Contestație act administrativ fiscal. Decizia 358/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 20.01.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.358
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 05.03.2009
PREȘEDINTE: Diana Duma
JUDECĂTOR 2: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 3: Adina Pokker
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE T, împotriva sentinței civile nr. 904/CA/11.11.2008, pronunțată în dosarul nr-, al Tribunalului Timiș, în contradictoriu cu reclamantul - intimat și cu pârâta - intimată ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE S M, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că s-a depus la dosar prin registratura instanței, la data de 16.02.2009, concluzii scrise din partea reclamantului - intimat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, și, văzând că s-a solicitat judecarea cauzei conform dispozițiilor art.242 pct.2 Cod procedură civilă, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub nr-, reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A ORAȘULUI S M, anularea actului administrativ - fiscal nr.8659/27.02.2008, prin care i s-a respins cererea formulată la data de 27.02.2008, prin care a solicitat restituirea taxei de primă înmatriculare de 9959 lei privind autovehiculul marca Wolkswagen Passat Variant, an de fabricație 2001, restituirea sumei de 9959 lei reprezentând taxa specială achitată, cu dobânzile legale aferente, cu cheltuieli de judecată.
În fapt, reclamantul a arătat că, în cursul lunii ianuarie, a achiziționat din Germania, autoturismul marca Wolkswagen Passat Variant 1,6, an de fabricație 2001 pe care l-a adus ulterior în România.
În vederea înmatriculării autoturismului, reclamantul a fost obligat să plătească taxa specială auto de primă înmatriculare în cuantum de 9.959 lei, fiind emisă de către Sânnicolau M chitanța seria - nr. -/08.02.2008. Reclamantul apreciază această măsură ca fiind ilegală și abuzivă, în raport cu dispozițiile legale comunitare în materie de taxe și impozite, în speță, dispozițiile art.90 din Tratatul Comunității Europene.
La data de 27.02.2008 a solicitat Sânnicolau M restituirea sumei plătită cu titlu de taxă specială, iar prin adresa nr.8659/27.02.2008 pârâta a respins cererea, motivat de faptul că reclamantul nu se încadrează în prevederile art.117 din nr.OG92/2003 republicată.
În temeiul art.205 Cod procedură fiscală, reclamantul a formulat contestație împotriva acestui act administrativ fiscal, în scopul îndeplinirii procedurii prealabile prevăzute de art.7 din Legea nr.554/2004, la care nu a primit nici un răspuns.
Reclamantul a apreciat că adresa nr.8659/27.02.2008, emisă de Sânnicolau M reprezintă un veritabil act administrativ fiscal întrucât cuprinde manifestarea de voință a instituției. Chiar și în ipoteza în care actul nu ar fi calificat astfel, cert este că a fost solicitată restituirea taxei, iar organul fiscal nu s-a pronunțat asupra cererii în termenul legal, astfel încât devin aplicabile dispozițiile art.2 alin.1 lit. h) din Legea nr.554/2004 și art.8 alin.1 din aceeași lege.
Reclamantul atrage atenția asupra incompatibilității dintre reglementările naționale (art.2141- 2143Cod fiscal) și dispozițiile art.90 paragraf 1 din Tratatul Comunității Europene, potrivit căruia, nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Potrivit legislației din România, taxa aplicabilă autoturismelor uzate nu este redusă proporțional cu valoarea de depreciere reală a unor autovehicule similare deja înmatriculate pe piața națională. Dimpotrivă, valoarea taxei crește în funcție de vechimea autovehiculului. Având în vedere că taxa de înmatriculare auto din România este percepută numai la intrarea autovehiculului pe piața din România, mașinile cele mai impozitate sunt, implicit, cele la mâna a doua importate, inclusiv cele din alte state membre. În opinia Comisiei, asemenea modalități de aplicare a taxei sunt contrare art. 90, astfel cum a fost interpretat de Curtea de Justiție Europeană.
În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art.90 (1) și art. 234 din Tratatul Comunității Europene, Legea nr.554/204, cu modificările ulterioare, art.274 Cod procedură civilă.
Pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A ORAȘULUI S M, prin T, a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii și menținerea ca temeinic și legal a actului administrativ emis de P, având în vedere că taxa specială a fost achitată de reclamant în temeiul art.2141- 2143din Legea nr.571/2003, coroborată cu prevederile nr.HG44/2004 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr.571.
Pentru utilizarea autoturismului pe teritoriul României, acesta trebuia înmatriculat, astfel cum prevăd dispozițiile art. 11 din nr.OUG195/2002, privind circulația pe drumurile publice. În consecință, pentru finalizarea procedurii de înmatriculare, reclamantul a fost obligat la plata taxei speciale în cuantum de 9.959 lei, emițându-se în acest sens de către Trezoreria Sânnicolau M, chitanța seria - nr.-/08.02.2008.
Pârâta a invocat dispozițiile art.11 din nr.OUG50/2008 prin care s-a instituit temeiul pentru restituirea diferenței dintre taxa specială pentru autoturisme și taxa de poluare pentru autovehicule, urmând ca reclamantul să se adreseze pe cale administrativă Sânnicolau În prezent, taxa de poluare este conformă legislației comunității europene și nu există nici un temei juridic pentru restituirea integrală a taxei de prima înmatriculare.
