Contestație act administrativ fiscal. Decizia 374/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL
SECȚIA COMERCIALĂ SI DE contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR Nr-
DECIZIA Nr. 374
Ședința publică din data de 13 martie 2008
PREȘEDINTE: Alexandrina Urlețeanu
JUDECĂTORI: Alexandrina Urlețeanu, Maria Pohoață Valentin Niță
: - -
Grefier: - -
&&&&&
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de pârâta, Târgoviște,-, județul împotriva sentinței nr. 36 din 17 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în contradictoriu cu intimata reclamantă- SRL,M,-, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata reclamantă - SRL reprezentată de avocat din Baroul Dâmbovița conform împuternicirii avocațiale depusă la dosar, lipsă fiind pârâta
Procedura legal îndeplinită..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că recursul se află la primul termen de judecată, iar recurentul prin cererea de recurs solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu disp. art. 242 al. 2 Cod proced. civ.
Reprezentanta intimatei reclamante, avocat, invocă excepția netimbrării recursului formulat de D și față de acest aspect solicită respingerea recursului ca netimbrat.
Instanța, deliberând asupra excepției invocate o va respinge deoarece prezentul recurs este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
În continuare, având cuvântul pe fondul cauzei, reprezentanta intimatei solicită respingerea recursului ca nefondat, arătând în esență că instanța de fond în mod corect a admis cererea formulată și a anulat deciziile contestate.
Susține de asemenea că în cauză s-a efectuat expertiză contabilă din concluziile căreia a reieșit că intimata nu a adus nici un prejudiciu bugetului de stat, depune în susținerea celor solicitate note scrise. Fără cheltuieli de judecată
CURTEA
Prin cererea înregistrată la ribunalul Dâmbovița - Secția comercială și de contencios administrativ sub nr.1676/120/13.03.2007 reclamanta - SRL a chemat în judecată Direcția Generală a Finanțelor Publice D, solicitând anularea deciziei nr. 5/27.02.2007, a constatărilor raportului de inspecție fiscală nr. 6937/24.02.2006 și decizia de impunere
nr.96/27.02.2006, întocmite de organele de control ale DGFP D, privind suma de 55.613 lei reprezentând impozit pe profit suplimentar, TVA suplimentar și accesoriile acestora.
In motivarea cererii reclamanta arătat că, prin raportul de inspecție
fiscală, decizia de impunere și decizia nr. 5/2007, prin care a fost respinsă contestația formulată de organul de inspecție fiscală, s-a stabilit în sarcina societății impozit pe profit suplimentar în sumă de 21 215 lei din care 8.872 lei aferent anului 2005, precum și TVA suplimentar în suma de 25.063 lei, din care 8.324 lei aferent anului 2004 și 16.739 lei aferent anului 2005. Motivul invocat de organul de inspecție fiscală pentru impozitele suplimentare calculate pentru anul 2005 fost înregistrarea veniturilor din activitatea de taximetrie în conformitate cu dispozițiile art.4 alin.4 din OUG 28/1999 cu modificările ulterioare; pentru anul 2004 s-au estimat impozitele suplimentare, fără a se preciza nici un motiv, sau a se calcula o bază legală de impunere. Pentru aceste impozite și taxe suplimentare stabilite, s-au calculat dobânzi și penalități de întârziere în sumă totală de 9.335 lei.
Reclamanta a mai arătat că, societatea a încheiat, în perioada 2004-2005, contracte cu conducătorii auto din activitatea de taximetrie, prin care s-au stabilit condițiile de desfășurare a acestei activități, în sensul că utilizarea mijloacelor de transport, întreținerea și reparația acestora, cheltuielile cu combustibili urmând a fi suportate de aceștia, care erau obligați să achite societății o sumă fixă de 60 lei /zi/ lună;
De asemenea a mai arătat că, la capitolul venituri au fost înregistrate toate sumele încasate de la conducătorii auto, pe bază de monetare conform contractelor individuale încheiate, sumele încasate fiind înregistrate în contabilitate și impozitate atât la impozitul pe profit, cât și la TVA; pentru anul 2005 impozitul pe profit suplimentar și TVA suplimentară, s-au calculat la un volum de venituri estimate de organele fiscale, venituri pe care societatea nu le-a realizat. În continuare arată că, organul de inspecție fiscală a făcut constatările fără o bază legală și fără să analizeze obiectiv situația concretă și documentele puse la dispoziție de societate, nu s-au luat în considerare cheltuielile efectuate de societate pentru realizarea veniturilor, cheltuieli ce sunt justificate în funcție de numărul de kilometri înregistrați de fiecare mașină, contorizați de aparatura din dotarea acestora. Mai mult, DGFP Daf ormulat plângere penală împotriva administratorului reclamantei pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art. 9 alin.l lit.b din Legea 241/2005 și art.40 din Legea 82/1991, care s-a finalizat cu Ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Moreni din 17.11.2006, de scoatere de sub urmărire penală a administratorului societății .
Pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Daf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantei și menținerea ca temeinică și legală a deciziei nr. 5/2007 și a deciziei de impunere nr. 96/2006 și obligarea reclamantei la plata sumei de 55 613 lei, reprezentând impozit pe profit și TVA suplimentare, cu dobânzi și penalități aferente.
Urmare administrarii probatoriilor Tribunalul Dambovita prin sentinta nr 36/17 ianuarie 2008,a admis actiunea formulata de reclamanta si a anulat deciziile nr 5/2007 si 96/2006 emise de parata si raportul de inspectie fiscala nr 6937/2006 privitor la sumele in litigiu.
Pronunțând aceasta soluție instanța de fond a reținut ca din modul de întocmire a raportului de inspecție fiscală, ca și din decizia prin care reclamantei i
s-a respins contestația formulată împotriva deciziei de impunere, nu s- a putut reține cu claritate și certitudine, care anume venituri au fost sustrase de la plata impozitului și a TVA -ului. Din raportul de expertiză și suplimentul la raport, care cuprinde răspunsul la obiecțiunile formulate de pârâtă, tribunalul a reținut că activitatea de taximetrie desfășurată de reclamantă în perioada ianuarie - iulie 2005 s-a efectuat pe bază de contracte de locațiune, autentificate notarial, în evidența contabilă a societății fiind înregistrate veniturile aferente acestor contracte, în sumă de 45.620 lei, cu respectarea Legii 82/1991; pentru această sume fiind întocmite monetare, înregistrate în registrele de casă, pentru care societatea a constituit TVA -ul și impozitul aferent.
Tribunalul a mai reținut că pentru activitatea de taximetrie desfășurată în anul 2004, estimarea bazei de impunere referitoare la impozitul pe profit și TVA, astfel cum a fost efectuată de organul de control, nu poate fi reținută ca întemeiată.
Așa cum se arată în raportul de expertiză contabilă, nu sunt îndeplinite cerințele art.65 din OG 92/2003 care prevăd situațiile în care se estimează baza de impunere si anume: când contribuabilul nu depune declarații fiscale, sau cele prezentate nu permit stabilirea corectă a bazei de impunere, când contribuabilul refuză să colaboreze la stabilirea stării de fapt, când nu conduce evidența contabilă și fiscală, când au dispărut evidențele contabile și fiscale sau actele justificative. în
In anul 2004, în activitatea reclamantei, nu s-a regăsit nici una din aceste situații.
Împotriva sentinței Tribunalului Dâmbovițaa declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice D, solicitând instanței ca prin decizia ce o va pronunța să se dispuna modificarea in tot a acesteia și pe cale de consecință să se mențină ca temeinică și legală decizia nr. 5/27.02.2006 și decizia de impunere nr. 96/27.02.2006.
In susținerea recursului, pârâta arata ca instanța de fond în motivarea sentinței a ignorat prevederile legale în materie fiscală, considerând că în cazul de față nu sunt îndeplinite prevederile art. 65 din nr.OG 92/2003 care prevăd situațiile în care se estimează baza de impunere.
Dar,arată recurenta nu s-a avut în vedere că în cauză nu s-au prezentat de către reclamantă documente justificative pentru toate cheltuielile înregistrate în contabilitate situatie în care organele de control nu au putut stabili în mod corect baza de impunere, motiv pentru care s-a trecut la estimarea acesteia, pe baza încasărilor din anul 2005.
Mai susține recurenta că reclamanta - SRL nu a respectat legislatia fiscala în ceea ce priveste procedura unică de înregistrare în contabilitate a veniturilor și cheltuielilor și modalitatea de plată a taxelor și impozitelor.
Curtea, analizând sentința pronunțata de instanța de fond prin prisma motivelor invocate de recurenta, având in vedere actele depuse la dosarul cauzei, susținerile parților si legislația aplicabila in speța,constată că recursul este nefondat urmând a fi respins pentru următoarele considerente.
