Contestație act administrativ fiscal. Decizia 36/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
- SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL-
Dosar nr- Decizia nr. 36/2009
ȘEDINȚA PUBLICĂ D- 2009
PREȘEDINTE: Vera Stănișor judecător
- - - - judecător
- --- - judecător
- - grefier
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare contestația în anulare formulată de contestatoarea Administrația Finanțelor Publice a Municipiului P N, împotriva deciziei civile nr. 733 din 30 octombrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr-, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns avocat pentru intimat, lipsă fiind reprezentantul contestatoarei.
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
D-na avocat arată că nu are cereri prealabile.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța acordă cuvântul părții prezente pentru a pune concluzii pe fondul cauzei.
Având în vedere că recursul a fost respins pe excepția tardivității, d-na avocat solicită respingerea contestației în anulare ca nefondată întrucât confirmarea de primire a unei trimiteri poștale are valoare probatorie doar împreună cu plicul care poartă ștampila poștei. În acest sens, arată că plicul în care trebuia să se afle recursul lipsește de la dosar deci, confirmarea de primire nu dovedește decât că contestatoarea a depus o altă cerere destinată altui dosar de pe rolul Tribunalului Neamț.
Pe fondul cauzei, solicită respingerea recursului ca nefondat în funcție de susținerile expuse în întâmpinare.
S-au declarat închise dezbaterile, cauza rămânând în pronunțare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra cauzei în materia contenciosului administrativ-fiscal de față constată următoarele:
Sub nr. 746/32/12 noiembrie 2008 a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău contestația în anulare formulată de Administrația Finanțelor Publice PNî mpotriva deciziei civile pronunțate de Curtea de Apel Bacău la data de 30.10.2008 în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul Cabinet Avocat.
Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru potrivit dispozițiilor art. 17 din Legea nr. 146/1997.
În motivarea cererii s-a susținut că în mod greșit instanța de recurs respins recursul ca tardiv introdus, având în vedere data comunicării sentinței recurate - 1 iulie 2008 și data formulării recursului înaintat prin poștă la data de 15 iulie 2008, cu confirmare de primire. Data formulării recursului este confirmată și de borderoul întocmit de serviciul de registratură al instituției ce are aplicată ștampila poștei la data de 15 iulie 2008.
Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 317, 318 Cod procedură civilă.
Pentru susținerea cererii au fost depuse înscrisuri: copia confirmării de primire de către Tribunalul Neamța adresei nr. 65155 privind dosarul -, chitanța de depunere a corespondenței având nr. de prezentare 7721-7736, și borderoul pentru trimiteri de corespondență cu nr. de prezentare 7721-7736.
Legal citat, intimatul a fost reprezentat în fața instanței, solicitând respingerea contestației în anulare ca nefondate, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 317 Cod procedură civilă, iar recurenta nu a produs dovezi privind termenul de declarare a recursului până la data pronunțării instanței de recurs.
Pentru soluționarea cauzei a fost atașat dosarul nr- al Curții de Apel Bacău.
Examinând actele prezentei cauze și ale dosarului atașat instanța apreciază contestația, formulată în termenul legal, ca fiind fondată pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Sentința civilă nr. 21/CF/30 mai 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Neamța fost comunicată la Administrația Finanțelor Publice P N la data de 1 iulie 2008, împotriva acesteia fiind declarat recurs prin cererea nr. 35155/14 iulie 2008. Recursul a fost înaintat prin poștă cu borderoul depus la oficiul poștal la data de 15 iulie 2008, potrivit înscrisurilor depuse pentru susținerea contestației, care nu fost depuse la dosar odată cu cererea de recurs cu consecința respingerii recursului ca tardiv formulat prin decizia civilă nr. 733/30 octombrie 2008 pronunțată în cauză de Curtea de Apel Bacău.
În aceste împrejurări, având în vedere dispozițiile art. 104 Cod procedură civilă și modul de calcul al termenelor pe zile prevăzut de dispozițiile art.101 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța apreciază că sunt incidente în cauză dispozițiile art. 318 teza I Cod procedură civilă, dintr-o eroare nefiind depuse aceste dovezi în dosarul de recurs cu consecința aprecierii recursului ca fiind tardiv formulat.
În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 318 teza I Cod procedură civilă, va fi admisă contestația în anulare formulată, va fi anulată decizia civilă nr. 733/30 octombrie 2008 pronunțată în dosarul nr- de Curtea de Apel Bacău și va fi reținută cauza spre rejudecarea recursului fiind formulate concluzii și asupra recursului declarat.
