Anulare act administrativ . Decizia 315/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 315/CA
Ședința publică de la 18 mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Leocadia Roșculeț
JUDECĂTOR 2: Dan Mircea Tăbâltoc
JUDECĂTOR 3: Iulia I -
Grefier:
Pe rol fiind judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe recurenta Asociația Camera Națională a, cu sediul în I,-, județul I, în contradictoriu cu intimații Primarul Orașului Hîrlău și Consiliul Local al Orașului Hîrlău, având ca obiect - anulare act administrativ, recurs împotriva sentinței numărul 1102/CA/12.12.2008.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier din care rezultă că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 11 mai 2009, fiind cuprinse în încheierea din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, pentru a se da posibilitatea părților de a depune concluzii scrise, la solicitarea reprezentantei intimaților, s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 18 mai 2009.
În termenul de pronunțare, reprezentanta intimaților Primarul Orașului Hîrlău și Consiliul Local al Orașului Hîrlău, a depus concluzii scrise.
După deliberare;
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 1102/CA din 12.12.2008 Tribunalul Iașia dispus următoarele:
A respins excepția lipsei capacității procesuale pasive a pârâților Primarul Orașului Hîrlău și Consiliul Local al Orașului Hîrlău.
A respins cererea de suspendare a executării HCL nr. 35/2008.
A respins acțiunea formulată de reclamanta Asociația Camera Națională a din România - Filiala I, cu sediul în I,-, jud. în contradictoriu cu Primarul Orașului Hîrlău și Consiliul Local al Orașului Hîrlău, cu sediul în Hîrlău,- ca nefondată.
A respins cererea de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
A reținut tribunalul că reclamanta solicită anularea nr. 35/2008 prin care a fost aprobat Regulamentul pentru desfășurarea activității de transport în regim de taxi și în regim de închiriere considerând că acesta cuprinde dispoziții nelegale.
În ce privește dispozițiile art. 12 prin care s-a dispus suplimentarea numărului de autorizații taxi cu încă 12 instanța constată că acest lucru s-a făcut cu respectarea disp. art. 14 din Legea nr. 38/2003 care prevede că nu numărul maxim de autorizații va fi de maxim 4 la 1000 locuitori. Potrivit adresei de la. I nr. 4400/28.03.2008 reiese că în orașul Hîrlău numărul locuitorilor orașului Hîrlău și a satului aflat de asemenea în administrarea Consiliului Local Hîrlău este de 12276 persoane. Prin urmare suplimentarea cu încă 12 autorizații, respectiv 42 de autorizații în total este făcută cu respectarea dispozițiilor legale. În plus, reclamanta nu făcut nici un fel de probă că acest număr nu ține cont de situația reală a activității de taximetrie. Faptul că desfășoară activitate de taxi și operatori clandestini, dincolo de faptul că nu a fost probată nu poate duce la împiedicarea exercitării în mod legal a acestei activități de alte persoane, împotriva celor care desfășoară ilegal activitatea putând fi luate măsuri.
În ceea ce privește contractul de atribuire în gestiune delegată contra cost și nu gratuit instanța constată că nu sunt încălcate nici un fel de prevederi legale. Conform art. 3 Legea nr. 38/2003 serviciile de transport public local în regim taxi sau în regim de închiriere fac parte din sfera serviciilor comunitare de utilitate publică. Aceste prevederi, se coroborează cu art. 30 Legea nr. 51/2006 privind serviciile comunitare de utilitate publică care prevăd că "contractul de delegare a gestiunii, indiferent de tipul contractului va cuprinde clauze referitoare nivelul redevenței. Această redevență este în conformitate cu principiul priorității interesului public.
Prin urmare instanța constată că hotărârea contestată a fost dată cu respectarea prevederilor legale în domeniu și s-a ținut cont de buna administrare a fondurilor publice și de interesul general al comunității locale.
