Refuz soluționare cerere institutii publice. Sentința 31/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-SENTINȚA NR. 31/F-
Ședința publică din 27 Februarie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Dumitru judecător
JUDECĂTOR 2: Ioana Bătrînu
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, în primă instanță, potrivit Legii contenciosului administrativ, acțiunea formulată de reclamantul domiciliat în DTS,-, Județul M, în contradictoriu cu pârâțiiCONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURIIcu sediul în B, sector 6, Calea, nr. 2. - Magistrat la Consiliul Superior al Magistraturii - B, sector 6, Calea, nr. 2. PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - B, sector 4,-, - fost Procuror General - B, sector 4,-, cauză venită prin strămutare.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefier ul de ședință, care învederează că s-au depus la dosar, prin biroul registratură, la data de 19 februarie 2008, cerere de probatorii însoțită de un set de acte din partea reclamantului cu exemplare pentru comunicare, la data de 22 februarie 2007 altă cerere de probatorii din partea reclamantului și la data de 25.02.2008 o cerere din partea pârâtului consiliul Superior al Magistraturii prin care se solicită amânarea cauzei în vederea formulării întâmpinării.
Curtea pune în discuție excepția prevăzută de Art.7 pct.7 din Legea 554/2004, privind prescripția formulării plângerii prealabile.
Față de excepția pusă în discuție, curtea respinge cererea de probatorii formulată de reclamant ca neconcludentă. Având în vedere actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra excepției invocate.
CURTEA
Deliberând asupra acțiunii de față:
Constată că prin acțiunea înregistrată la data de 5.07.2006, reclamantul - a chemat în judecată pe pârâții Consiliul Superior al Magistraturii și Domnul magistrat în calitate de Președinte și Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție și pe Dl. - în calitate de Procuror General, solicitând instanței să constate că a fost vătămat într-un drept și interes legitim de ambele instituții, în sensul că primul nu aplică sancțiuni disciplinare pentru abuzuri disciplinare săvârșite de procurori, iar cel de-al doilea, prin refuzul de a-i soluționa nejustificat, o plângere penală formulată în urmă cu peste 3 ani, necesară înaintării unei cereri de revizuire.
Acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art.1 Legea 554/2004.
La data de 21.09.2006, reclamantul a invocat excepția competenței materiale a Secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pe considerentul că a fost greșit îndreptată la această secție, care, refuză să-i răspundă la cererile adresate și că nu se urmărește tragerea la răspundere penală a intimaților.
ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - Secția penală - prin Încheierea nr.423/21.09.2006 a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea spre competentă soluționare Secției de Contencios Administrativ a acestei curți.
Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei secții sub nr-.
La termenul din 12.01.2007, reclamantul a depus o cerere precizatoare, în care detaliază motivele de fapt ale acțiunii sale și încadrarea în drept (11-19).
Astfel, ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - Secția de Contencios Administrativ și Fiscal - prin decizia nr.31/19.01.2007,a dispus, înaintarea cauzei spre competentă soluționare Curții de Apel Craiova - Secția de contencios administrativ și fiscal.
Analizând obiectul acțiunii și dispozițiile legale în baza cărora a fost formulată acțiunea, s-a constatat că aceasta reprezintă o acțiune împotriva refuzului nejustificat al pârâților de a-i soluționa cererile și de a-i comunica răspuns la acestea.
Or, potrivit art.2 alin.1 lit."h" Legea 554/2004, refuzul nejustificat reprezintă exprimarea explicită, cu exces de putere a voinței autorității de a nu rezolva cererea ce i s-a adresat, precum și refuzul de a răspunde solicitantului în termen legal.
Or, asemenea litigii intră în competența de soluționare a curților de apel, dacă prin lege specială nu se prevede altfel.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, sub nr-, care prin Încheierea nr.6/22.01.2008 a dispus scoaterea de pe rol și înaintarea către Curtea de APEL PITEȘTI, ca urmare a admiterii cererii de strămutare formulată de reclamant, conform Încheierii nr.126/15.01.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Pe rolul Curții de APEL PITEȘTI, cauza a fost înregistrată sub același nr-, reclamantul depunând comentarii la acțiunea inițială și înscrisuri (27-135) precum și cererea de a se solicita Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție originalele memoriilor adresate de reclamant.
La termenul din data de 27.01.2003, instanța în raport de dispozițiile art.137 Cod pr.civilă, a invocat din oficiu, excepția tardivității, acțiunii.
Astfel, având în vedere obiectul acțiunii de față, așa cum a fost precizat, comentat, dar și reținut de ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - prin Decizia nr. 311/19.01.2007, respectiv refuzul nejustificat de a-i fi soluționate cererile și de a-i comunica răspunsul la acestea, mai concret la plângerile penale din 14.02.2003 și 28.08.2003 (41 Dosar - Curtea de APEL PITEȘTI ), se constată incidența dispozițiilor art.1 și 11 Legea 554/2004.
Conform art.11 cererile prin care se solicită anularea actului administrativ, recunoașterea dreptului și repararea pagubei, se introduc în termen de 6 luni de la:
a) data primirii răspunsului sau data refuzului nejustificat de soluționarea a cererii (mai concret, exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea)
b) data expirării termenului legal de soluționare a cererii, fără a putea depăși termenul de la alin.2.
Ca atare, față de data formulării plângerii, februarie 2003 și august 2003 (41), reclamantul avea la dispoziție 6 luni pentru a se adresa instanței judecătorești competente.
Or, aceasta a formulat acțiune abia la 5.07.2006, cu mult peste termenul prevăzut de lege, așa cum însăși aceasta recunoaște în precizările depuse la dosar.
Nici în situația de excepție nu poate fi considerat a se afla reclamantul, respectiv a formulării cererii în termen de 1 an de la data refuzului, deoarece, nu a administrat dovezi din care să rezulte motivele temeinice care l-au împiedicat să formuleze acțiune în justiție.
Norma precizată fiind imperativă, nimeni nu poate deroga de la ea, în afara excepțiilor stipulate expres, concluzionându-se că acțiunea acestuia a fost făcută cu depășirea termenului arătat.
Față de cele ce preced curtea, în temeiul art.1 și 11 Legea 554/2004, urmează să respingă acțiunea, ca prescrisă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca fiind prescrisă acțiunea formulată de reclamantul domiciliat în DTS,-, Județul M, în contradictoriu cu pârâțiiCONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURIIcu sediul în B, sector 6, Calea, nr. 2. - Magistrat la Consiliul Superior al Magistraturii - B, sector 6, Calea, nr. 2. PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - B, sector 4,-, - fost Procuror General - B, sector 4,-, cauză venită prin strămutare.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 februarie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, Judecător,
Grefier,
Red.
TC/7 ex.
10.03.2008
Președinte:DumitruJudecători:Dumitru, Ioana Bătrînu
