Contestație act administrativ fiscal. Decizia 313/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 313/CA
Ședința public de la 18 mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Leocadia Roșculeț
Judector: - - -
Judector: I -
Grefier:
Pe rol fiind judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe recurenta C L, cu sediul în comuna/satul, județul V, în contradictoriu cu intimata Direcția General A Finanțelor Publice V, având ca obiect - contestație act administrativ fiscal(Decizia nr.1/22.02.2008 a DGFP V), recurs împotriva sentinței numrul 206/CA/08.09.2008 a Tribunalului Vaslui.
La apelul nominal fcut în ședința public, se constat lipsa prților.
Procedura de citare este legal îndeplinit.
S-a fcut referatul cauzei de ctre grefier din care rezult c actele și lucrrile dosarului au fost analizate în ședința public din 11 mai 2009, fiind cuprinse în încheierea din acea zi, care face parte integrant din prezenta hotrâre, când, din lips de timp pentru deliberare și pentru a se da posibilitatea prților de a depune concluzii scrise, s-a amânat pronunțarea pentru astzi, 18 mai 2009.
Dup deliberare;
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului în contencios administrativ și fiscal de faț;
Prin sentința civil nr. 206/08 septembrie 2008 pronunțat de Tribunalul Vasluia fost respins contestația formulat de " " cu sediul în comuna, județ V, împotriva Deciziei nr. 1/22.02.2008 emis de Direcția general a finanțelor publice V pe care o menține.
A fost respins cererea de suspendare a deciziei ca rmas fr obiect.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut c reclamanta ar mai datora suma de 27.209 lei reprezentând impozit pe profit, majorri de întârziere și penalitți de întârziere, dar, care nu pot fi datorate legal deoarece în anul fiscal analizat piața produselor avicole a czut ca urmare a mediatizrii gripei aviare, forțând societatea s vând marfa sub costurile de producție, astfel c, aceast situație fiind asimilat forței majore nu poate duce la plata impozitelor suplimentare stabilite.
Contestația de fata nu este fondat pentru urmtoarele considerente:
Potrivit nr. 1753/2005 pentru aprobarea reglementarilor contabile cu directivele europene, bunurile la data intrrii în unitate se evalueaz și se înregistreaz în contabilitate la valoarea de intrare, respectiv costul de producție, iar la data ieșirii bunurilor din unitate, bunurile se evalueaz și se scad din gestiune. Din interpretarea suscitatului act normativ rezult c la ieșirea din gestiune produsele finite se scad la valoarea lor de intrare in gestiune, iar diferența de cost, nerecuperat prin prețul de vânzare este cheltuial nedeductibil fiscal, întrucât nu este aferent veniturilor realizate de societate.
Societatea s-a aprat motivând c organul de inspecție fiscal a fcut o aplicare rigid a dispozițiilor legale, c a fost un caz de forț major și vânzrile au fost afectate de campania mediatic în legtur cu gripa aviar obligând societatea s vând sub prețul de producție.
Dispozițiile legale privitoare la cheltuielile nedeductibile care trebuie impozitate sunt de strict aplicare. La fel si dispozițiile legale ce stipuleaz modalitatea de calcul al impozitului pe profit.
Cazul de forț major trebuia expres prevzut de lege pentru a putea fi obligat organul fiscal s deduc costul producției nerecuperate. Ori, in lipsa unui text expres de lege o atare operațiune nu putea fi fcuta de organul de control fiindc s-ar fi nesocotit exigentele legale, cu privire la cheltuielile nedeductibile, din punct de vedere fiscal.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul care consider ca fiind netemeinic și nelegal, dând o interpretare greșit actului juridic dedus judecții.
Mai arat reclamanta c cererea nu a fost timbrat, acesta fiind un motiv de admitere a recursului și nici nu s-a ținut cont de faptul c în cauz, aflându-ne în plin criz economic se poate face asimilarea acestei situații cu cazul de forț major.
Prin întâmpinarea formulat, intimatul V, precizeaz c și motivele de recurs sunt întemeiate pe aceleași motive pe care le-a susținut la instanța de fond și care au fost analizate cu ocazia judecrii în fond a cauzei.
În recurs au fost depuse înscrisuri în susținerea contestației și a motivelor de recurs.
Curtea examinând cererea de recurs și dosarul de fond, urmeaz a reține urmtoarele:
În urma controlului efectuat asupra evidenței contabile a contestatoarei, prin Raportul de inspecție fiscal nr. 1061/07.12.2007, s-au stabilit obligații fiscale suplimentare în cuantum de 32.408 lei.
Din totalul acestei sume recurentul a înțeles s conteste suma de 21.660 lei, ce se compune din debit-impozit pe profit în sum de 11.347 lei, cu dobânzile (10.197 lei) și penalitțile de întârziere (116 lei) aferente.
Diferența de 11.347 lei a fost stabilit suplimentar ca obligație fiscal, faț de impozitul pe profit declarat de plat de ctre agentul economic, datorit unor înregistrri eronate în contabilitate a agentului economic.
Costul producției nerecuperate a fost considerat nedeductibil de ctre organele de inspecție, deoarece, cheltuielile pentru a fi considerate deductibile, din punctul de vedere al impozitului pe profit, trebuie s se regseasc în costul producției comercializate și recuperate prin venituri, așa cum prevede Codul fiscal.
Potrivit nr. 1752/2005, bunurile, la data intrrii în unitate se evalueaz și se înregistreaz în contabilitate, la valoarea de intrare, respectiv costul de producție, iar la data ieșirii bunurilor din unitate bunurile se evalueaz și se scad din gestiune.
La ieșirea din gestiune produsele finite se scad la valoarea lor de intrare în gestiune, iar diferența de cost nerecuperat prin prețul de vânzare este cheltuial nedeductibil fiscal, întrucât nu este aferent veniturilor realizate de ctre societate.
Pentru a putea face dovada diminurii veniturilor realizate, agentul economic trebuia s întocmeasc facturi ctre clienți cu acordarea de rabaturi, discount-uri sau alte reduceri de prețuri.
Din analiza evidenței contabile rezult c nu au fost acordate astfel de reduceri de preț, fapt confirmat și de ctre administratorul unitții, prin Nota explicativ din data de 05.12.2007.
invocate de ctre reclamant ca urmare a unor calamitți naturale nu pot fi reținute și din prisma faptului c unitatea avea încheiat o poliț de asigurare facultativ pentru efectivul de psri aflate în stoc.
Faț de cele reținute și având în vedere dispozițiile art. 312 din Codul d e procedur civil, urmeaz a se respinge recursul și a fi menținut ca fiind legal și temeinic sentința recurat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul introdus de " " împotriva sentinței nr. 206/CA/08.09.2008 a Tribunalului Vaslui, sentinț pe care o menține.
Irevocabil.
Pronunțat în ședința public din 18 mai 2009.-
PREȘEDINTE, JUDECTOR, JUDECTOR,
- - --- - I-
Grefier,
-
Red.
Tehnored.
Tribunalul Vaslui:
19.06.2009
2 ex.-
Președinte:Leocadia RoșculețJudecători:Leocadia Roșculeț, Dan Mircea Tăbâltoc, Iulia