În această situație instanța constată că prin sentința civilă nr. 21/CF/30 mai 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Neamța fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice N, dispunându-se scoaterea acesteia din cauză, a fost admisă, în parte, acțiunea formulată de reclamantul Cabinet Avocat în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a municipiului P N, fiind obligată pârâta să restituie reclamantului suma de 9441,07 lei, reprezentând taxa specială de primă înmatriculare actualizată în raport cu indicele de inflație până la data plății.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele: Analizând excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice, instanța a constatat- întemeiată, a dispus admiterea excepției și scoaterea acestei pârâte din cauză. Într-adevăr reclamantul a plătit și a cerut restituirea taxei de la pârâta Administrația Finanțelor Publice, unitate cu personalitate juridică, patrimoniu și buget propriu, singura aflată în raport juridic fiscal direct cu reclamantul.
Pe fondul cauzei acțiunea reclamantului este întemeiată în parte, pentru motivele care urmează:
Taxa specială de înmatriculare cunoscută sub denumirea de taxă de primă înmatriculare este prevăzută de art. 2141, 2142și 2143din Legea nr.571/2003. Cu începere de la 01.07.2008, odată cu intrarea în vigoare a G nr.50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule prevederile art.2141, 2142și 2143din Codul Fiscal urmează a fi abrogate. Textele de lege mai sus arătate au fost introduse în Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal prin Legea nr.343/2006 modificată prin G nr. 110/2006.
Prin aceste texte de lege a fost instituită obligația de plată a obligației fiscale denumită "taxă de primă înmatriculare" care potrivit art.214 se plătește "cu ocazia primei înmatriculări în România".
În cauză au incidență în mod direct și dispozițiile dreptului comun direct aplicabil în statele membre ale Uniunii Europene.
Astfel are incidență art.90 paragraful 2 din Tratatul de Constituire al Uniunii Europene potrivit cărora "nici un stat membra, nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Un efect indirect al taxei instituite prin art.2141- 2143din Codul Fiscal este regimul fiscal discriminatoriu între autovehiculele second-hand provenite din România și autovehiculele second-hand provenite din alte state membre ale Uniunii Europene. Dacă autoturismele second-hand înmatriculate deja în România sunt exceptate potrivit art.214 din Legea nr.571/2003 de la plata taxei de primă înmatriculare, nu de același regim fiscal se bucură și autoturismele second-hand înmatriculate în alte state.
Indiferent de scopul declarat de legiuitorul român (în speță Guvernul sau Parlamentul României) atâta timp cât regimul fiscal este diferit prin regimul fiscal impus de dreptul intern se încalcă dispozițiile art.90 paragraful 1 din Tratat.
Deși prevederile art.2141- 2143din Codul Fiscal nu au fost declarate nici neconstituționale și nici discriminatorii, potrivit art.148 alin 2 și 4 din Constituția României, prevederile art.90 paragraful 1 din Tratatul de Constituire a Uniunii Europene are prioritate fată de dispozițiile contrare cum sunt cele ale art.2141- 2143din Codul Fiscal și potrivit art.148 alin 4 autorității judecătorești îi revine obligația de a da eficiență normelor de drept comunitar.
Pentru motivele astfel arătate temeiul juridic invocat de autoritatea fiscală, are natura unei taxe cu efect echivalent și discriminatoriu fiind în contradicție cu dreptul comunitar direct aplicabil în statele membre ale Uniunii Europene.
Cu privire la capetele de cerere formulate s-a constatat că singurul întemeiat este cel referitor la restituirea taxei în sumă de 9.441,07 lei reactualizată la data plății efective.
Celelalte capete de cerere sunt neîntemeiate pentru motivele care urmează, decizia Administrației Finanțelor Publice nu constituie un act administrativ fiscal (așa cum este de exemplu o decizie de impunere) susceptibil de anulare. Instanța nu poate obliga pârâta să procedeze la admiterea unei contestații sau respingerea unei contestații, fiind exclusiv atributul autorității care o soluționează. Actul de stabilire a taxei de primă înmatriculare nu constituie un act administrativ în sensul Legii 554/2004 sau act administrativ fiscal.
Pentru motivele de mai sus, acțiunea reclamantului a fost admisă în parte, cu consecință obligării pârâtului numai la restituirea taxei.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, în termen legal, pârâta Administrația Finanțelor Publice a municipiului P N, scutit de plata taxei de timbru, în temeiul dispozițiilor art. 17 din Legea 146/1997.
