Contestație act administrativ fiscal. Decizia 376/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIA NR.376/R-CONT
Ședința publică din 09 aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Gabriela Chiorniță președinte secție
- - - - JUDECĂTOR 2: Ingrid Emina Giosanu
- - - JUDECĂTOR 3: Corina
- - grefier
Pe rol fiind pronunțarea asupra cererii de revizuire formulată de domiciliată în C,-, -3,.1,.1, jud.D, împotriva deciziei nr.1377 din 17 iunie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI C și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D, ambele cu sediul în C,-, jud.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
Dezbaterile asupra cererii de revizuire au avut loc în ședința publică din 03 aprilie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Asupra cererii de revizuire de față, deliberând:
Constată că prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova la data de 25 august 2008, a solicitat revizuirea deciziei nr.1377 pronunțată la 17 iunie 2008 de Curtea de Apel Craiova, prin care s-a respins recursul său împotriva sentinței nr.333 din 11 februarie 2008 a Tribunalului Dolj, intimate fiind Administrația Finanțelor Publice a Municipiului C și Direcția Generală a Finanțelor Publice
În motivarea cererii de revizuire, s-a susținut că sunt incidente dispozițiile art.21 alin.2 din Legea nr.554/2004, potrivit căruia hotărârile pronunțate irevocabil de către instanțele de recurs în materia contenciosului administrativ și fiscal sunt supuse revizuirii, în situația în care soluția contravine principiului priorității dreptului comunitar, reglementat de art.148 alin.2 coroborat cu art.20 alin.2 din Constituția României, republicată. Soluția reprezintă rezultatul eronat al probelor, contravenind normelor dreptului comunitar, respectiv art.6 paragraf 1 coroborat cu art.1 din Convenția Europeană a drepturilor omului, ce impune desfășurarea proceselor pe principiul echitabilității. Decizia este sumar motivată contrar celor reținute de CEDO, 29 mai 1997, în cauza Georgiadis împotriva Greciei, în condițiile în care deși se constată inexistența unui titlu de creanță și a unei obligații față de bugetul de stat, instanța de recurs își însușește punctul de vedere al intimatelor, potrivit cărora sumele depuse ar reprezenta sume încasate de la contribuabili de către recurentă și nedepuse la trezorerie.
La data de 27 ianuarie 2009, revizuienta și-a completat motivele din cerere, susținând că soluția instanței de recurs este rezultat unei cercetări incomplete a motivelor cu care a fost sesizată, că lipsește temeiul legal al încasării, și corelativ, a refuzului de restituire, cât timp nu există un raport juridic fiscal stabilit între recurenta - reclamantă și intimatele- pârâte, omițând să se pronunțe asupra naturii depunerii. Au fost ignorate și efectele hotărârilor penale pronunțate în cauză, prin care revizuienta a fost scoasă de sub urmărirea penală, soluția instanței de recurs fiind pronunțată cu aprecierea vădit eronată a probelor administrate în cauză.
Prin încheierea nr.3 pronunțată la 27 ianuarie 2009 de Curtea de Apel Craiova - secția contencios administrativ și fiscal, cauza a fost scoasă de pe rol și a fost înaintată Curții de APEL PITEȘTI, avându-se în vedere certificatul emis de Înalta Curte de Casație și Justiție B, prin care s-a dispus strămutarea judecății dosarului.
Fiind legal investită cu soluționarea cererii de revizuire în baza strămutării dispuse prin certificatul nr- din 9.01.2009 al Înaltei Curții de Casație și Justiție B (42 din dosarul nr-), Curtea constată că la data de 3.04.2009 s-au depus concluzii scrise din partea intimatelor, prin care s-a solicitat respingerea cererii, susținând inadmisibilitatea sa, dat fiind faptul că a fost formulată împotriva unei hotărâri pronunțate în recurs, dar prin care nu a fost evocat fondul, contrar celor reglementate prin art.322 Cod pr.civilă. Deși este indicat art.21 alin.2 din Legea nr.554/2004, din cuprinsul cererii rezultă că este invocat și motivul prevăzut de art.32 pct.2 Cod pr.civilă, potrivit căruia instanța nu s-ar fi pronunțat asupra tuturor motivelor de recurs, însă prin raportare la dispozițiile legale sus menționate, acest capăt de cerere apare ca inadmisibil.
S-a mai susținut și că argumentele revizuientei nu pot fi reținute, iar în ceea ce privește motivul prevăzut de art. 21 alin.2 din Legea nr.554/2004 nu au fost invocate prevederile vreunui tratat constitutiv al Uniunii Europene sau altă reglementare comunitară, care să atragă aplicabilitatea disp.art.148 alin.2 din Constituția României.
