Contestație act administrativ fiscal. Decizia 323/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-- CA
DECIZIA -. 323 /CA/2009
Ședința publică din 21 mai 2009
PREȘEDINTE: Marinescu Simona
JUDECĂTOR 2: Boța Marilena
JUDECĂTOR 3: Filimon Marcela
Grefier: - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului în contencios administrativ formulat de recurenta pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S - S M, P-Ța -, -. 3-5, Județ S M în contradictoriu cu intimata reclamantă- SRL PRIN LICHIDATOR - LJ 2000 SA- S M, - -, -. 13, Județ S și intimata pârâtă ACTIVITATEA DE CONTROL FISCAL- SERVICIUL DE CONTROL FISCAL LA MARII CONTRIBUABILI S - S M, -, -. 3-5, Județ S M, împotriva sentinței nr. 527/CA/10.12.2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, având ca obiect - contestație act administrativ fiscal.
Se constată că dezbaterile în fond a cauzei au avut loc în data de 14 mai 2009, concluziile fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie și când s-a amânat pronunțarea pentru data de 21 mai 2009.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Constată că prin sentința nr. 527/CA/2008 Tribunalul Satu Marea admis în parte acțiunea în contencios administrativ fiscal înaintată de reclamanta - "" SRL cu sediul în S M, P-ța 25 Octombrie. 14,. 26, jud. SMp rin lichidator judiciar LJ 2000 cu sediul în S M,- împotriva pârâtei DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M cu sediul în SMP -ța - nr. 3-5, în nume propriu și pentru ACTIVITATEA DE CONTROL FISCAL - SERVICIUL DE CONTROL FISCAL LA MARII CONTRIBUABILI S
A anulat în parte Decizia nr. 381/13.10.2008 emisă de pârâta SMp rivind modul de soluționare a contestației nr. 381/05.01.2006 formulată de reclamantă, admite în parte contestația fiscală în sensul că, a anulat în parte Decizia de impunere nr. 25037/27.12.2005 emisă în baza Raportului de inspecție fiscală din 12.12.2005 de Activitatea de Inspecție Fiscală S M, cu privire la suma de 49.712,80 lei impozit pe profit stabilit suplimentar și 8.072,45 lei accesorii.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Decizia nr. 381/13.10.2006 emisă de Biroul de soluționare a contestațiilor din cadrul S M, s-a respins contestația nr. 381/05.01.2006 formulată de reclamantă împotriva nr. 25037/27.12.2005 încheiat de pârâta de ordin doi, ca neîntemeiată pentru suma de 1.384.684 lei reprezentând:
- 971.862 lei - baza impozabilă referitor la impozitul pe profit din care: 324.780 lei cheltuială nedeductibilă cu valoarea neamortizată neacoperită în urma valorificării unor mijloace fixe; 298.799 lei cheltuieli cu dobânda neacceptată la deducere; 314.615 lei cheltuieli privind mărfuri neacceptate la deducere; 6500 lei cheltuieli aferente activității desfășurate la sucursala din Orăștie; 27.168 lei profit din vânzarea de motoare și contoare;
- 412.822 lei - diferență suplimentară stabilită în trimestrul I 2005, înregistrată de societate în trimestrul II 2005, ca neîntemeiată pentru suma de 473.431 lei reprezentând:
- 108.452 lei impozit pe profit stabilit suplimentar cu accesorii
- 364.179 lei TVA stabilit suplimentar cu accesorii și, ca nemotivate pentru sumele de 16.969 lei reprezentând dobânzi și penalități aferente impozitului pe salarii, fondului special a învățământului de stat, etc. și 5000 lei amendă contravențională.
Considerentele deciziei de soluționare a contestației formulată de reclamantă sunt în principal identice cu apărările de fond invocate de pârâtă prin întâmpinarea formulată în cauză astfel că instanța apreciază inutilă reiterarea acestora în acest context, făcând trimitere la întâmpinarea anterior descrisă.
Împotriva deciziei de soluționare a contestației reclamanta a formulat prezenta acțiune în contencios administrativ fiscal, din cererea de chemare în judecată rezultând că obiectul prezentei acțiuni judiciare se circumscrie doar cu privire la punctul 1 și 2 din decizia de soluționare a contestației, respectiv cu privire la sumele de 1.384.684 lei și 473.431 lei.
Având în vedere motivele de nelegalitate a actelor administrativ fiscale contestate determinate în principal de existența în evidența contabilă a reclamantei a unor înscrisuri cu valoare de documente justificative, de modul de înregistrare a acestora în evidența contabilă și constatând că instanța de judecată nu are posibilitatea fizică de a verifica prin depunerea la dosar a tuturor înscrisurilor și nici printr-o verificare la fața locului în fapt a evidențelor contabile ale societății comerciale reclamante, în cauză s-a dispus efectuarea unei expertize contabile complexe având ca obiective principale verificarea în fapt a înscrisurilor deținute de către reclamantă, modul în care înscrisurile acesteia sunt înregistrate în evidența contabilă, consecințele juridice a operațiunilor de înregistrare efectuate, realitatea stării de fapt prezentate de către organele fiscale, pentru a se putea stabili legea aplicabilă stării de fapt, respectiv corecta interpretare a acesteia.
