadmisibilității este nelegală.
O ultimă critică formulată de pârâtă se referă la faptul că acțiunea reclamantului trebuia respinsă ca neîntemeiată și din perspectiva statuărilor Curții Constituționale prin decizia nr. 499/2009, care rețin că taxa specială de primă înmatriculare prev. de art. 2141-3din Legea nr. 571/2003 este o taxă de poluare instituită pentru protecția mediului și nu contravine normelor de drept comunitar.
Reclamantul, deși legal citat, nu a depus întâmpinare.
Analizând recursul formulat din prisma motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat din următoarele considerente.
Având în vedere primul motiv de recurs, referitor la tardivitate formulării cererii de judecată, Curtea constată următoarele:
A rezultat din actele depuse în fața instanței de fond că reclamantul solicitat pârâtei la data de 31. 03.2009 ( 17) restituirea sumei de 1.861,86 lei reprezentând taxei speciale pentru autoturisme și vehicule, insa organul administrativ fiscal competent nu a raspuns in nici un fel acestei solicitari. In consecinta, afirmatiile recurentei conform carora reclamantul intimat a ignorat procedura prealabila obligatorie in litigiile de contencios administrativ si contencios fiscal sunt neintemeiate din perspectiva probatoriului administrat.
Reclamantul a formulat cerere pentru restituirea taxei de primă înmatriculare, în condițiile instituite de art. 11 din nr.OUG 50/2008. înregistrată la pârâtă sub nr. 1.434 la 31 martie 2009, astfel că în raport de elementele acestui contencios, urmează a se calcula termenele prev. de art. 7 din Legea nr. 554/2004.
În acest context, este greșit a considera că termenul de un an de zile prevazut de art. 11 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 a început să curgă de la data la care s-a efectuat plata taxei speciale de primă înmatriculare, respectiv 6 noiembrie 2007, atâta timp cât reclamantul a solicitat restituirea, în condițiile art. 11 din nr.OUG 50/2008, prin cererea formulată la pârâtă în data de 31 martie 2009.
Restituirea integrală a taxei speciale de primă înmatriculare este o creație a jurisprudenței și nu este prevăzută ca atare printr-un act normativ. Practica judecătorească este cea care a determinat, în timp, caracterul neconform cu normele dreptului comunitar a taxei speciale de primă înmatriculare. În acest context, nu se poate stabili cu precizie momentul inițial de determinare a exigibilității taxei sub aspectul temeiniciei cererilor de restituire a acesteia.
Această împrejurare profită reclamantului intimat, astfel încât față de acesta, termenele de prescripție urmează a fi calculate ca în cazul unui contencios-fiscal obișnuit și în raport de cererea formulată în data de 31 martie 2009.
Contrar afirmatiilor recurentei si practicii judiciare depuse in probatiune, in cazul concret dedus judecatii nu sunt incidente dispozitiile art. 11 alin. 2 din Legea 554/2004 care prevede expres data de la care incepe sa curga termenul de un an pentru introducerea actiunii in contencios administrativ. Textul enuntat nu este incident pentru simplul motiv ca taxa de prima inmatriculare nu a fost achitata in baza unui act administrativ fiscal. Altfel spus, recurenta nu a emis o decizie de impunere care sa consemneze obligatia fiscala a contribuabilului ci doar o chitanta de plata care nu are nici o caracteristica a unui act administrativ ci doar dovedeste actul juridic al platii. Deasemenea, inscrisul care cuprinde maniera de calcul (19) nu are caracteristicile unei decizii de impunere sau a unui act administrativ fiscal, consemnand strict o opertatiune tehnica.
Incasarea taxei fara emiterea unui act administrativ fiscal care sa consemneze minimele mentiuni ale temeiului juridic si ale caii de atac a reprezentat principala critica adusa din punct de vedere procedural taxei de prima inmatriculare in reglementerea abrogata a codului d e procedura fiscala. In lipsa unui act administrativ fiscal, organul fiscal nu poate impune contribuabilului sa urmeze procedurile prealabile si termenele legale atacare ale unui astfel de act, pentru simplul motiv ca acesta nu exista. O taxa incasata in aceste conditii poate fi solicitata spre restituire in termenul de prescriptie.
Noua reglementare avand ca obiect taxa de poluare inlatura aceasta omisiune si reglementeaza foarte clar obligativitatea emiterii unei decizii de impunere care prevede temeiul juridic si calea de atac de urmat pentru destinatar.
Cu privire la fond, in cauza de față tribunalul a reținut aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor art. 90 din Tratatul privind instituirea comunitățiilor europene. Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a că art. 90 din Tratat produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din Tratat să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate.
Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 90 parag.1 din Tratat s-a decis în cauza conexată și unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate.
Cum România este stat membru al Uniunii începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatori prevalează legii interne iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe.
Pe de altă parte obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor ci și Executivului însuși și organelor componente ale acestuia cum sunt bunăoară autoritățile fiscale. Din această perspectivă, invocarea de către organul fiscal a legii fiscale interne în temeiul căreia s-a perceput taxa specială dovedită contrarie cu normele dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precitate dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de România ca stat membru.
Într-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a Tratatului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util.
Tribunalul ca instanță de fond nu a făcut altceva decât să aplice dispozițiile constituționale interne și normele Tratatului de așa manieră să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în România a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al Uniunii. În această manieră instanța de fond și-a îndeplinit misiunea trasată de Trata și de Legea de ratificare a acestuia precum și de Curtea de Justiție în practica judiciară pertinentă (cauza Simmenthal II din anul 1978).
Referitor la eventuala incidență a disp. OUG50/2008, Curtea constată următoarele: Conform dispozițiilor art. 11 din acest act normativaxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007- 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență.Aceste norme au fost aprobate prin HG nr. 686/2008.
Curtea constată că la data declanșării litigiului de contencios fiscal erau aplicabile, conform principiuluitempus regit actum,normele de drept material din legea fiscală (art. 2141- art.2143fisc.), norme care deși sunt invocate cu pregnanță și prioritate de administrația fiscală au fost găsite ca neconforme cu prevederile art. 90 parag. 1 din Tratat.
Curtea reține astfel că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia. Din această perspectivă reclamantul-intimat are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
În astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite ( A se vedea: CJCE, cazul nr. 68/79 I/S contre re danois des impts accises precum și cauza conexată nr. C-290/05 și C-333/05șiparag. 61-70).
Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială.
Curtea mai reține, în context, că noua taxă instituită de nr.OUG 50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară are alt mod de calcul și altă destinație.
Așa fiind, Curtea apreciază că nu este posibilă, pe de o parte admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamantului menținând ca legală taxa specială încasată sub imperiul normelor din Codul fiscal pe considerentul incidenței și efectelor produse de nr.OUG 50/2008, dar pe de altă parte, nici nu se poate admite recursul cu consecința îndrumării reclamantului să urmeze procedura administrativa în scopul restituirii unei părți din taxă prin aplicarea noului act normativ, deoarece vechea taxa de prima inmatriculare a fost nelegal incasata in intregul ei.
A admite această teză ar însemna ca soluția dată acțiunii reclamantului să nu fie integrală și eficace, de vreme ce pârâta în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar.
Nu în ultimul rând, Curtea reține că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție.
Împrejurarea că la nivelul Uniunii Europene s-a decis că taxa de poluare ce urmează a se percepe prin aplicarea dispozițiilor nr.OUG 50/2008 nu este contrară Tratatului (procedura de infringement) nu are nicio influență asupra dreptului reclamantului de a cere și obține restituirea integrală a taxei de primă înmatriculare percepută în baza unor norme juridice anterioare acestei ordonanțe de urgență și care au fost declarate ca neconforme cu prevederile Tratatului.
Din această perspectivă, aplicarea nr.OUG 50/2008 nu poate paraliza demersul reclamantului și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia sentinței recurate conform argumentelor deja expuse în precedentul prezentelor considerente.
Așa fiind, Curtea constată că instanța de fond a soluționat cauza cu aplicarea normelor legale și a principiilor de reparație a prejudiciului încercat de contribuabil. Pe cale de consecință, Curtea constată că instanța de fond a făcut corect aplicarea și interpretarea dispozițiilor legale, iar recursul pârâtei se vădește a fi nefondat și conform art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 urmează a fi respins ca atare.
În consecință, față de cele menționate anterior, in baza art. 312 alin. 1. se va respinge recursul declarat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI C împotriva sentinței civile nr. 1.983 din 26.06.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj ce va fi menținută in in intregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI C, cu sediul in C-N, Piata, nr. 19, jud. C, in contradictoriu cu intimatul, domiciliat in C-N,-,. 33, jud. C, împotriva sentinței civile nr. 1.983 din 26 iunie 2009 pronunțată în dosarul nr- /117/2009 al Tribunalului Cluj, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 8 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - -
Red.
Dact.C/4 ex.
Jud.fond:.
Președinte:Axente Irinel AndreiJudecători:Axente Irinel Andrei, Claudia Idriceanu, Danusia