Prin sentința civilă nr.904/CA/11.11.2008 pronunțată în dosar nr- Tribunalul Timișa admis acțiunea formulată de reclamantul, împotriva pârâtei ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE S M, reprezentată de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE T, a dispus anularea chitanței seria - nr. -/08.02.2008, emisă de pârâta Sânnicolau M și a obligat pârâta la restituirea sumei de 9959 lei achitată conform chitanței precizate supra, cu dobânda legală aferentă sumei, de la data plății - 08.02.2008 și până la data restituirii efective, precum și la plata sumei de 4,3 lei cheltuieli de judecată.
În motivarea soluției pronunțate prima instanță a reținut următoarele:
Analizând acțiunea raportat la actele - probe aflate la dosar, precum și văzând dispozițiile legale în materie, se constată întemeiată acțiunea sens în care se va admite în baza celor ce urmează, respingându-se ca neîntemeiate excepțiile invocate de pârâtă.
În sprijinul rezolvării problemelor de drept deduse judecății în prezenta speță, vin prevederile art.148 alin.2 din Constituția României care statuează că prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne. Alineatul 4 al aceluiași articol, prevede că, între alte instituții, autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin.2 menționat.
Analizând dispozițiile art.90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, invocat de reclamant, instanța a constatat că acesta prevede că" nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
În consecință, prevederile menționate din Tratat limitează libertatea statelor în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste. Astfel, art.90 (I) interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele provenind de pe piața internă și care sunt de natură similară. Esențialul acestei taxe interzise este că perceperea ei este determinată de traversarea graniței de către autoturismul supus taxei, dintr-o țară comunitară în România.
În privința reglementării interne, remarcă că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în codul fiscal prin Legea nr.343/2006, sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea Legii nr.343 prin nr.OUG110/2006, a fost restrânsă de la toate autoturismele și autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate (cele cu handicap, misiuni diplomatice etc.), cât și situații de scutire de la plata taxei, în cazul vehiculelor istorice etc.
Potrivit reglementării în vigoare la data importului autoturismului de către reclamant, taxa specială pentru autoturisme se datorează cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autoturism sau autovehicul comercial, enumerat la art.2141din Codul fiscal.
Cuantumul taxei speciale, datorată bugetului statului, se calculează după formula prevăzută de art.2141alin.3 în funcție de capacitatea cilindrică, vechimea autovehiculului și unii coeficienți de corelare ori de reducere a taxei prevăzuți în anexele speciale ale legii. Esențialul rămâne că taxa specială nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare, și reînmatriculate în România, după aducerea acestora în țară.
Diferența de aplicare a taxei demonstrată în modul arătat, introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în România, taxa nu se mai percepe.
Între principiile dreptului comunitar, obligatorii pentru instanțele judecătorești române, astfel cum s-a menționat prin referirile la art.148 alin.2 și 4 din Constituție, se situează supremația dreptului comunitar, în speță a art.90 (I) din Tratat și conchide că prin modificarea codului fiscal și introducerea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, legiuitorul a încălcat în mod direct dispozițiile menționate ale Tratatului.
Ca urmare a efectului direct al art.90 (I) din Tratat pentru ordinea juridică internă a României, instanța este datoare să constate că art.2141- 2143din Codul fiscal sunt reglementări contrare și că nu pot fi menținute în continuare ca aplicabile în cauza de față. Neputând fi aplicabile în dreptul intern, aceste reglementări impun concluzia că taxa specială achitată pentru reînmatricularea autoturismului de către reclamant în cuantum de 9.959 lei RON, a fost încasată în contul bugetului statului, cu încălcarea art.90 (I) al Tratatului, inclusiv a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, ratificat de România prin Legea nr.157/2005, care prevede că de la data aderării, dispozițiile tratatelor originare înainte de aderare, sunt obligatorii pentru România și se aplică în condițiile stabilite prin Tratate și prin actul de aderare.
Apărarea pârâtei formulată în sensul că acțiunea este inadmisibilă întrucât nu se solicită anularea unui act administrativ fiscal de plată a taxei este neîntemeiată și speculativă. Într-adevăr, reclamantul a achitat taxa conformându-se dispozițiilor citate din codul fiscal, precum și a unei calculații privind taxele speciale pentru autoturisme efectuate de Ministerul Finanțelor și care este afișată, în forma electronică, în mod public. Astfel cum pârâta confirmă, operațiunea tehnică de înmatriculare a autoturismelor second- hand importate dintr-un stat membru al Uniunii Europene nu este posibilă fără plata taxei. Într-adevăr, nici un organ administrativ din România, nici cel care înmatriculează autoturisme, nici cel care încasează taxa și nici Ministerul Finanțelor care administrează bugetul statului, nu emite un act fiscal, titlu de creanță, care să o materializeze. În consecință, însăși obligația de plată a taxei, de natură legală și condiționarea înmatriculării de dovada plății acesteia, echivalează cu existența unui act administrativ de obligare la plată care nu are un suport material, ci doar așa cum s-a arătat, o bază legală de reglementare și calcul și o calculație efectivă, afișată electronic de Ministerul Finanțelor.