Întrucât în prezenta speță se constată chemarea instanței de a se pronunța în cele din urmă asupra legalității unei decizii de impunere emisă în baza unui raport de inspecție fiscală ca urmare a modului de reținere a unei stări de fapt concrete, prezentată în mod diferit de către părți, imposibilitatea de a corobora expertiza întocmită în cauză cu alte înscrisuri invocate de către părți prin cererile procedurale depuse de acestea datorită nemaideținerii acestora ca urmare a situației juridice deosebite în care se află societatea comercială reclamantă, instanța urmează să își întemeieze constatările de fapt și cele de specialitate contabilă pe constatările expertului judiciar, membru al unui corp profesional pus în slujba justiției, în calitate de auxiliar al acesteia.
În baza constatărilor expertului, care a recalculat obligațiile fiscale ale reclamantei în baza înscrisurilor în posesia cărora a reușit să intre, majoritatea documentelor contabile ale reclamantei fiind în posesia organelor de urmărire penală, instanța reține că organul de inspecție fiscală a stabilit parțial în mod eronat baza de calcul pentru impozitul pe profit datorat de către reclamantă pentru perioada controlată, prin constatarea în mod greșit a unor cheltuieli ca având caracter nedeductibil din punct de vedere fiscal.
Urmare a acestei constatări se reține că, pentru perioada controlată anii 2000-2004, reclamanta datorează un impozit pe profit în cuantum de 49.712,80 lei spre deosebire de 93.301 lei stabilit de organele de inspecție fiscală, accesoriile aferente impozitului pe profit datorat fiind în cuantum de 8.072,45 lei spre deosebire de penalizările stabilite de organul fiscal în cuantum de 15.151 lei.
Întrucât, restul sumelor contestate de către reclamantă au fost pe de o parte apreciate de către expert ca fiind corect calculate de către organele de control fiscal, iar pe de altă parte, pentru o altă parte din acestea din lipsa tuturor documentelor societății, expertul nu a putut verifica realitatea sumelor stabilite de organul fiscal, instanța apreciază că acestea sunt corect stabilite prin actele administrativ fiscale contestate prin prezenta acțiune în contencios administrativ.
În consecință, constatând nelegalitatea și netemeinicia doar parțială a actelor administrativ fiscale contestate de către reclamantă,în temeiul art. 8,10,18 din Legea nr. 554/2004, art. 218 alin. 2, proc.fiscală, art. 274 proc.civ instanța urmează să admită în parte acțiunea reclamantei, conform dispozitivului prezentei cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată suportate de către reclamantă reprezentând onorariu expert.
Împotriva acestei sentințe în termen legal, scutit de plata taxei de timbru, a formulat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice S M, solicitând admiterea recursului modificarea în parte a sentinței în sensul respingerii acțiunii în contencios administrativ formulată de - SRL prin lichidator - LJ 2000 SRL în întregime.
În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiat pe prevederile articolului 3041cod procedură civilă și articolului 20 punct 1 din Legea 554/2004, recurenta critică sentința pentru motive de nelegalitate constând în greșita aplicare a dispozițiilor legale la starea de fapt reținută.
Astfel arată recurenta, în mod greșit instanța de fond a anulat în parte DECIZIA nr.381/13.10.2006 emisă de recurentă în soluționarea contestației precum și în parte DECIZIA de impunere nr. 25037/27.12.2005 emisă în baza raportului de inspecție fiscală din 12.12.2005, cu privire la suma de 49.712,80 lei, impozit pe profit stabilit suplimentar și 8.072,45 lei accesorii.
Totodată recurenta apreciază că instanța de fond și-a întemeiat în mod greșit soluția pe constatările de fapt și de specialitate contabilă ale expertului judiciar introdus în cauză care a recalculat obligațiile fiscale ale reclamantei în temeiul înscrisurilor în posesia cărora a reușit să intre, deoarece majoritatea documentelor reclamantei se găseau în posesia organelor de urmărire penală.
Sentința este nelegală întrucât, așa cum s-a arătat și prin obiecțiunile la Raportul de Expertiză Contabilă efectuat în cauză, concluziile expertului sunt eronate ca urmare confuziei făcute între pierderea contabilă și pierderea fiscală.
În condițiile în care obiectivul 1 al instanței a fost ca expertul să stabilească cât este pierderea contabilă și pierderea fiscală a reclamantei pe perioada de timp de 5 ani anterior anului în care s-a efectuat controlul fiscal, iar expertul nu s-a pronunțat în mod diferențiat nici ca urmare a obiecțiunilor pârâtei, proba administrată trebuia înlăturată.
Răspunsul la obiecțiunile formulate la Raportul de Expertiză cuprinde o mențiune a expertului referitoare la eroarea de înregistrare în contabilitate a contractului de împrumut care a fost înregistrat în luna martie 2003 și nu în ianuarie 2001 așa cum rezulta din cuprinsul acestuia. În consecință dobânda calculată ca fiind datorată de societate la acest împrumut a fost de asemenea greșită câtă vreme se referea la o altă perioadă.
