Contestație act administrativ fiscal. Sentința 30/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-SENTINȚA NR. 30/F-
Ședința publică din 27 Februarie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Dumitru Judecător
JUDECĂTOR 2: Ioana Bătrînu
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, în primă instanță, potrivit Legii contenciosului administrativ, acțiunea formulată de reclamata, cu sediul în Rm. V,-, -.B,. 2, județul V, în contradictoriu cu pârâtaAGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, cu sediul în B, sector 5,-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns consilier - juridic pentru pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, lipsă fiind reclamanta.
Procedura, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Consilier - juridic depune la dosar delegație de reprezentare și întâmpinare. Invocă excepția de netimbrare a cererii.
Curtea, acordă cuvântul asupra excepție de netimbrare și asupra acțiunii pe fond în cazul în care se va achita taxa de timbru până la pronunțare.
Reprezentantul pârâtei, având cuvântul, solicită în principal anularea acțiunii ca netimbrată și în subsidiar, în cazul în care reclamanta va achita taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar până la pronunțare, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
După terminarea ședinței de judecată, dar nu înainte de pronunțare, s-a depus la dosar, prin biroul registratură, din partea reclamantei, chitanța fiscală nr. 4412/27.02.2008, emisă de Primăria Municipiului Pitești, în sumă de 4,00 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar în valoare de 0,15 lei.
CURTEA
Constată că la 25 ianuarie 2008, a chemat în judecată pe pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, solicitând anularea deciziei nr.326 din 16.11.2007 emisă de aceasta din urmă; obligarea pârâtei să emită decizia de soluționare a contestației formulată de reclamantă împotriva deciziei de impunere nr.297 din 3.09.2007, a raportului de inspecție fiscală din 28.08.2007 și a procesului-verbal încheiat la 10.09.2007.
În motivare se susține că reclamanta a formulat contestație împotriva deciziei de impunere nr.297 din 3.09.2007, a raportului de inspecție fiscală din 28.08.2007 și a procesului-verbal încheiat la 10.09.2007; că prin raportul de inspecție fiscală a fost stabilită în sarcina reclamantei obligația suplimentară de plată a sumei de 1.009.561 lei cu titlu de TVA, impozit pe profit și accesorii ale acestora, invocându-se recalcularea veniturilor ce trebuiau să fie obținute de reclamantă din vânzarea mărfurilor importate în perioada 01.08.-31.12.2005. Se mai susține că reclamanta a înregistrat în evidența contabile mărfurile importate la costul de achiziție, conform art.13 din Legea nr.82/1991, republicată, însă organul de inspecție a recalculat veniturile în raport de valoarea în vamă a mărfurilor.
Reclamanta susține, de asemenea că, deși a formulat contestație în termen legal împotriva actelor arătate, pârâta a suspendat soluționarea acestei contestații invocând art.214 și art.216 Cod pr.fiscală, însă soluția pârâtei este abuzivă și nelegală pentru următoarele motive:
1. Obligațiile bugetare suplimentare stabilite prin actele de mai sus sunt scadente de la data emiterii deciziei de impunere, iar suspendarea soluționării contestației va determina mărirea zilnică a creanței fiscale cu majorările stabilite, antrenând astfel un prejudiciu material real reclamantei prin această mărire.
2. Organul fiscal a pornit deja executare silită împotriva reclamantei pentru obligațiile fiscale suplimentare și prin aceasta a paralizat întreaga activitate a societății prin poprirea conturilor bancare sau a terților-debitori.
3. Suspendarea soluționării contestației încalcă dreptul la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil pentru că această suspendare a fost dispusă până la pronunțarea unei soluții definitive pe latura penală, iar această cercetare poate să dureze foarte mult.