A considera că reclamantul nu poate invoca încălcarea dreptului comunitar prin reglementarea și perceperea în acest mod a taxei speciale pentru autoturisme, în lipsa unui titlu de creanță cu suport material, ar echivala cu negarea dreptului reclamantului de a avea acces liber la justiție și ar contraveni art.21 alin.1 din Constituția României care statuează că orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, libertăților și intereselor sale legitime, în timp ce nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept, sens în care s-au respins ca neîntemeiate excepțiile tardivității formulării cererii de restituire și prematurității introducerii acțiunii.
Din aserțiunile anterioare rezultă că art.90 (I) din Tratat face parte, de la data de 1 ianuarie 2007, din ordinea internă de drept a României și astfel reclamantul, persoană fizică română, se poate adresa autorităților administrative precum și instanțelor judecătorești în scopul de a i se restabili drepturile conferite de această reglementare comunitară de bază și care i-au fost încălcate prin aplicarea reglementărilor dreptului național cu caracter contrar de către autoritățile administrative cu ocazia reînmatriculării în România a autoturismului cumpărat din străinătate.
Prin urmare, actul administrativ - fiscal, vătămător pentru reclamant, îl constituie însăși plata taxei speciale pentru autoturism, iar demersul prealabil administrativ la care este obligat reclamantul prin dispozițiile Legii contenciosului administrativ și ale codului d e procedură fiscală, sunt asigurate prin cererile de restituire a taxei depuse de către reclamant la Administrația Finanțelor Publice T, sens în care s-a respins ca neîntemeiată excepția neîndeplinirii procedurii prealabile.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs P T,considerând-o ca netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului de invocă următoarele:
Consideră că instanța de fond s-a pronunțat în mod greșit în ceea ce privește respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală având în vedere că reclamantul avea obligația, pentru înmatricularea autoturismului achiziționat, să achite o taxă de primă înmatriculare în România, potrivit prevederilor art.2141, 2142, 2143din Legea nr.571/2003 actualizată, coroborate cu prevederile nr.HG 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.571/2003.
Taxa de primă înmatriculare a fost introdusă începând cu data de 01.01.2007, motivat de faptul că pentru aceste tipuri de autoturisme și autovehicule a fost eliminată plata accizelor prevăzută de art.209 pct.3 din Legea nr.571/2003, care prevede că " de accize sunt și persoanele fizice care introduc în țară autoturisme și autoturisme de teren, inclusiv rulate, precum și iahturi și bărci cu sau fără motor" și care, articol, a fost abrogat odată cu introducerea taxei de primă înmatriculare prin nr.OUG110/21.12.2006 care înlocuiește plata accizelor, taxa al cărei nivel este stabilit în funcție de capacitatea cilindrică a fiecărui autoturism, rulat sau nerulat și în funcție de norma depoluare a autoturismului, potrivit Legii nr.343/2006 de modificare și completare a Legii nr.571/2003, funcții ce se regăseau și în cazul accizelor.
Recursul este neîntemeiat.
Recurenta susține că acțiunea reclamantului este în mod vădit netemeinică și nelegală și deci trebuia respinsă ca atare, invocând în principal normele de drept intern aplicabile speței.
În cauza de față tribunalul a reținut aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor art. 90 din Tratat.
Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a că art.90 din Tratat produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art.90 din Tratat să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate.
Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art.90 paragraf1 din Tratat s-a decis în cauza conexată și unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate.
Cum România este stat membru al Uniunii începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art.148 alin.2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne iar conform alin.4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe.
Pe de altă parte obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor ci și Executivului însuși și organelor componente ale acestuia cum sunt bunăoară autoritățile fiscale. Din această perspectivă, invocarea de către organul fiscal a legii fiscale interne în temeiul căreia s-a perceput taxa specială dovedită contrarie cu normele dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precitate dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de România ca stat membru.
Într-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a Tratatului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util.
Tribunalul ca instanță de fond nu a făcut altceva decât să aplice dispozițiile constituționale interne și normele Tratatului de așa manieră să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în România a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al Uniunii. În această manieră instanța de fond și-a îndeplinit misiunea trasată de Tratat și de Legea de ratificare a acestuia precum și de Curtea de Justiție în practica judiciară pertinentă (cauza Simmenthal II din anul 1978).
Față de considerentele mai sus reținute, Curtea urmează ca în baza dispozițiilor art.312 alin.1 Cod procedură civilă să respingă recursul de față ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de T împotriva sentinței civile nr.904/11.XI.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Modifică sentința atacată în sensul că obligă pârâta la plata dobânzii legale calculată în condițiile dispozițiilor art.124 Cod procedură fiscală.
Menține în rest dispozițiile sentinței atacate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 05.03.2009
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - LIBER - -
GREFIER,
- -
RED:/15.04.09
TEHNORED:/15.04.09
2.ex./SM/
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Judecător -
Președinte:Diana DumaJudecători:Diana Duma, Claudia, Adina Pokker
