Contestație act administrativ fiscal. Decizia 351/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 351/2008
Ședința publică din data de 11 februarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Augusta Chichișan
JUDECĂTOR 2: Mihaela Sărăcuț
JUDECĂTOR 3: Gheorghe Cotuțiu G -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta - -, împotriva sentinței civile nr. 3174 din 01.10.2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, privind și pe intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în cauză nu s-a prezentat nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este timbrat cu 2 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că, s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Curtea, în urma deliberării, în baza înscrisurilor existente la dosar, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
CURTEA
Tribunalul Maramureș prin sentința nr.3174/1 octombrie 2007 respins excepția de nelegalitate invocată de reclamanta - - cu privire la adresa nr. 15225/11.05.2006 emisă de AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ-ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B- și a respins acțiunea reclamantei - - în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ-ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B-
Prima instanță a reținut pentru a pronunța această hotărâre că adresa nr. 15225/11.05.2006 nu reprezintă un act administrativ în sensul dispozițiilor art. 2 lit c din Legea nr. 554/2004 și nu poate fi valorificată nici ca și contract de cesiune de creanță întrucât nu există din partea societății cesionare aplicată ștampila.
Referitor la excepția de nelegalitate care vizează aceeași adresă nr. 15225/11.05.2006 emisă de pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ-ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B-M reține că aceasta este și obiectul cererii de anulare pe cale principală astfel că, nu există nici o rațiune pentru a solicita anularea aceluiași act atât pe cale principală cât și pe cale de excepție.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs recurenta - - solicitând admiterea recursului, în conformitate cu art. 20 din legea contenciosului administrativ, casarea sentinței și rejudecarea cauzei conform cererilor din dosarul de fond.
Motivarea recursului a fost realizată prin invocarea dispozițiilor art. 304 pct 7 Cod procedură civilă, art. 304 pct 8 Cod procedură civilă și art. 304 pct 10 Cod procedură civilă.
Recurentul a arătat că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină și motivarea instanței are la bază o apreciere eronată a situației de fapt și deși potrivit art. 261 pct 5 Cod procedură civilă hotărârea trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței precum și cele pentru care s-au înlăturat susținerile părților instanța a motivat superficial soluția și nu s-a pronunțat asupra tuturor cererilor prevăzute în acțiune și precizări.
Invocarea dispozițiilor art. 304 pct 8 Cod procedură civilă a fost motivată susținându-se că atunci când este sesizat cu un diferend în legătură cu un act administrativ indiferent dacă este unilateral sau bilateral judecătorul care soluționează fondul trebuie să-l aplice în litera și spiritul lui neavând dreptul să-i dea alt înțeles față de art. 969 alin 1 Cod civil.
Recurenta a mai învederat că potrivit dispozițiilor art. 129 alin 5 Cod procedură civilă judecătorul are îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză în scopul pronunțării unei hotărâri temeinici și legale și deși reclamanta a prezentat structurat toate amănuntele instanța nu a dorit să analizeze faptele reținând în mod greșit starea de fapt.
Prima instanță deși era obligată să se pronunțe asupra capetelor de cerere privind constatarea obiectului prezentei cauze încadrarea juridică și menționarea în încheierea de ședință precum și constatarea îndeplinirii procedurii prealabile a amânat această clarificare peste 16 luni.
Recurenta a mai învederat că plata sumei cesionate a avut loc ca urmare a încercării repetate a MINISTERULUI FINANȚELOR PUBLICE de a teroriza prin metode staliniste angajații firmei și chiar dacă șantajul a funcționat prejudiciul cauzat de abuzul MINISTERULUI FINANȚELOR cu participarea permanentă a Tribunalului Maramureș trebuie reparat.
ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului, arătând că apreciază sentința atacată ca fiind temeinică și legală având în vedere că a fost motivată în fapt și în drept potrivit prevederilor art. 261 Cod procedură civilă.
