Contestație act administrativ fiscal. Decizia 370/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 370
Ședința publică de la 09 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vera Stănișor
JUDECĂTOR 2: Morina Napa
JUDECĂTOR 3: Lăcrămioara Moglan
Grefier - -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursurile declarate de recurentele pârâte ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B ȘI DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, împotriva sentinței civile nr.443 din 18 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr-, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-a constatat lipsa părților, dosarul fiind lăsat la a doua strigare, când de asemenea, părțile au lipsit.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Instanța constată că în cauză au fost formulate două recursuri de către recurentele - pârâte B și B, recursuri declarate și motivate în termen, scutite de plata taxei de timbru conform art.17 din Legea nr.146/1997.
S-au verificat actele și lucrările dosarului, s-a constatat că s-a solicitat judecata în lipsă, cauza rămânând în pronunțare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursurilor de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- la Tribunalul Bacău reclamantul cheamă în judecată pârâta DGFP B și Administrația Finanțelor Publice B solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea adresei nr. 38635 și restituirea sumei de 12.240 lei reprezentând taxa de primă înmatriculare, actualizată cu rata dobânzii legale calculate până la data plății, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii s-a arătat că în luna iulie 2007 reclamant a achiziționat un autoturism marca Volkswagen iar pentru a putea înmatricula mașina a fost obligat să plătească suma de 12.240 lei conform art. 2142Cod Fiscal, taxa impusă prin HG nr. 44/2004 privind Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 cu referire la art. 2141- 2142Cod Fiscal.
Ori, taxa de primă înmatriculare, este o taxă nelegală, care vine în contradicție cu normele europene aplicabile în materie, respectiv art.90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene care prevede că "Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Ca urmare, prevederile menționate din tratat, limitează libertatea statelor în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor, prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste. Astfel, art. 90 (1) interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele provenind de pe piața internă și care sunt de natură similară. Esențialul acestei taxe interzise este că perceperea ei este determinată de traversarea graniței de către autoturismul supus taxei, dintr-o țară comunitară, în România.
Cuantumul taxei speciale datorată bugetului de stat se calculează după formula prevăzută de art. 2141alin. 3, în funcție de capacitatea cilindrică, vechimea autoturismului și unii coeficienți de corelare ori de reducere a taxei, prevăzute în anexele speciale ale legii, esențialul fiind că taxa specială nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, acesta fiind stat comunitar de la 1 ianuarie 2007, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea acestora în țară.
Diferența de aplicare a taxei introduce un regim fiscal discriminatoriu, pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea europeană în scopul reînmatriculării lor în România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru autovehiculele deja înmatriculate în România, taxa nu se mai percepe.
S-a mai arătat că între principiile dreptului comunitar, obligatorii pentru instanțele judecătorești române, cu referire la art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția României, reclamanta menționează supremația dreptului comunitar, și anume art. 90 paragraful 1 din Tratat, iar prin modificarea Codului Fiscal și introducerea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, legiuitorul a încălcat în mod direct dispozițiile menționate ale Tratatului.
Ca urmare a efectului direct al art. 90 paragraful 1 din Tratat, pentru ordinea juridică internă a României, instanța este datoare să constate că art. 2141- 2143din Codul Fiscal sunt reglementări contrare și că nu pot fi menținute în continuare ca aplicabile în speța de față.
S-a mai precizat că anterior prezentei acțiuni s-a încercat rezolvarea conflictului pe cale amiabilă, notificând pârâta în acest sens, dar aceasta nu a dat curs solicitării sale.
Prin sentința civilă nr. 443/18 septembrie 2008 Tribunalul Bacăua admis acțiunea și a obligat pârâta să restituie reclamantului suma de 12240 lei, reprezentând taxă specială pentru autoturisme și vehicule și să plătească dobândă de la data de 27 iulie 2007 și până la restituirea efectivă.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul Bacăua reținut următoarele:
Reclamantul a achitat la Trezoreria cu chitanța nr. nr. - din 27.07.2007 de 12.240 lei reprezentând taxa specială pentru autoturisme și autovehicule.
Prin adresa nr. 38635/27.05.2008 reclamantul a solicitat DGFP B restituirea taxei achitate, dar aceasta a respins cererea motivat de faptul că aceasta este corect și legal datorată, conform HG nr. 44/2004 privind Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, taxa specială aplicându-se atât pentru autoturismele noi cât și pentru cele rulate.
Instanța reține faptul că dispozițiile art. 148 alin.2 din Constituția României statuează că prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne. 4 al aceluiași articol menționează că între alte instituții, autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin. 2 menționat.