În ce privește cererea de suspendare instanța o va respinge nefiind întrunite nici una din condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, aparența drepturilor fiind în favoarea pârâtei, neexistând un caz bine justificat și nici un prejudiciu grav pentru reclamantă. Din conținutul art. 14 alin.1 al Legii 554/2004 rezultă că pentru soluționarea favorabilă a cererii de suspendare, trebuie îndeplinite în mod cumulativ două condiții: cazul să fie bine justificat și paguba să fie iminentă. Prezumția de legalitate și de veridicitate de care se bucură actul administrativ determină principiul executării acestuia din oficiu, actul administrativ unilateral fiind el însuși titlu executoriu. A nu executa actele administrative, care sunt emise în baza legii, echivalează cu a nu executa legea ceea ce într-un stat de drept este de neconceput.
Suspendarea executării actelor administrative constituie prin urmare, o situație de excepție care intervine când legea o prevede, în limitele și condițiile anume reglementate.
Or, în cauză nu s-a făcut dovada existenței acestor condiții, respectiv că reclamantului i s-ar produce vreo pagubă iminentă cu efecte grave asupra sa.
În termen legal hotărârea astfel pronunțată a fost recurată de către reclamanta Asociația Camera Națională a din România - filiala I, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, motivat de faptul că, în mod greșit a reținut instanța de fond că suplimentarea numărului de autorizații taxi cu încă 12 autorizații pentru transportul de persoane se justifică, în condițiile în care această suplimentare s-a făcut fără a se ține cont de situația reală a activității de taximetrie, respectiv numărul de locuitori, încasările zilnice ale taximetriștilor autorizați, numărul de comenzi taxi la 24 ore etc.
Mai mult, conform art. 14 alin. 2 și 3 din Legea nr. 38/2003. modificată și completată prin Legea nr. 265/2007, numărul maxim de autorizații taxi se stabilește atât după unele criterii prevăzute cât și pe baza unui studiu de specialitate.
În ceea ce privește cererea de suspendare a actului administrativ, este evident că suplimentarea autorizațiilor este de natură să conducă la diminuarea încasărilor de către membrii deja autorizați, fapt de natură să prejudicieze grav pe aceștia, care s-ar vedea în situația de a nu mai putea plăti taxele și impozitele, cu atât mai puțin să dețină un profit.
Pârâta, legal citată, a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, în esență, motivat de faptul că suplimentarea autorizațiilor s-a făcut în conformitate cu dispozițiile legale.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate și în conformitate cu dispozițiile art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, curtea constată că nu este întemeiat recursul de față pentru considerentele ce vor fi expuse:
În ceea ce privește excepțiile de inadmisibilitate și nulitate a recursului, invocate de pârâtă prin întâmpinare motivat de faptul că nu ar fi fost motivat, Curtea urmează să le respingă, apreciind că cererea de recurs cu care a fost investită cuprinde toate mențiunile obligatorii impuse de prevederile art. 302 ind. 1 cod proc. civ.
Pe fondul cauzei, Curtea reține că potrivit prevederilor art. 14 din Legea nr. 38/2003, privind transportul în regim de taxi și în regim de închiriere, cu modificările și completările ulterioare, numărul maxim de autorizații, stabilit cu consultarea asociațiilor profesionale și nu cu acordul asociațiilor profesionale, este de maxim 4 la 1.000 de locuitori ai localității de autorizare. Așa fiind, în condițiile în care în orașul Hîrlău sunt 12.276 de locuitori, numărul maxim de autorizații permis de lege ar fi de 49 de autorizații. Până la emiterea Hotărârii Consiliului Local Hîrlău nr. 35/18.04.2008, a cărei anulare se solicită, exista un număr de 30 de autorizații (aprobate prin Hotărârea nr. 50/2004), iar prin efectul și aplicarea acesteia număr a fost extins la 42 de autorizații, însă sub nivelul maxim stabilit de legiuitor, deci în condițiile stabilite și prevăzute de legislația în materie.