O altă critică adusă de recurentă sentinței tot ca urmare a greșitei interpretări a probei cu expertiza constă în greșita aplicare a temeiului legal avut în vedere raportat la prevederile legale în materie fiscală aplicabile actelor fiscale ce au format obiectul controlului finalizate cu întocmirea Raportului de Inspecție Fiscală nr. 25037/27.12.2005.
Intimata legal citată, nu a formulat întâmpinare.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor de recurs mai sus arătate și ținând seama de dispozițiile articolului 3041cod procedură civilă a fost apreciat ca nefondat astfel că a fost respins.
Critica recurentei referitoare la valoarea probatorie a expertizei contabile în condițiile în care așa cum s-a arătat prin obiecțiuni și prin motivele de recurs, expertul ar fi confundat noțiunea de pierdere fiscală cu noțiunea de pierdere contabilă, este nefondată.
Ca urmare a obiecțiunilor formulate de Direcția Generală a Finanțelor Publice S M ( filele 192-197), expertul prin răspunsul de la filele (200-202) din dosarul fond, a adus clarificări în sensul că ambele sume respectiv 527.745 lei și 1.339.430 lei se referă la pierderea contabilă neinfluențată cu excluderile din bazele de calcul a cheltuielilor nedeductibile fiscal, având în vedere faptul că la repetatele sale demersuri dovedite în cauză nu a reușit să intre în posesia documentelor primare și nici în posesia deconturilor și a declarațiilor fiscale ale societății pentru perioada vizată.
În lipsa elementelor cerute de lege pentru a putea determina caracterul nedeductibil al cheltuielilor avute în vedere de organul fiscal, documente justificative pe care nici pârâta recurentă DGFP S M nu le-a prezentat, instanța în mod obiectiv s-a pronunțat în raport de probele administrate, astfel că această critică este neîntemeiată.
Deși corectă susținerea recurentei referitoare la modul de calcul și modul de recuperare al pierderilor fiscale, în lipsa actelor doveditoare cu privire la nedeductibilitatea fiscală a cheltuielilor înregistrate de agentul economic, soluția propusă de expert în sensul că pierderea fiscală coincide cu pierderea contabilă, a fost luată în considerare de către instanță tocmai datorită împrejurării că pârâta nu a solicitat o lucrare de contraexpertiză în baza articolului 212 cod procedură civilă, în cuprinsul căreia să solicite refacerea calculelor apreciate incorecte și eventual să aducă dovezi pertinente privitoare la cheltuielile considerate de ea nedeductibile fiscal cu înscrisuri justificative.
În ceea ce privește critica recurentei conform căreia expertul nu ar fi indicat expres care sunt actele normative aplicabile din conținutul raportului de expertiză contabilă pe care l-a efectuat, instanța urmează să rețină că întrucât perioada controlată este cuprinsă între 01.10.2000- 30.06.2005, actele normative aplicabile sunt următoarele:
- Pentru intervalul 01.10.2000 - 30.06.2002 sunt aplicabile prevederile OG 70/1994 privind impozitul pe profit și HG 402/2000 privind instrucțiunile și metodologia de calcul a impozitului pe profit.
- Pentru perioada 01.07.2002- 31.12.2003 sunt aplicabile dispozițiile Legea 414/2002 privind impozitul pe profit și HG nr. 859/16.08.2002 privind metodologia de calcul a impozitului pe profit.
- Pentru perioada 01.01.2004 - 30.06.2005 sunt aplicabile prevederile titlului Ii din Legea 571/2003 și normele de aplicare ale acesteia.
Chiar dacă expertul nu a precizat expres care sunt actele normative aplicabile, din conținutul raportului rezultă că le-a avut în vedere la efectuarea lucrării de expertiză, întrucât în cuprinsul obiecțiunilor arată că "în realizarea obiectivelor expertizei a ținut cont de prevederile legale în materie fiscală la data efectuării controlului ".
Raportat la cele de mai sus, reținând că situația specială în care se află societatea reclamantă a generat o imposibilitatea parțială de stabilire a sumelor intrate în patrimoniul acesteia și a celor ieșite din punct de vedere contabil precum și împrejurarea că instanța este ținută la pronunțarea soluției de dovezile administrate, recursul urmează a fi respins ca nefondat.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta pârâtăDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S- S M, P-Ța -, -. 3-5, Județ S M în contradictoriu cu intimata reclamantă - SRL PRIN LICHIDATOR - LJ 2000 SA - S M, - -, -. 13, Județ S și intimata pârâtăACTIVITATEA DE CONTROL FISCAL- SERVICIUL DE CONTROL FISCAL LA MARII CONTRIBUABILI S- S M, -, -. 3-5, Județ S M, împotriva sentinței nr. 527/CA/10.12.2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare,pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 21 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECATOR GREFIER
- - - - - - - -
Red.dec./05.06.2009
Jud fond. A,V,
Dact./05.06.2009
Președinte:Marinescu SimonaJudecători:Marinescu Simona, Boța Marilena, Filimon Marcela