Referitor la excepția de nelegalitate invocată relevă că nulitatea actelor administrativ-fiscale este expres prevăzută de dispozițiile art. 46 din Codul procedură fiscală care nu sunt incidente în cauză.
Analizând recursul promovat prin prisma motivelor de recurs invocate a prevederilor art 3041pr civ și a dispozițiilor art 20 din Legea nr. 554 din 2 decembrie 2004 ontenciosului administrative, Curtea reține următoarele:
Reclamanta - - în cererea de chemare în judecată a AGENȚIEI NAȚIONALE DE ADMINISTRARE FISCALĂ-ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B-M a menționat capetele de cerere ca fiind constatarea obiectului prezentei cauze încadrarea juridică și menționarea în încheierea de ședință, constatarea îndeplinirii procedurii prealabile, plata daunelor materiale reprezentând repararea prejudiciului suferit urmare nerespectării legilor în vigoare, anularea actului administrativ 15225/11.05.2006 emis de ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE.
s-a relevat că a fost îndeplinită procedura prealabilă prin depunerea contractului de cesiune nr. 1 din 18 aprilie 2006 la DGFP M iar din motive pe care nu a reușit să le elucideze AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ-ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B-M a comunicat prin adresa 15225/11.05.2006 că nu acceptă contractul de cesiune iar în motivare s-a reținut că societatea cesionară este o societate juridică străină cu care România nu are încheiată convenție prin care să se asigure executarea creanțelor bugetare.
Referitor la excepția de nelegalitate reclamanta a arătat că este un mijloc de apărare prin care în cadrul unui proces pus în curgere pentru alte temeiuri decât legalitatea actului administrativ una dintre părți amenințată să i se aplice un asemenea act ilegal se apără invocând acest viciu și cere ca actul să fie luat în considerare la soluționarea speței însă nu menționează care sunt motivele pentru care apreciază că actul atacat este nelegal.
Ulterior reclamanta relevă care sunt motivele în viziunea acesteia de nulitate a actului administrativ 15225/11.05.2006 relevând principiul legalității care constituie un principiu fundamental al statului de drept și împrejurarea că nulitatea este sancțiunea de drept civil care lipsește actul juridic de efectele contrarii normelor juridice edictate.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 52 din Constituția României precum și dispozițiile referitoare la dreptul la un protest echitabil din cuprinsul Convenției Europene a drepturilor Omului.
AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ-ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B-M prin adresa nr. 15225/11.05.2006 a comunicat reclamantei că, urmare a comunicării contractului de cesiune de creanță înregistrat sub nr. 15225/20.04.2006 prin care - - în calitate de cedent cesionează creanțele MINISTERULUI FINANȚELOR PUBLICE la CC 50937 că nu acceptă contractul de cesiune încheiat.
Motivarea poziției adoptate s-a realizat prin menționarea împrejurării că societatea cesionară este o societate juridică străină cu care România nu are încheiată convenție, societatea nu are reprezentanță în România, reprezentantul cedentului nu are competența de a cesiona creanțele acesteia neavând nici o calitate în societate având în vedere lista administratorilor și asociaților aflate la ORC.
Pârâta a mai menționat că apreciază că această operațiune este o cesiune de datorie prin novație situație în care este necesar consimțământul creditorilor și fiind un contract pentru a fi valabilă trebuie să îndeplinească toate condițiile de validitate a oricărui contract iar pentru a produce efecte este necesar consimțământul creditorilor B-M care nu consimte la încheierea acestuia.
Reclamanta a solicitat retractarea actului administrativ respectiv comunicarea ANAF B-M nr. 15225/11.05.2006 prin adresa înregistrată sub nr. 19504/26.05.2006 iar AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ-ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B-M a comunicat că își menține în întregime punctul de vedere exprimat și nu consimte la încheierea contractului de cesiune.
Actul administrativ a fost definit ca fiind un act unilateral expresie a manifestării de voință a unui singur subiect al raportului juridic, subiectul înzestrat cu putere publică, fiind emis de autoritățile publice în scopul executării sau organizării executării legii.
