Litigii curtea de conturi (legea nr.94/1992). Decizia 322/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr- - CA
DECIZIA NR. 322 /CA/2009-
Ședința publică din 21 mai 2009
PREȘEDINTE: Marinescu Simona
JUDECĂTOR 2: Boța Marilena
JUDECĂTOR 3: Filimon Marcela
Grefier: - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor în contencios administrativ formulate de recurenții pârâți -, Str.-, -. 38, Ap. 1, Județ B, -, Str.- -, -. 5a/7, Județ B, -, Str.-, -. 7. Județ și -, Str.- -, -. 8. Ap. 6, Județ în contradictoriu cu intimata reclamantăCURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI -, Sector 1, Str.- -, -. 22-24, reclamantaCAMERA DE CONTURI B- O, Str. -, -. 8, Județ și intimata persoană păgubită PRIMARIA ORASULUI -, Str. -, -. 5. Județ B, împotriva sentinței nr.540/CA/24.11.2008 în dosarul nr-, având ca obiect litigiu Curtea de Conturi.
Se constată că dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din 14 mai 2009, când părțile prezente au pus concluzii consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte din prezenta decizie și când s-a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 21 mai 2009.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Constată că prin sentința nr. 540/2008 Tribunalul Bihora admis sesizarea nr.464 din 8.06.2006 formulată de petenta Direcția de Control Financiar Ulterior a Camerei de Conturi B cu sediul în O str. - nr.8 a Curții de Conturi a României cu sediul în B--24. sector 1 în contradictoriu cu pârâții, și partea vătămată Consiliul local al orașului orașul și în consecință:
A aplicat pârâților o amendă civilă egală cu salariul pe două luni pentru fiecare în parte, care se va face venit la bugetul statului.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut că:
În urma controlului efectuat la Consiliul local al orașului de către controlorii financiari ai Camerei de Conturi B, s-a încheiat raportul de control intermediar nr. 629 din 29.09.2006 în care au fost evidențiate o serie de abateri financiar contabile și apoi, în temeiul acestuia s-a întocmit Decizia nr. 19 din 31.10.2006 prin care s-au constatat 9 abateri în sarcina pârâților - ordonator de credite, - șef serviciu financiar contabil, - șef serviciu urbanism, - consilier juridic și s-au dispus măsuri de intrare în legalitate precum și termenul în care urmează a fi luate aceste măsuri, respectiv 31.12.2006.
Împotriva deciziei nr.19/2006 persoana juridică verificată și nici persoanele fizice răspunzătoare de săvârșirea baterilor cu caracter financiar contabil constatate nu au depus întâmpinare în condițiile și termenul prev. de art.95 al.2 din L 94/1992, decizia devenind astfel definitivă, iar măsurile dispuse pentru înlăturarea neregulilor financiar-contabile constatate, obligatorii.
La data de 19.01.2007 s-a procedat la verificarea îndeplinirii măsurilor dispuse prin decizia nr.19/31.10.2006 și s-a constatat că nu au fost îndeplinite în întregime.
Din procesul- verbal de constatare nr.1/19.05.2006.( f 2) rezultă că nu a fost clarificată situația juridică a clădirii de locuit situată în,-, abatere constatată la pct. 6 din decizia nr. 19/2006, precum și că nu s-au luat măsurile pentru valorificarea rezultatelor inventarierii consemnate de comisia de inventariere a elementelor de activ și pasiv din patrimoniul unității administrativ teritoriale.
Răspunzători pentru neîndeplinirea măsurilor obligatorii, mai sus arătate, sunt pârâții.
Instanța a reținut că aceștia au solicitat respingerea sesizării, cu motivarea că toate măsurile dispuse în sarcina lor au fost între timp remediate, acceptând deci implicit că lor le revenea obligația remedierii, iar pe de altă parte că aceste măsuri au fost finalizate după termenul fixat în decizia nr. 19/2006.
Împrejurarea că măsurile respective au fost remediate, a fost confirmată de Primăria orașului, care a depus note de ședință la data de 24.01.2008.
Însă, prin raportare la data întocmirii procesului verbal de constatare a abaterilor, respectiv 19.01.2007, se constată că această remediere a avut loc ulterior, cu întârziere și că, deși pârâții au susținut că întârzierea nu a fost determinată de culpa lor, instanța reține că prin neatacarea deciziei prin care s-au stabilit termenele de intrare în legalitate, aceștia și le-au însușit.