În motivarea recursului, pârâta Administrația Finanțelor Publice a municipiului PNa arătat că potrivit dispozițiilor art. 1 al. 5 din Constituția României și ale art. 214 al. 1 Cod fiscal taxa specială este datorată, reglementarea acesteia nefiind declarată neconstituțională sau discriminatorie. Pe de altă parte, această reglementare nu încalcă Tratatul de aderare al României la Uniunea Europeană, taxa auto aplicându-se tuturor autoturismelor, produse în România sau în alte state, la prima înmatriculare a acestora în România.
De asemenea, prin OUG50/2008, care înlocuiește începând cu data de 01 iulie 2008 taxa specială prevăzută de art. 214 Cod fiscal, se reglementează procedura de restituire a diferenței dintre suma achitată de contribuabili în perioada 01 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea OUG50/2008.
Intimatul Cabinet Avocat a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, susținând că potrivit dispozițiilor art. 148 din Constiutția României și ale art. 90 din Tratatul UE nu îi sunt aplicabile dispozițiile art. 214 și următoarele din Codul Fiscal.
Examinând recursul promovat, pentru motivele arătate, în condițiile art. 304, 3041Cod procedură civilă, instanța îl apreciază ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Reglementarea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule a fost realizată prin introducerea articolelor 2141- 2143în Codul fiscal, în baza Legii 343/2006, începând cu data de 01.01.2007. Astfel, cu ocazia primei înmatriculări în România se plătește taxa specială potrivit regulilor prevăzute de art. 2141, cu situațiile de excepție indicate de art. 2143Cod fiscal.
În baza acestor dispoziții, astfel cum au fost modificate de OUG110/2006, reclamantul a plătit la data de 25 ianuarie 2008 suma de 9441,07 lei, reprezentând taxa specială, pentru autoturismul achiziționat din Germania.
Deși a solicitat restituirea taxei plătite, P N, prin adresa 19927/13.02.2008 refuzat restituirea, susținând caracterul legal al obligației de plată a taxei și inexistența căii de atac a contestației în cadrul procedurii de plată a acesteia.
Analizând fondul cauzei, instanța apreciază că reglementarea obligației de plată a taxei speciale prin dispozițiile arătate, în vigoare până la data de 01 iulie 2008, este contrară dispozițiilor art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, stabilind pentru autoturismele second-hand provenite din state membre ale Uniunii Europene un regim juridic fiscal distinct față de cel aplicabil produselor naționale similare în situația înmatriculării în România.
Astfel, pentru autoturismele provenite dintr-un alt stat membru este datorată la reînmatriculare în România taxa specială arătată, spre deosebire de autovehiculele naționale care nu sunt supuse acestui regim.
Efectul direct al incidenței dispozițiilor Codului fiscal este încălcarea principiului libertății circulației mărfurilor, prin dezavantajarea, directă sau indirectă, autovehiculelor din celelalte state membre în competiția cu produsele naționale similare. Pe de altă parte, relevanță din perspectiva respectării principiului libertății circulației mărfurilor prezintă și cuantumul ridicat al taxei speciale care reprezintă un alt impediment al libertății de circulație a mărfurilor, având în vedere de faptul că în situația neplății acesteia, nu este posibilă operațiunea tehnică de înmatriculare a autovehiculelor în România cu consecința reglementării unei forme de protecție a produselor naționale.
Constatând incompatibilitatea dispozițiilor naționale cu cele comunitare în această materie, având în vedere dispozițiile art. 148 al. 2, 4 din Constituția României, ale art. 2 din Legea 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, instanța, în aplicarea dispozițiilor art. 90 din Tratat, apreciază ca întemeiată cererea de restituire formulată de reclamantă.
Motivul de recurs privitor la intrarea în vigoare a OUG50/2008 la 01 iulie 2008 invocat de către pârâtă nu este fondat, întrucât aplicarea dispozițiilor art. 11 din OUG50/2008 în prezenta cauză reprezintă încălcarea principiului constituțional al neretroactivității legii, prin aplicarea prevederilor OUG50/2008 unei situații născute anterior.
În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 312 al. 1 Cod procedură civilă, va fi respins, ca nefondat, recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite contestația în anulare promovată de contestatoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI P împotriva deciziei civile nr. 733 din 30 octombrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatulCABINET AVOCAT.
Anulează decizia civilă nr. 733/30 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr-.
Respinge, ca nefondat, recursul promovat de Administrația Finanțelor Publice a municipiului P împotriva sentinței civile nr. 21/CF din 30 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata - reclamantă Cabinet Avocat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi,22 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE: Vera Stănișor | JUDECĂTOR 2: Morina Napa | JUDECĂTOR 3: Gabriela Mona |
Grefier, |
Red. tehnored. 3 ex. 02 febr. 2009
Președinte:Vera StănișorJudecători:Vera Stănișor, Morina Napa, Gabriela Mona