Actul administrativ apare ca fiind un act juridic deoarece dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice de drept public caracterizate prin aceea că părțile acestui raport sunt pe de o parte administrația publică iar pe de altă parte persoanele fizice sau juridice.
Pentru a fi circumscris sferei actelor administrative actul juridic în discuție trebuie să fie emis de autoritățile publice cu putere publică.
Adresele emise de autoritățile administrative în vederea informării solicitantului că s-au luat unele măsuri preparatorii nu constituie acte administrative ci operațiuni materiale tehnice.
Prima instanță analizând actul atacat sub acest aspect a reținut așadar în mod corect că, raportat la prevederile art. 2 lit c din Legea nr. 554/2004 adresa emisă sub nr. 15225/11.05.2006 nu este un act administrativ a fi cenzurat de către instanța de contencios administrativ sub aspectele invocate de reclamant referitoare la nelegalitatea acestuia.
Dispozițiile art. 4 care reglementează excepția de nelegalitate vizează nelegalitatea unui act administrativ unilateral care poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces pe cale de excepție din oficiu sau la cererea părții interesate.
Pentru a fi incidente dispozițiile art. 4 excepția de nelegalitate trebuie să vizeze așadar un act administrativ unilateral iar în raport de considerentele enunțate anterior adresa în raport de care a fost invocată excepția de nelegalitate nu poate fi inclusă în categoria actelor administrative unilaterale.
Invocarea excepției de nelegalitate are ca scop într-adevăr așa cum a relevat reclamantul ocrotirea intereselor părții căreia ar urma să i se aplice un act considerat ca nelegal însă, utilizarea căii de atac a acțiunii principale împotriva actului apreciat ca nelegal atrage inadmisibilitatea promovării unei excepții de nelegalitate care să tindă tot la înlăturarea efectelor aceluiași act așa cum de altfel în mod corect a reținut și prima instanță.
Motivul de recurs invocat de recurent circumscris sferei dispozițiilor art. 304 pct 7 Cod procedură civilă vizând împrejurarea că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină nu poate fi primi prima instanță relevând starea de fapt, motivele pentru care a apreciat că actul atacat nu este un act administrativ ce poate face obiectul unei verificări a legalității în raport de dispozițiile legii contenciosului administrativ iar pretențiile materiale formulate fără a fi cuantificate aveau caracter subsidiar și puteau fi analizate doar în ipoteza în care prima instanță ar fi reținut ca temeinică acțiunea promovată ceea ce nu s-a realizat în fapt.
enumerate de reclamant nu pot fi calificate astfel decât în măsura în care pot determina pronunțarea unei soluții asupra fondului cauzei de către instanță, cererea vizând determinarea obiectului fiind implicit soluționată prin modalitatea de abordare a acțiunii promovate.
Analiza actului apreciat ca administrativ de către reclamant s-a realizat de către prima instanță în raport cu dispozițiile legale care definesc un astfel de act, astfel că nu se poate reține că instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății ori a schimbat natura sau înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.
Dispozițiile art. 304 pct 10 Cod procedură civilă au fost abrogate prin art. 1 pct 111 din OUG nr. 138/2000 punct introdus ulterior prin art. I pct. 49 din Legea nr. 219/2005.
Considerentele enunțate au relevat că prima instanță a realizat o corectă determinare a stării de fapt și a aplicat corect dispozițiile legale incidente astfel că nu se poate reține că ar fi prezent motivul de recurs prevăzut de art 304 pct 9 C pr civ și de asemenea Curtea nu a identificat alte motive de recurs de ordine publică astfel că în temeiul disp art 312 pr civ va respinge
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta - - B împotriva sentinței civile nr. 3174/01.10.2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11 februarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - G - - -
Red./
2 ex./20.02.2008
Jud.fond.-
Președinte:Augusta ChichișanJudecători:Augusta Chichișan, Mihaela Sărăcuț, Gheorghe Cotuțiu