Astfel s-a constatat că pârâții aveau obligația de a aduce la îndeplinire măsurile obligatorii decise în termenele stabilite, obligație pe care, așa cum ei înșiși au recunoscut, nu le-au îndeplinit până la data de 31.12.2006 și se fac vinovați de săvârșirea abaterilor descrise în procesul-verbal de constatare din 19.01.2007.
Asemenea abateri se constată de Controlorii Curții de Conturi, iar sancțiunea amenzii civile prevăzute de art. 127 lit b din L 94/1992 se aplică de către instanța de judecată.
Pentru toate aceste considerente, se reține că sesizarea este fondată, că pârâții sunt vinovați de săvârșirea abaterilor reținute în sarcina lor și în consecință, admite sesizarea și în baza art. 127 lit. din L 94/1992 aplică acestora amenda civilă egală cu salariul pe două luni pentru fiecare în parte, care se va face venit la bugetul statului.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții, și, solicitând admiterea acestei căi de atac și desființarea în totalitate a sentinței atacate ca fiind netemeinică și nelegală.
În motivarea recursurilor se arată că întârzierea ducerii la îndeplinire a măsurilor stabilite prin DECIZIA nr. 19/2006 a Curții de Conturi nu a fost din culpa exclusivă a recurenților, deoarece realizarea acestor măsuri a impus îndeplinirea unor proceduri legale care nu au putut fi realizate într-un timp relativ scurt, până la data de 28.02.2007.
Recurenții arată că locuințele vândute de pe raza orașului au fost scoase din evidența contabilă a Primăriei Orașului, iar bunurile aparținând domeniului public, cuprinse în anexa nr. 8 din HG nr.970/2002, au fost cuprinse în evidența contabilă a Primăriei orașului.
Punctul 6 din DECIZIA nr. 19/2006 nu a fost soluționat deoarece au existat o serie de neclarități cu privire la situația juridică a clădirii situată în orașul,-. Ca urmare mutării Poliției Orașului în noul sediu, această clădire a rămas neocupată, în prezent fiind trecută în proprietatea Statului Român conform CF nr. 3363 nr. top 275/25.
Se mai arată în motivare că nici primăria orașului și nici Consiliul Local nu au suferit pagube materiale ca urmare a îndeplinirii cu întârziere a măsurilor obligatorii stabilite prin DECIZIA nr. 19/2006, lucru confirmat prin notele de ședință întocmite de Primăria și depuse la instanța de fond în data de 24.01.2008. În drept se invocă dispozițiile articolelor 299- 316 cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea formulată în cauză de către intimata Primăria se solicită admiterea recursurilor, deoarece aceasta nu a suferit nici o pagubă materială ca urmare a îndeplinirii cu întârziere a măsurilor obligatorii stabilite prin DECIZIA nr. 19/2006.
Prin precizările depuse de către recurenți la data de 13.05.2009 se reiterează aceleași aspecte învederate și în motivele de recurs.
La termenul de judecată din data de 14 mai 2009, instanța a pus în discuția părților competența instanței de judecată de a aplica amenda prevăzută de articolul 129 alineat1 din Legea 94/1992 și admisibilitatea sesizării instanței prin procesul verbal de constatare nr. 497/18.07.2007.
Examinând sentința atacată și sesizarea făcută de către reclamanta Curtea de Conturi a României, instanța constată că sentința pronunțată de prima instanță este nelegală.
Prin procesul verbal de constatare a abaterilor nr. 497/18.07.2007, emis de reclamanta intimată și înregistrat la instanță la data de 3.08.2007, se solicită instanței de judecată stabilirea în sarcina recurenților pârâți a amenzii prevăzute de articolul 129 alineat1 din Legea 94/1992.
La momentul sesizării instanței de judecată, erau aplicabile dispozițiile articolului 129 din Legea 94/1992, în forma în vigoare anterior modificărilor intervenite prin Legea 217/2008, și care prevedeau că abaterile prevăzute la articolul 127 și 128 din aceeași lege se constată de către controlorii curții de conturi, iar amenda se stabilește de colegiul jurisdicțional potrivit articolului 40. La momentul pronunțării sentinței atacate, respectiv la data de 24.11.2008 erau în vigoare dispozițiile articolului 129 din Legea 94/1992 modificate prin Legea 217/24.10.2008 și care prevedeau că abaterile prevăzute la articolul127 și 128 se constată de auditorii publici externi ai Curții de Conturi iar amenda se stabilește potrivit regulamentului aprobat conform prevederilor articolului 12 alineat 2 din aceeași lege.