4. Suspendarea soluționării cauzei împiedică accesul la justiție.
5. Decizia de suspendare este nemotivată, deoarece invocarea unor "interdependențe" are caracter general și nu constituie motivarea efectivă a soluției de suspendare; problema "realității tranzacțiilor" este străină de dosarul fiscal, având în vedere că organul de inspecție fiscală nu a avut îndoieli cu privire la realizarea tranzacțiilor, iar obligațiile bugetare suplimentare au fost stabilite pe baza existenței reale a acestor tranzacții (importuri).
La 27.02.2008, Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF) prin Direcția Generală a Finanțelor Publice V (DGFP) a formulatîntâmpinaresolicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Se susține că prin decizia nr.326/16.11.2007 a Direcției Generale de Soluționare a Contestațiilor din cadrul ANAF a fost suspendată soluționarea contestației formulată de reclamantă, sub motiv că "constatările din raportul de inspecție fiscală care au stat la baza emiterii deciziei de impunere contestată au fost înaintate Parchetului de pe lângă Judecătoria Rm.V, prin sesizarea penală nr.35022 din 12.09.2007"; că în consecință, între obligațiile bugetare constatate prin raportul de inspecție fiscală și stabilirea caracterului infracțional al faptelor săvârșite există o strânsă interdependență de care depinde soluționarea cauzei pe cale administrativă, motiv prevăzut de art.214 și art.216 din OG nr.92/2003.
Pârâta mai arată că nu sunt întemeiate criticile invocate de reclamantă, deoarece: contestatoarea poate oricând să efectueze plata debitelor și în atare condiții majorarea creanței nu mai are loc; că între soluția dată în contestație și cea dată în cadrul sesizării penale există o strânsă legătură, cea din urmă soluție putând-o avantaja pe reclamantă dacă nu ar exista elemente constitutive ale infracțiunii prevăzute în art.9 din Legea nr.241/2005. Se mai susține că decizia de suspendare este bine motivată, pe o J de pagină, arătându-se cauzele care au dus la sesizarea organelor de cercetare penală.
La dosar au fost depuse: decizia nr.326/16.11.2007, copia contestației, decizia de impunere și raportul de inspecție fiscală.
Cercetând acțiunea și apărările pârâtei se constată următoarele:
SC SRL a formulat contestație împotriva deciziei de impunere nr.297/3.09.2007 și a raportului de inspecție fiscală întocmit la 28.08.2007, prin care a fost stabilită în sarcina acesteia suma totală de 1.009.561 lei constând în TVA, impozit pe profit și accesorii ale acestora.
Prin decizia nr.326/16.11.2007 emisă de Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor din cadrul ANAF a fost dispusă suspendarea soluționării contestației formulată de SC SRL până la încetarea motivului care a determinat suspendarea.
Pentru a decide astfel,organul administrativarătat a constatat că SC SRL a formulat contestație împotriva deciziei nr.297 din 3.09.2007 prin care i-a fost stabilită suma suplimentară de plată de 1.009.561 lei, reprezentând TVA și alte accesorii, precum și împotriva raportului de inspecție fiscală încheiat la 28.08.2007. Analizând contestațiaorganul administrativa constatat că prin raportul de inspecție fiscală din 28.08.2007 a fost constatat că în perioada 1.07.2005-31.12.2005 contestatoarea a înregistrat marfă achiziționată din import la valoarea de 2.134.651 lei, iar cheltuielile cu transportul mărfurilor în sumă de 125.796 lei a fost contabilizată direct pe costuri; că diferența de 2.550.039 lei, reprezentând cheltuieli cu marfa, cheltuieli cu încărcarea-descărcarea și manipularea transportului mărfurilor importate nu a fost înregistrată în evidența contabilă, pe motiv că pentru aceste cheltuieli nu au fost prezentate documente justificative; că, de asemenea, în perioada verificată contestatoarea a facturat mărfurile importate la diverși clienți interni la un preț inferior valorii de vamă, că față de toate acestea organul fiscal a recalculat veniturile ce trebuiau să fie obținute din livrarea mărfurilor importate, luând în calcul valoarea importurilor declarate și stabilite în vamă, adaosul de 5% și faptul că marfa importată a fost vândută în totalitate.