Curtea reține, după cum corect a considerat și prima instanță, că prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei, inclusiv prin adresa I s-a făcut dovada că numărul locuitorilor din orașul Hîrlău este 12.276. De asemenea, Curtea reține din actele și lucrările dosarului că unitatea administrativ-teritorială este orașul Hîrlău, iar satul este parte componentă a acestuia, fapt ce rezultă și din legislația privind împărțirea administrativ-teritorială. Așadar, critica recurentei în sensul că satul nu face parte din orașul Hîrlău este neîntemeiată și.
De asemenea, Curtea reține că pentru aprobarea numărului de 42 autorizații taxi s-au avut în vedere criteriile minimale (anexă a nr. 35/2008) stabilite în conformitate cu prevederile art. 14 din Legea nr. 38/2003, și cu precădere faptul că orașul Hîrlău nu dispune de servicii de transport (public sau privat) local de persoane regulate cu autobuze, troleibuze, microbuze, tramvaie sau metrou, care să asigure nevoile de deplasare a populației pe raza teritorial-administrativă ce îi revine sau între localitățile învecinate. Orașul reprezintă un punct de polarizare a deplasărilor din zona limitrofă întrucât în oraș își desfășoară activitatea instituții de interes public și cetățenesc (bănci, instituții de asigurări, licee, notariate, parchetul, judecătoria etc.). Prin Hîrlău trec linii interjudețene, naționale și internaționale de transport călători și aici este capătul liniei de cale ferată care face legătura cu sistemul național de transport pe căi ferate.
În ceea ce privește raportul cerere-ofertă s-a avut în vedere solicitările cetățenilor orașului precum și constatările inspectorilor de specialitate din cadrul primăriei efectuate pe teren, rezultând necesitatea suplimentării autorizațiilor taxi, stabilindu-se un număr de 12 autorizați suplimentare.
Conform prevederilor art. 3 din Legea nr. 38/2003, cu modificările și serviciile de transport public local în regim taxi sau în regim de închiriere fac parte din sfera serviciilor comunitare de utilitate publică.".Acest articol se coroborează cu prevederile art. 30 din Legea nr. 51/2006 privind serviciile comunitare de utilități publice, care prevede: "contractul de delegare a gestiunii, indiferent de tipul contractului, va cuprinde în mod obligatoriu, clauze referitoare la.(lit. j) nivelul redevenței sau a altor obligații, după caz". Așadar, după cum corect a considerat și prima instanță, această redevență respectă prevederile legale și este în conformitate cu principiul priorității interesului public.
În ceea ce privește cererea de suspendare, în mod corect prima instanță a reținut că actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate și de veridicitate și că a nu executa actele administrative, emise în baza legii, echivalează cu a nu executa legea, suspendarea executării actelor administrative reprezentând o situație de excepție, care nu poate interveni decât în condițiile legii.
Raportându-se la dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, prima instanță a apreciat corect că, în cauză, deși reclamanta a susținut existența unei pagube iminente, nu s-a probat acest fapt și că eventualele obligații de plată a unor taxe, existente și anterior hotărârii a cărei anulare se solicită nu determină în mod automat o perturbare gravă a activității și implicit nu înseamnă că există și o pagubă iminentă. Astfel, suspendarea actului administrativ se poate dispune în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 doar în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, cele două condiții trebuind îndeplinite cumulativ, condiții care, cum corect a reținut și prima instanță, nu sunt întrunite în cauză. Măsura suspendării reprezintă o situație de excepție datorită faptului că actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate, bazată pe prezumțiile de autenticitate și veridicitate.
Pentru considerentele expuse, Curtea urmează ca, în temeiul dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă, să respingă, ca nefondat, recursul reclamantei și să mențină, ca legală și temeinică, hotărârea recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepția inadmisibilității și nulității recursului.
Respinge recursul introdus de Asociația Camera Națională a din România - Filiala I împotriva sentinței nr. 1102/CA/12.12.2008 a Tribunalului Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
Red.
Tehnored. /
02 ex.
27.05.2009
Tribunalul Iași
Jud.
Președinte:Leocadia RoșculețJudecători:Leocadia Roșculeț, Dan Mircea Tăbâltoc, Iulia