Chiar dacă în OUG 117/2003 privind preluarea activității jurisdicționale și a personalului instanțelor Curții de Conturi de către instanțele judecătorești, se prevede la articolul 1 că, până la constituirea instanțelor judecătorești specializate, litigiile rezultate din activitatea curții de conturi se soluționează de instanțele judecătorești ordinare, aceasta nu însemnă că instanța de judecată a preluat atribuțiile colegiului jurisdicțional, printre care și aceea de astabili amenda prevăzută de articolul 129 alineat1 din Legea 94/1992, deoarece conform dispozițiilor articolului 2 din OUG 117/2003 instanțele judecătorești au preluat doarcauzele aflate în curs de judecatăla data intrării în vigoare a acestei ordonanțe la instanțele Curții de Conturi, iar conform dispozițiilor articolului 4 din același act normativ, după intrarea în vigoare a acestuia investirea instanțelor judecătorești competente potrivit articolului 2 se realizează prinactul de sesizare al procurorului financiar, prin încheierea completelor din cadrul Curții de Conturi, precum și prin alte modalități prevăzute de lege.
În speță instanța de judecată a fost sesizată doar printr-un proces verbal de constatare a abaterilor prevăzute de articolul 127 și 128 din Legea 94/1992 emis de Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi a Județului - Direcția de Control Financiar Ulterior, fără ca normele de drept în vigoare la momentul sesizării instanței sau la momentul pronunțării sentinței să prevadă o astfel de modalitate de sesizare.
Mai mult, competența materială a instanței de judecată trebuie prevăzută în mod expres, or actele normative în vigoare nu cuprind nici o prevedere legală care să stabilească competența instanței de judecată în aplicarea amenzii prevăzute de articolul 129 din Legea 94/1992.
Regulamentul Curții de Conturi publicat în O nr. 78/10.02.2009 prevede la punctul 114 alineat 4și 6 că amenda civilă, potrivit prevederilor articolul 127 lit. b din lege, se stabilește prin încheiere emisă de o comisie constituită în acest sens dintr-un vicepreședinte, consilierul de conturi care coordonează departamentul ce a efectuat verificarea și un alt consilier de conturi desemnat de vicepreședinte, directorul Camerei de Conturi, directorul adjunct și șeful de serviciu. Acest regulament a intrat în vigoare după pronunțarea sentinței atacate însă, se observă că deoarece amenda trebuie aplicată printr-un act administrativ, ea nu poate fi aplicată decât de un organ administrativ și nicidecum de instanța de judecată.
Conform dispozițiilor articolului 1 din Legea 554/2004, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de către o autoritate publică,printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri,se poate adresa instanței de contencios administrativ competente pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.
Prin urmare, instanța de contencios administrativ este competentă să soluționeze litigiile care au ca obiectfie anularea unui act administrativ, fie obligarea autorității publice să emită un act administrativ,săelibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operațiune administrativăși nicidecum să aplice amenda pe care trebuie să o aplice un organ administrativ, urmând ca actul administrativ prin care a fost aplicată această amendă să facă obiectul unui litigiu în fața instanței de contencios administrativ.
Pentru aceste considerente instanța constată că sentința pronunțată de prima instanță este nelegală și în baza articolului 4 din OUG 117/2003, a articolului 304 punct 9 și a articolului 312 cod procedură civilă va admite recursurile declarate de către pârâții, și, va modifica hotărârea judecătorească atacată și va respinge ca inadmisibilă sesizarea formulată de petenta Direcția de Control Financiar Ulterior a Camerei de Conturi B - Curtea de Conturi a României. Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite ca fondat recursul declarat de recurenții pârâți -, Str.-, -. 38, Ap. 1, Județ B, -, Str.- -, -. 5a/7, Județ B, -, Str.-, -. 7. Județ și -, Str.- -, -. 8. Ap. 6, Județ în contradictoriu cu intimata reclamantăCURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI -, Sector 1, Str.- -, -. 22-24, reclamantaCAMERA DE CONTURI B- O, Str. -, -. 8, Județ și intimata persoană păgubită PRIMARIA ORASULUI -, Str. -, -. 5. Județ B, împotriva sentinței nr.540/CA/24.11.2008 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o casează în totalitate și
Respinge ca inadmisibilăcererea formulată de petenta Direcția de Control Financiar Ulterior a Camerei de Conturi B cu sediul în O, str. -, nr. 8, județul B, a Curții de Conturi a României cu sediul în B,--24, sector1, în contradictoriu cu pârâții, și Primăria prin primar.
Fără cheltuieli de judecată.
IREV OCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 21 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECATOR GREFIER
- - - - - - - -
Red.dec./01.06.2009
Jud fond. I,
Dact./01.06.2009
Președinte:Marinescu SimonaJudecători:Marinescu Simona, Boța Marilena, Filimon Marcela