Prin concluziile scrise depuse la 8 aprilie 2009 (nesemnate), revizuienta a solicitat admiterea cererii sale, susținând că sunt incidente disp.art.21 alin.2 din Legea nr.554/2004, în speță fiind încălcate mai multe dispoziții din tratatul privind Uniunea Europeană, Tratatul d l Amsterdam, Tratatul d e l Lisabona, Cartea Uniunii Europene privind drepturile fundamentale.
Examinând prezenta cerere de revizuire, Curtea constată următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.322 Cod pr.civilă, se poate cere revizuirea unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, pentru mai multe cazuri prevăzute la punctele 1 -9. Printre acestea, este reglementată și ipoteza în care instanța de recurs s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-a cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.
În legătură cu această situație, se constată inadmisibilitatea cererii de revizuire întemeiată pe art.322 pct.2 Cod pr.civilă, deoarece decizia ce face obiectul revizuirii nu evocă fondul, prin aceasta respingându-se recursul formulat împotriva sentinței nr.333/11 februarie 2008 a Tribunalului Dolj. Dincolo de aceasta, nici nu pot fi invocate disp.art.322 pct.2 Cod pr.civilă, întrucât legiuitorul a avut în vedere pronunțarea realizată în afara investirii instanței și nicidecum omisiunea de a fi cercetat vreunul dintre motivele de recurs, caz circumscris disp.art.318 Cod pr.civilă. Revizuienta a uzat și de această cale de atac, contestația sa în anulare fiind respinsă prin decizia nr.1422/26 noiembrie 2008 a Curții de Apel Ploiești - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, unde s-a dispus strămutarea judecății cauzei.
Eventual s-ar fi putut invoca dispozițiile pct.9 ale aceluiași text de lege, dar numai în măsura în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului ar fi constatat o încălcare a drepturilor sau libertăților fundamentale, ceea ce în speță nu poate fi reținut, revizuienta nefiind în asemenea ipoteză.
Mai mult, termenul de revizuire pentru motivul prev. de art.322 pct.2 Cod pr.civilă este de o lună de la pronunțarea deciziei prin care se evocă fondul. Cum decizia supusă revizuirii a fost pronunțată la 17 iunie 2008, cererea de revizuire trebuia formulată în termen de o lună de la această dată, respectiv până la data de 17 iulie 2008. Înregistrarea cererii la data de 25 august 2008 se situează în afara termenului imperativ fixat prin art.324 pct.1 Cod pr.civilă.
În ceea ce privește celălalt motiv de revizuire invocat, se constată că prin dispozițiile art.21 alin.2 din Legea nr.554/2004 s-a prevăzut un nou caz de revizuire, atunci când se constată încălcarea priorității dreptului comunitar, reglementat de art.148 alin.2, coroborat cu art.20 alin.2 din Constituția României, republicată, cererea trebuind să fie introdusă în termen de 15 zile de la pronunțare deciziei.
Dincolo de faptul că nu se regăsește în această ipoteză, deoarece nu a fost invocată o normă a dreptului comunitar, pentru a fi aplicabil textul de lege sus menționat, revizuienta raportându-se doar la Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului - deci altceva decât se are în vedere prin art.21 al.2 din Legea nr.554/2004 -, nici nu ar fi în termenul stipulat de lege, respectiv de 15 zile de la pronunțarea deciziei supusă revizuirii, care, așa cum s-a arătat anterior, curge de la 17 iunie 2008. Deci până la cel mai târziu 3 iulie 2008 putea fi promovată o cerere de revizuire întemeiată pe disp.art.21 alin.2 din Legea nr.554/2004. Celelalte referiri la dispozițiile unor tratate europene sunt lipsite de relevanță, nefiind circumscrise motivelor invocate prin cererea de revizuire, ca și argumentele referitoare la greșita apreciere a probelor care exced cazurilor de revizuire prevăzute limitativ prin art.322 Cod pr.civilă și art.21 din Legea nr.554/2004.
În concluzie, pentru considerentele de fapt și de drept expuse, cererea de revizuire va fi respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondată cererea de revizuire formulată de domiciliată în C,-, -3,.1,.1, jud.D, împotriva deciziei nr.1377 din 17 iunie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI C și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D, ambele cu sediul în C,-, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 aprilie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
Red.
TC/2 ex.
4.05.3009
Președinte:Gabriela ChiornițăJudecători:Gabriela Chiorniță, Ingrid Emina Giosanu, Corina