Se retine ca astfel cum rezulta din raportul de inspectie fiscală încheiat la data de 23 februarie 2006, verificare care a cuprins perioada 01.12.2002-31.12.2005, s-a
stabilit în sarcina societății diferențe de plată în cuantum de 55.613 lei, reprezentând impozit pe profit,TVA, precum si dobânzile și penalitățile aferente acestor datorii.
Datoriile stabilite in sarcina intimatei reclamante apartin anului 2004-
2005 constând în impozit pe profit și TVA calculate la venituri suplimentare, iar majorarile si penalitatile au fost calculate pâna la data de 31.01.2006.
Tot din raportul de inspectie fiscală, mai rezultă că societatea reclamantă desfășoara activitate de taximetrie și că în anul 2005 aceasta nu a înregistrat în evidența contabilă veniturile conform prevederilor art. 4 alin. 4 din OUG 28/1999 cu modificarile la zi în baza raportului fiscal de închidere zilnică, înregistrat în casele de marcat cu care sunt echipate taxiurile. S-a mai constatat ca societatea reclamanta a inregistrat asemenea venituri și în anul 2004 și pentru determinarea lor în vederea impozitarii s- a aplicat metoda estimarii în conformitate cu prevederile art. 65 din OG 92/2003.
Fată de situația de fapt reținută prin raportul de inspecție fiscală și in raport de probele administrate în cauză, recursul declarat de pârâtă este nefondat urmand a fi respins pentru urmatoarele considerente;
In ceea ce priveste prima critică în sensul că instanta de fond a ignorat prevederile legale în materie fiscală,critica este nefondată, deoarece s-a retinut corect că în cauza pentru stabilirea veniturilor, respectiv a bazei de impozitare aferentă anului 2004 privind reclamanta nu pot fi aplicate prevederile art. 65 din OG92/2003, în sensul estimarii veniturilor din activitatea de taximetrie.
Potrivit art. 65 din OG 92/2003 -dacă organul fiscal nu poate determina mărimea bazei de impunere aceasta terebuie să o estimeze. In acest caz trebuiesc avute în vedere toate datele si documentele care au releveanta pentru estimare. constă în identificarea acelor elemente care sunt cele mai apropiate situatiei de fapt fiscale.
Or,pentru a se face aplicarea dispozitiilor art. 65 din OG 92/2003,organul de control avea obligația să evidentieze datele și documentele care au avut relevanță pentru estimare,situatie care nu rezulta din raportul de inspectie fiscala.
Asa cum rezulta din expertiza dispusă în cauză, estimarea nu poate fi aplicată deoarece în evidentele contabile ale societatii nu au fost inregistrate cheltuieli aferente activitatii de taximetrie și implicit TVA deductibil,pentru a se stabili impozitul pe profit si TVA,taxe datorate de reclamanta aferente anului 2004.
Pentru anul 2005,prin raportul de expertiza contabila s-a stabilit ca sumele stabilite în sarcina reclamantei intimate prin raportul de inspectie fiscală și respectiv decizia de impunere nu sunt datorate, deoarece prin modul de lucru al societatii privind activitatea de taximetrie, respectiv încheierea contractelor de locațiune cu persoanele fizice, taximetristi, nu s-a prejudiciat bugetul de stat întrucat în evidențele contabile au fost înregistrate sumele încasate în baza acestor contracte la care s-au calculat și constituit și datoriile fiscale aferente.
Nici a doua critică nu este întemeiata cu privire la nerespectarea de către intimată a legislației privind inregistrarile contabile,deoarece recurenta nu arată în mod concret în ce consta aceasta deficiență.
Acest lucru nu rezultă nici din raportul de inspectie fiscala.Din contră în capitolul IV -" alte constatari "rezulta ca societatea utilizează registre obligatorii,registrul jurnal,inventar și de casă, că nu are organizată contabilitate în
compartimente distincte, fără însa a remarca încalcarea legislatiei cu privire la înregistrarile contabile.
Față de toate considerentele de mai înainte Curtea, constată că recursul
este nefondat, urmand a fi respins, în cauza incidente fiind dispozițiile art. 312 alin 1 Pr.Civ.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâta, Târgoviște,-, județul împotriva sentinței nr. 36 din 17 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în contradictoriu cu intimata reclamantă- SRL,M,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 13 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Alexandrina Urlețeanu, Maria Pohoață Valentin Niță
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red.
Dact. /2 ex./1.04.2008
f- al Tribunalului Dâmbovița
operator de date cu caracter personal
notificare nr. 3120
Președinte:Alexandrina UrlețeanuJudecători:Alexandrina Urlețeanu, Maria Pohoață Valentin Niță