Din analiza dispozițiilor art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, rezultă că "nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
În dreptul intern, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în Codul Fiscal prin Legea nr. 343/2006 sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1.01.2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea Legii nr. 343/2006 prin OUG nr. 110/2006, a fost restrânsă la toate autoturismele și autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate (cele cu handicap, misiuni diplomatice, etc.) cât și situații de scutire de la plata taxei, în cazul vehiculelor istorice etc.
Potrivit art. 2141- 2143din Codul Fiscal și pct. 311- 312din Normele Metodologice de aplicare a Codului Fiscal, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule se plătește cu ocazia primei înmatriculări în România, de către persoana fizică sau juridică care face înmatricularea, atât pentru autoturisme și autovehicule noi, cât și pentru cele rulate, aduse din import din statele comunitare, ori din alte state.
Având în vedere dispozițiile legale menționate, precum și susținerea părților, respectiv susținerea pârâtelor care au invocat legalitatea încasării taxei ca urmare a aplicării dreptului intern, respectiv Codul Fiscal, cât și susținerea reclamantei care a susținut nelegalitatea taxei ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare, instanța constată că în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național, statul nostru asumându-și obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității dinainte de aderare (Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană).
Ca urmare a efectului direct al art. 90 (1) din Tratat, pentru ordinea juridică internă a României, instanța constată că dispozițiile art.2141- 2143din Codul Fiscal, sunt reglementări contrare și că deci nu pot fi menținute în continuare ca fiind aplicabile în speța de față.
În ce privește apărarea pârâtei că adresa nr. 38635 nu este un act administrativ, urmează a fi înlăturată, instanța apreciind că această adresă este un act administrativ în înțelesul art.2 alin.1 lit. c) din Legea nr. 554/2004 și cenzurabile pe calea contenciosului administrativ deoarece prin acestea i s-a impus reclamantului să achite o taxă specială, pe care aceasta o consideră nelegală, fiind astfel vătămat în interesul său legitim de a circula cu autoturismul său cumpărat dintr-un stat comunitar, unde a fost deja înmatriculat și s-a plătit taxa de primă înmatriculare.
A interpreta altfel, ar însemna că reclamanta nu ar putea contesta încălcarea dreptului comunitar prin reglementarea și perceperea în acest mod a taxei speciale pentru autoturisme, fapt ce ar echivala cu negarea dreptului său de a avea acces liber la justiție, contrar dispozițiilor art. 21 alin.1 din Constituția României
Instanța apreciind că au fost încălcate dispozițiile art. 90 din Tratat, prin instituirea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, prin dispozițiile art.2141- 2143Cod Fiscal, a admis acțiunea, a dispus anularea adresei nr. 38635 emisă de P B și obligarea pârâtelor să restituie reclamantului suma de 12.240 lei achitată cu chitanța nr. -/27.07.2007 reprezentând taxa specială pentru autoturisme și autovehicule.
În baza art. 1084 raportat la art. 1082 Cod civil, pârâta a fost obligată să achite și folosul nerealizat constând în dobânda legală de la data plății efective.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâtele.
Recurenta Bas olicitat casarea sentinței recurate, motivând că față de domiciliul fiscal al reclamantului, organul fiscal care are legitimare procesuală pasivă este Comunitară B cu sediul în B,- - 3.
Instanța de fond nu a citat organul fiscal competent din punct de vedere teritorial, iar în dispozitiv a trecut
Recurenta Baa rătat că soluția pronunțată este susceptibilă de modificare parțială, susținând că se impune a fi restituită doar o diferență de taxă în conformitate cu dispozițiile art. 11 din nr.OUG 50/2008.
Apreciază că dobânda este datorată doar pentru diferența de sumă ce trebuie restituită și solicită a fi precizat temeiul de drept în baza căruia se acordă dobânda aferentă sumei solicitate.
Curtea, analizând actele și lucrările din dosar și sentința recurată, în raport de motivele de recurs formulate și din oficiu, constată următoarele:
Intimatul - reclamant are domiciliul în comuna, județul Suma a cărei restituire se solicită a fost achitată la Trezoreria Comunitară B.
Intimatul - reclamant a chemat în judecată B, însă în raport de domiciliul reclamantului, organul fiscal competent din punct de vedere teritorial este Comunitară B.
Având în vedere acest aspect, cât și faptul că în dispozitiv a fost trecută M, iar hotărârea a fost comunicată către B, se impune admiterea recursurilor, casarea hotărârii cu trimitere spre rejudecare, pentru ca instanța de fond să stabilească în mod corect cadrul procesual.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile contencios administrativ - fiscale declarate de recurentele - pârâte ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr.443 din 18 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - reclamant.
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță - Tribunalul Bacău.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi09 aprilie 2009.
PREȘEDINTE,
JUDECĂTORI,
GREFIER,
Red.
Red.
tehnored. 3 ex.
06 mai 2009
Președinte:Vera StănișorJudecători:Vera Stănișor, Morina Napa, Lăcrămioara Moglan