De asemenea,organul de soluționare a contestațiilora constatat că actele întocmite de inspectorii fiscali au fost înaintate Parchetului de pe lângă Judecătoria Rm.V, prin sesizarea penală nr.35022 din 12.09.2007, pentru a se stabili existența sau inexistența elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.9 din Legea nr.241/2005, privind prevenirea și combaterea evaziunii fiscale. Având în vedere această sesizareorganul de soluționare a contestațieia decis că, în speță, sunt aplicabile regulile art.214 din OG nr.92/2003, deoarece între stabilirea obligațiilor bugetare constatate prin raportul de inspecție fiscală încheiat la 28.08.2007 ale cărui concluzii au stat la baza emiterii deciziei de impunere contestată și stabilirea caracterului infracțional al faptelor săvârșite există o strânsă interdependență de care depinde soluționarea cauzei pe cale administrativă; că această interdependență constă în faptul că există suspiciuni privind realitatea tranzacțiilor efectuate de societate precum și a realității prețului, dat fiind că organele de inspecție fiscală au constatat că societatea a omis înregistrarea în evidența contabilă a operațiunilor comerciale efectuate; nu a înregistrat mărfurile importate la prețul stabilit în vamă care să cuprindă toate cheltuielile, cu scopul de a nu colecta și de a nu plăti TVA și impozit pe profit și că, contestatoarea nu poate prezenta documente pentru cheltuielile declarate în vamă și aceste cheltuieli nu au fost înregistrate în valoarea mărfurilor importate.
Acțiunea nu este fondată.
Soluția dată de Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor din cadrul ANAF este legală și temeinică având în vedere că în legătură cu actele comerciale efectuate de reclamantă în perioada 1.08.-31.12.2005 a fost făcută o sesizare penală, existând suspiciuni privind existența elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.9 din Legea nr.241/2005 și că soluția dată în această contestație depinde de soluția dată în dosarul de cercetare a sesizării penale, așa cum prevede art.214 din OG nr.92/2003.
În consecință, nu poate fi primită prima critică a contestatoarei, căci regula art.214 din OG nr.92/2003 nu este legată de majorarea obligațiilor fiscale prin trecerea timpului pe perioada suspendării soluționării contestației. Potrivit art.214 din OG nr.92/2003, contestatoarea poate să împiedice majorarea creanței bugetare, efectuând plata acestor creanțe, urmând ca, în cazul în care se va admite contestația să recupereze plata.
De asemenea, nu poate fi primită nici cea de-a doua critică, deoarece actul de impunere fiind definitiv, el este executoriu și nici nu a fost făcută o cerere de suspendare a executării acestui act.
Nici a treia critică nu poate fi primită, deoarece încălcarea dreptului la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil este doar presupunere a reclamantului.
Nici a patra critică nu poate fi primită căci suspendarea soluționării contestației nu este o împiedicare a accesului la justiție, așa cum susține contestatorul. Chiar soluționarea prezentului litigiu dovedește că accesul la justiție nu este împiedicat.
De asemenea, curtea constată că există suspiciuni privind legătura între faptele care au antrenat obligațiile bugetare suplimentare stabilite de organul de inspecție și săvârșirea unei infracțiuni, astfel că suspendarea decisă este justă.
În fine, nici ultima critică nu poate fi primită deoarece decizia criticată este bine motivată prin analizarea condițiilor de aplicabilitate ale art.214 alin.1 din OG nr.92/2003.
În concluzie, acțiunea reclamantei este neîntemeiată, urmând a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamata, cu sediul în Rm. V,-, -.B,. 2, județul V, în contradictoriu cu pârâtaAGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, cu sediul în B, sector 5,-.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 februarie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
29.02.2008
Red.DV
EM/4 ex.
Președinte:DumitruJudecători:Dumitru, Ioana Bătrînu
